Aria's  P.O.V.

     - Jur ca il castrez! a strigat Perrie nervoasa, dand din maini. Unde e satenul ala? L-am sunat acum  jumatate de ora.

    - M-ai suna-l o data, i-am sugerat, lasand din mana plasele cu haine  si asezandu-ma pe banca din fata mall-ului.

    - Da, iubito? se aude vocea lui Zayn in difuzorul telefonului lui Perrie.

    - Unde esti?

    - Ti-am spus ca vin in cinci minute, nu trebuie sa ma suni la fiecare jumatate de ora! i-a zis brunetul, iar Perrie a inchis nervoasa telefonul.

     - Lasa ca apare el la un momentdat. i-am spus, iar ea a trantit nervoasa telefonul, aruncandu-l la vreo cativa metri departare. De ce ai facut asta? am intrebat-o.

      - Keep calm. E ok. Are husa de protectie, mi-a raspuns, apoi s-a dus dupa telefon care era intr-adevar intreg.

       - Siii..... am zis, incercand sa o indepartez de la gandul ca Zayn ne lasese sa-l asteptam o jumatate de ora.

       - Am o idee! Hai sa plecam pe jos. O sa innebuneasca pentru ca n-o sa ne mai gaseasca aici. a zis Perrie cu o privire de dracusor.

      - Uite ca a venit! am zis aratand inspre masina lui Zayn.

      - Foarte bine. Acum alearga. mi-a strigat, luand-o la fuga.

      - Ce? am facut eu, incepand sa alerg dupa ea.

       Spre deosebire de mine, ea chiar avea conditie fizica, de la cat fugise de paparazzi probabil. Alergam pe strazi ca doua nebune, iar Zayn conducea in urma noastra, probabil foarte nervos ca nu putea merge mai repede datorita faptului ca se afla in centrul orasului si ca erau destule masini.

        - Haide pe aici! mi-a strigat Perrie, iar eu am luat-o dupa ea si am dat intr-o strada unde era un adevarat blocaj in trafic, apoi am continuat sa alergam.

       Ne-am oprit o clipa si am vazut masina lui Zayn blocata in traficul acela infernal, apoi razand ne-am continuat goana pana la un mic magazin de unde ne-am luat doua skateboarduri pe care ne-am lasat sa alunecam pana acasa.

      - Nu stiam ca poti merge pe skateboard. i-am spus luandu-mi skate-ul si intrand in casa.

      - Stiu inclusiv sa fac scheme. Ador skate-ul.

       - Hei.... unde e Zayn? a intrebat Liam, venind sa ne intampine.

       - E blocat in trafic. i-a explicat Perrie razand.

       - Dar era randul lui sa gateasca... s-a bosumflat Liam.

       - Nu-i nimic. In seara asta va pregatesc eu cina. Zayn o sa fie norocos daca o sa reuseasca sa ajunga sa ne ajute macar la stransul mesei. i-am spus chicotind.

      - Ok. Atunci tu si Louis regatiti cina. mi-a zis satenul zambind si mi-a aratat unde era bucataria.

      - Hei, lume noua! Tu trebuie sa fii Aria, faimoasa Aria! mi-a zis un baiat saten, cu ochi splendizi, albastri.

      - Hei... i-am raspuns. Iar tu esti... Louis? am intrebat iar el a afirmat din cap, apoi s-a intors cu spatele, pentru a scoate niste clatite din tigaie.

        Am ramas holbandu-ma la fundul lui extraordinar de sexy, iar Perrie m-a inghiontit in umar, intinzandu-mi un prosop.

       - Pentru ce e asta? am intrebat-o, iar ea mi-a aratat discret colturile buzelor, semn ca incepusem sa salivez.

     I-am zambit stramb, apoi ea mi-a facut cuoochiul si a iesit din bucatarie.         - Ai nevoie de ajutor cu aia? l-am intrebat pe Louis aratand catre cartofii din cuptor. Sau asa ii mancati voi... crocanti si cu crusta? am insistat, glumind pe seama faptului ca tocmai se arsesera.

        - La naiba! a strigat satenul si s-a repezit spre cuptor, scotand repede tava.

        Am vrut sa-l ajut si m-am strecurat in spatele lui, insa cand s-a intors, s-a speriat de mine si a scapat tava pe jos, o parte din cartofi sarindu-mi in tricou.

        - Arde! Arde! am inceput sa tip si sa-mi scutur bluza, apoi am bagat mana in ea cu gandul sa mai scot cu mana din bucatelele de cartofi dar mi-am retras-o repede.

        Louis si-a scuturat capul, apoi, rosind, si-a bagat el mana cu manusa de bucatarie in bluza mea si a scos cartofii, in timp ce eu eram preocupata sa-i studiez buzele perfecte.

         - Mai ai cartofi in sutien? m-a intrebat, iar eu i-am zambit.

       " Raspunde-i ceva o data! Nu te mai uita asa la el ca la gogosi cu glazura si da din cap."

          Am afirmat repede din cap, iar el si-a bagat mana pe sub bluza mea din nou.

          - Unde e cartoful? a intrebat incepand sa-si miste mana. Trebuie sa imi spui pe unde e. a insistat el. Mai jos? Mai la stanga?

          Nu eram capabila sa articulez vreun cuvant, in schimb continuam sa dau negativ sau pozitiv din cap, fara ca macar sa inteleg ce imi zicea.

           - Pot sa stiu si eu ce mama naibii faci, Louis William Tomlinson? a strigat Harry, intrand in bucatarie, iar satenul si-a scos rapid mana de sub bluza mea. Daca aveti chef de nepotei duce-ti-va si va luati o camera, sau macar aveti destul respect incat sa nu faceti asta in bucatarie!

      - Spuse tipul care umbla in boxeri! mi-am regasit eu brusc vocea. In primul rand, Styles, nu vrem sa facem nepotei. Daca nu ii ziceai tu adineori tot numele nici macar atat nu stiam despre el.

    - Exact, bro. Stai calm. O ajutam doar sa isi scoata cartofii din bluza!

     - Ca doar singura nu stie sa si-i scoata! a comentat cretul sarcastic.

     - Ardeau, Styles! i-am zis rapid.

    - Nu-mi mai tot spune Styles. Spune-mi Harry ca doar de asta mi-a dat mama nume. Si cat de tare ar putea arde incat sa fii nevoita sa lasi un baiat " strain", cum sustii tu, sa-ti umble prin bluza.

     - In primul rand nu vreau sa-ti spun decat Styles, Styles, si e treaba mea cine imi umbla prin bluza si cine nu. i-am raspuns furioasa si am dat sa ies din bucatarie dar m-am razgandit brusc. Iar cartofii ard atat de tare, i-am zis, aplecandu-ma si tuflindu-i in cap un pumn de cartofi, apoi am iesit rapid.

      - Hei, esti ok? m-a intrebat Perrie care statea cu Zayn in sufragerie.

      - Ce a fost in capul tau sa o lasi sa ma blocheze in trafic? m-a intrebat brunetul, dar de indata ce a vazut ca nu ma simt bine, si-a muscat buza. E ceva ce te deranjeaza? m-a mai intrebat, iar eu am sarit sa o imbratisez pe Perrie.

      - E ok daca iti ocupam camera o vreme? l-a intrebat ea, iar el a afirmat.

        Am urcat scarile dupa Perrie, iar ea m-a condus pana intr-o camera vopsita in albastru si cu mobilier alb cu negru. Era facuta intr-un stil foarte modern, iar patul era mult mult mai mare decat m-as fi asteptat. Parea sa ocupe aproape jumatate din camera si era si foarte jos, ceea ce il facea sa para mai mare intr-un fel.

       - Acum imi poti spune ce s-a intamplat.

         I-am povestit rapid ceea ce a fost in bucatarie.

        - Nu intelegi... nu pot sta nici macar o nenorocita de jumatate de zi langa Harold fara sa il ucig din priviri sau fara sa ma faca sa ma simt ca un nimic.

        - Tocmai i-ai zis Harold. mi-a atras Perrie atentia, iar eu mi-am muscat buza.

        - Am vrut sa zic Styles.

        - Da, dar ti-a iesit Harold.

        - Nu conteaza cum ii zic. Ideea e ca a fost o prostie sa vin aici sa fac facultatea si am de gand sa ma intorc chiar acum acasa.

        - Aria, calmeaza-te. Nu fii naiva. Gandeste-te cum ai fi reactionat tu in locul lui. Tu ai fost cea mai buna prietena a lui iar Louis e cel mai bun prieten al lui. Cat de ciudat ar fi sa iti vezi cel mai bun prieten cu mainile pe sub bluza celei mai bune prietene?

         Am oftat... avea dreptate. Iar ne certasem de la o chestie stupida. Mereu se intampla la fel.

         - Pot sa intru? am auzit vocea cretului de cealalta parte a usii, iar Perrie s-a ridicat de pe pat de langa mine, si s-a dus sa deschida usa, apoi, dupa ce cretul a intrat, a plecat lasandu-ma singura cu el.

       Nici unul din noi nu a zis nimic. Dintr-o data, covorul in noante de albastru devenise cel mai interesant lucru din lume, ca sa nu mai zic nimic de tavanul alb, cu mici stele bleumarin ce erau probabil stralucitoare noaptea.

       - Uite, Aria, cred ca am inceput prost...

       - Doar crezi, Styles? i-am zis din nou sarcastic.

      - Sarcasmul tau ma innebuneste si ma enerveaza. Si te rog, nu imi mai zice Styles. a zis, parand intr-adevar disperat.

      - Ok. i-am zis, si m-am ridicat si eu din pat, indreptandu-ma spre mini-biblioteca lui Zayn.

      - Poate ca ar trebui sa refacem relatia de unde era acum sapte ani... eram cei mai buni prieteni, Aria si nu suport sa ne comportam de parca am fi dusmani.

      - Chiar crezi ca se reface totul cu niste cuvinte? Mama mea tocmai ne parasise pentru alt barbat cu mai multi bani iar tata era in depresie, insa nici macar nu ti-a pasat.

     - Eram un copil, Aria! Nu aveam constiinta, nu intelegeam ce faceam! Si in plus, eram oricum legat de maini si de picioare! Ce ai fi vrut sa fac? Crezi tu ca m-ar fi ascultat cineva daca as fi spus ca nu vreau sa plecam la Londra. Nu! De ce? Pentru ca eram doar un copil! a tipat din nou la mine.

        Avea dreptate... nu ar fi putut face nimic ca sa impiedice plecarea.

       - Bine.... Harry. am soptit, dar el m-a auzit pentru ca iritarea si ingrijorarea de pe chip i s-au transformat intr-un zambet enorm.

       Am sarit sa-l imbratisez cu adevarat fericita, prima data in sapte ani.

      - Ramai la cina? m-a intrebat.

      - Nu. A ajuns toata in sutienul meu.

      - Gresit. Ajunsese toata in sutienul tau. Louis a gatit paste.

      - Atunci presupun ca pot ramane... am zis zambind si deschizand usa.

      Hey, pufoseniilor. Am observat ca nu prea va place povestea asa ca am o intrebare: se merita sa o continui? Eu va intreb pentru ca imi doresc intr-adevar sa va aflu parerea fiindca nu stiu sincer, ce sa fac. Sa o continui, sa o bag in pauza, sa o termin brusc?
      Anyway, imi cer scuze pentru greselile pe care o sa le gasiti si imi pare rai daca am intarziat again cu postatul.
        Atat pentru acum, CarrotBoss kisses you :*!