Fourtuna pov:

Am alergat cit mai repede posibil. Am ajuns acolo unde simteam o energie extrem de mare la cel mai batrin copac din acea padure. Eram disperata! Am luat cutitul si mam zgiriat la burta. Apoi mam injunghiat, inca o data, inca o data..... Eram plina de singe, si puteai vedea cum imi bate inima pe dinauntru, dar nu muream! Era foarte dureros! Ma uitam la intestinele mele. Singele-mi era rosu pre negru. In fata mea a aparut Slendy obosit care mi-a smuls cutitul de la mine din mina, si la aruncat intr-un copac. A vazut ca pling si sa intors cu spatele la mine. Simteam ca era distus pe dinauntru. Era confuz si se intreba de ce am facut asta. Am inchis ochii si am incepus sa levitez usor. De la mine din burta a inceput sa iasa lumina alba. Ma simteam foarte bine. Am inceput sa visez ca vorbeam cu parintii mei:

Mami: De ce ai facut asta? De ce il faci pe Slender sa sufere? El te iubeste si face totul sa te ajute oare tu nu simti asta? Tu nu il rasplatesti cum trebuie, fii multumita de ceea ce ai.

Tati: Ai mai multa incredere in tine! Fa-ne mindri de tine. Sinuciderea nu e un mod de a trece peste probleme. Viata e o chestie grea, noi stim, dar am rezistat. Da, deacord, tu esti de 2 ori mai puternica decit noi. Dar totuna. Nu ne mai dezamagi!

Eu: Sunt un nimic! Un esec al naturii! Nu ma pricep ce sa fac cu puterea mea!

Tati: Nu spune asta! Noi te iubim foarte mult! Puterea ta e una rara! Controleazo, si vei intelege tot!!!

Am deschis ochii si lam vazut pe Slend pierdut in ginduri.

-Scuze........

Iam spus cu lacrimi amare in ochi.-Nu am vrut, tu stii ca sunt cam prostuta. Nu am inteles totul cum trebuie. Acum sunt nevoita sa fac ordine la mine in cap.
El ma cuprins si mi-a soptit:

-Te iubesc.

Eu nu mam asteptat la asta. El ma sarutat pe obraz si mi-a spus in soapta:

-Nu uita ca sunt si eu linga tine. Nu te voi trada niciodata! Te voi ajuta mereu. Esti unica la care tin asa de mult. Nu mai incerca sa faci prostii! Voi fi distrus! Esti totul pentru mine. Tin la tine mai mult ca la fratii mei!

Aveam lacrimi in ochi cind am auzit asta.

-Si eu te iubesc!

Iam raspuns. El ma luat in brate si sa pornit acasa. Acolo erau toti in sufragerie. Noi am trecut fara sa zicem nimic.

-Awwww! Ce dragut! A spus E. Jack. Eu fara sa ma uit printr-o pocnitura de degete am facut asa ca cutitul de pe masa sa treaca cu viteza fulgerului pe la umarul lui, lasindu-i o zgirietura mica. Am trecut pe linga raftul cu carti, de unde am luat vreo 3 din ele fara sa le ating. Ele levitau din urma mea. Am ajuns in camera, si mam apucat sa le citesc, la fel si Slender. Am lucrat 2 ore, si nu am ajuns la nici un rezultat. Am plecat si am mai luat citeva. Din nou, fara rezultat. Aici mia venit o idee foarte buna. Lam chemat pe Slender sa ma ajute sa ii alungam pe toti pe la camerele sale. Toti au plecat, dar E. Jack normal ca nu a putut sa nu treca fara sami dea o palma la fund. Lam auzit pe Slend cum il sugruma usor, si il ameninta telepatic.

Mam uitat pe ultimul raft, unde statea o carte dubioasa. Eu nu o ajungeam, normal! Lam rugat pe Slendy sa ma ajute el ma ridicat, iar eu am tras de acea carte. Am ramas asa de uimita, ca ma uitam la asta ca la a opta minune a lumii. Mai pe scurt, acel raft sa deschis, si a format........ Un fel de intrare secreta. Mam uitat acolo si am vazut o alta lume.

Lam luat pe Slend care era nu mai putin zapacit ca mine, inauntru.

Mergeam pe un drum, facut din lumina. Era magic totul acolo! Parca era un loc plin de speranta. Pe drum am vazut niste animale care erau deja demult disparute, sau inca care nu au aparut? Am mers pe o poteca facuta din lumina cam 5 minute. Cu cit mergeam mai mult, cu atit mai aproape de punctul care trebuia sa ajung ma aflam. Mergeam din ce in ce mai repede. Cadeam, apoi ma ridicam, din nou cadeam, iar ma ridicam. Slend a ramas in urma, cu mult in urma, nici nu il mai vedeam. Eu mam panicat si ma intorceam inapoi, dar stiam ca trebuie sa merg in fata. Eram confuza si ratacita. Lam intrebat pe Slendy printr-un mesaj telepatic unde se afla. El mi-a spus sa il astept. Asa si am facut. Lam asteptat 10 minute si nu il gaseam. Lam intrebat din nou, dar el nu mia raspuns. Mam panicat si fugeam inapoi, dar fara sens. Am inceput sa plingm am cazut si am inceput sa pling. De ce am facut asta? De ce am fugit inainte?! Brusc primesc un mesaj telepatic de la bunicul lui Slend. Era:

~De ce ai facut asta? Era o capcana! Asa ei te ademenesc! Nu fugi inapoi, nu ai scapare decit sa lupti. Fii gata, dusmanul poate sa te atace din orice parte. Razboiul dintre lumina si intuneric a inceput din nou.~

~Eu voi rezista, dar spunemi, unde e Slender!~

~Nu iti pot spune, dar eu stiu unde.~

~Doar spune-mi ca e tot ok cu el! De atit am nevoie!~

~Da, e totul bine cu el, nu iti fa griji! Apara-te pe tine!~

~Multumesc, asta voian sa aud~

Am terminat conversatia si mam sculat. Aveam dureri de cap.

50%. In sfirsit, 50% sper ca imi ajung sa ma lupt cu primul val de dusmani.
Am auzit un cintec de leagan din departare. Asta era destul de creepy! Eram speriata la culme! Trebuia sa-mi adun gindurile. Totul sa intunecat brusc. La mine era panica........ Frica...... Teama...... Dar trebuia sa fiu puternica. Am vazut o creatura infricosatoare care se indrepta spre mine cu o viteza mare. Mi-am pus miinile asa cum a facut Moisei ca sa desparta marea in doua, si apoi le-am despreunat. Creatura sa rupt in 2 lasind o dira de singe. Stiam ce ma asteapta. Miam schimbat infatisarea. Asa ma simteam mai in siguranta. Din departare spre mine se apropiau o gramada de oameni imbracati in negru cu fata acoperita de smoala. Am oprit timpul printr-o pocnitura din degete. Stateam si ma plimbam printre ei omorindu-i unul cite unul. Cind am terminat, calma am pornit timpul din nou. Mergeam linistita pe drum, si in cap imi rasuna intrebarea: Unde e Slendy? De ce nu e linga mine?
Oare acum e tot in regula cu el? Simteam ca innebunesc din nou. Am inceput sa rid isteric cu mina pe burta. Eram cu totul singura. Nu simteam caldura nimanui, nu simteam nici o imbratisare plina de dragoste. Nimic...... Nu simteam pe nimeni care ar putea sa ma ajute daca imi iau zborul...... Am cazut in depresie razand. Am ris 5 minute dupa care mam ridicat si am ineput sa merg mai departe, tot rizind. Mi sa oprit inima, care nu o mai simteam, apoi plaminii si creerul. Am incremenit, dupa care din nou mam pornit. Tot a revenit la normal. Dar inca rideam. Am cazut, mam ridicat, am cazut, mam ridicat......... Am inteles ca viata e alcatuita doar din cazaturi si pasi care niciodata nu ii calcam unde trebuie, tot asta constient. Ma intreb, oare Jeff a ajuns criminal tot din cauza depresiei? Nu doar el, dar si ceilalti..... Brusc, miam amintit de prietenii mei..... pai cum, de cei la care tin macar un pic. Am inceput sa regret de ceea ca mam comportat atit de rau cu ei. Sarmani..... Ei doar au numai o viata, care o cheltuie omorind alte vieti. Dar au un suflet mare, asta stiu bine. Ei pot iubi, ei pot sa sufere..... Pina la urma urmei, sunt si ei oameni.

Sunt singura, din nou. Merg spre un punct orb, care sunt putine sanse ca il voi atinge. Vreau sa se termine asta odata. Eforturile mele nu sunt apreciate, ci criticate. Sunt distrusa. Am oare un punct la cere trebuie sa ajung? Brusc, aud o voce cunoscuta la mine in creer.

~Da, vei ajunge ceea ce vei dori. Doar ai incredere in fortele proprii~

~Stiu, dar nu pot~
Vocea se auzea din ce in ce mai bine. Asta inseamna ca se apropie de mine din ce in ce mai tare. Desi era ceata, am reusit sa deslusesc o silueta inalta, de 4 metri, imbracata in costum negru cu cravata rosie.

-SLENDER!

-FOURTUNA!

-UNDE AI FOST ASA DE MULT TIMP!

-IN GINDURI........
Alergam unul spre altul ca disperatii. Nu ne-a luat mult timp ca sa ne intilnim.

El ma luat in brate si mia dat un sarut plin de dragoste si pasiune pe buze. Eu iam raspuns la sarut, si lam imbratisat strins. Il iubeam ca pe nimeni altcineva. Din cauza lui am cazut in depresie ultima data.

-Sa plecam de aici, am o presimtire stranie.
Ne-am luat de miini si din palmele noastre impreunate au inceput sa iasa scintei.
Neam trezit acasa la aceeasi ora, data si an. Am inchis raftul si am jurat sa nu il mai deschidem vreodata.

Asta a vost tot pe azi, miine mai postez. Ba, copii! Azi e prima zi de cind am cartea asta si deja suntem 56 pfffff! HighScore! In fine, noapte buna, buna ziua sau pofta buna, depinde de ce ora e cind cititi asta. Oook, pa-a PwP!

^____^