Hei.... Vreau sa va spun ceva inainte de a citi capitolul..... Pai, pentru inceput, iertati-mi greselile gramaticale pe tot parcursul cartii, la fel si daca unele capitole sau primit plictisitoare (ma refer la toate capitolele) pai, sa stiti ca le-am facut asa doar din motiv ca le scriam automat, adica, cind am inspiratie, cind nu.... Si asa mai departe. Spun asta noilor cititori, pai, unele capitole au fost sterse, pentru ca la noi o profesoara de romina si-a instalat wattpad si mi-a fost rusine sa ii arat capitolele mai perverse si tot asa, dar pina la urma nu a mai citit cartea, si degeaba am facut asta. In fine. Am invatat ceva, ceva foarte important, mai degraba, ceea ca mai bine scrii, doar atunci cind ai inspiratie, si nu cind ai timp liber. E mai bine sa postezi mai greu, dar continutul sa fie extrem de interesant, decit sa postezi des cite mii de cuvinte, dar nimic sens intre ele. Doi la mina, ii multumesc lui @AndreeaVictoria5, @Chocolate_lover, @TheCat2004, pentru ca mi-au fost alaturi tot acest timp, si au lasat mereu cite un comentariu placut la adresa mea, si mau sustinut tot acest timp. Fetelor...... Asta e pentru voi: La inceput, mi-a fost greu, apoi, cu ajutorul vostru, totul sa simplificat, ca la matematica, si a devenit mai usor. Am devenit mai increzuta in sine, si scriam capitole de la 00:12 la 04:43, asta nu o stie nici BFF-ul meu.... Acum, am marea onoare, sa va spun, ca ma mindresc. Ma mindresc nu cu mine, dar cu voi, cu cele care mau sustinut pina acum. Sunt mindra de voi. Si..... E greu sa va spun dar..... VA IUBESC, FETELOR! Ati fost cu mine atita timp..... Daca vas avea in fata, vas cuprinde strins, ca sa nu mai puteti respira..... Si, in fine, gata cu atita dulce, eu incep sa scriu capitolul, dar voi il cititi. Lectura placuta!! Si sper ca nu o sa va dezamageasca finalul!!

Fourtuna pov:

Cred ca stiti cum e..... Asteptarea e mai grea ca insusi actiunea, dar are sa ma doara din ambele parti. As vrea sa ma ucida pe mine prima, dar pe de alta parte, lui Hoodie iar fi mai greu, dar daca il ucide primul pe el, eu voi fi distrusa....
Sa apropiat SeedEater de mine, si ma tras de pleoape pina le-a scos complet. Nu doare, cel putin nu se compara cu durerea sufleteasca care are sa ma posede.

-Acum, partea mea preferata! A spus Cruella cu o voce fericita. Ia tras un bici pe spatele lui, si la imobilizat deodata. Nu vreau sa ma uit la asta, dar trebuie.
Mam uitat la el, si i-am soptit: "Iarta-ma!" la care el mi-a raspuns: "Nu ai de ce.". A spus-o cu atita durere si dragoste, si sinceritate. O lacrima mi sa scurs pe obraz, si am ingitit-o. Ce pot sa fac? Inca nu pot realiza. Nu, Hoodie inca nu a murit, dar fiecare taietura provocata lui, o simt si eu. Il iubesc, si nu il voi lasa sa moara singur, nu! El va muri in miinile mele.Ca sa intelegeti, ce e dragostea: Dragostea e o lupta pe care o cistigam doar cind pierdem. Da, e drept. Asa e. Voi inca nu stiti ce inseamna asta. Nu, eu nu aveam planuri pe viitor, simteam ca se va intimpla totul asa, cu final trist, simteam ca Cruella nu imi va da pace..... Din cauza.... Din ce cauza de fapt? Din ce cauza? Din ce cauza, acum ei il tortureaza pe Hoodie? Ce a facut el? Pentru dinsii, asta e doar o pierdere de timp, dar pentru mine....

-Mai avem un pic! A strigat Cruella si a inceput sa ii faca taieturi cu cutitul pe spatele lui. Dupa un timp, SeedEater a plecat, si sa intors in 5 minute cu o canistra pina de benzina, si o bricheta. Stiu ce are de gind sa faca. Cred ca si voi va dati seama.

-Priveste aici! Javro! Mi-a strigat Slender. Eu am incercat sa ma intorc, dar el imi tinea capul in partea aceea.
Cruella a inceput sa toarne benzina peste Hoodie.... cum poti fi asa de... rau? Nu am cuvine acum. Sunt distrusa. Nu mai vreau nimic. Vreau sa fiu cu el. Se pare ca nu stiu eu sa joc cu Viata. Ea a cistigat prea repede.

-De ce? Doar o intrebare..... De ce? Am intrebato pe ea, cu lacrimi in ochi.

-De ce nu? A spus, dar eu nu mam putut abtine, si am inceput sa pling in hohote.

De Hoodie sa apropiat SeedEater, si.... A aprins bricheta. A inceput sa strige, sa tipe, sa urle, dar nimic nu ii ajuta. Eu mam apropiat de el cit am putut, si i-am soptit: "Te rog, nu simti durere, te rog!" dar nu mi-a raspuns. Am vorbit cu cadavrul lui.

Din acest moment, am innebunit total.

-Lasal acolo, si sa plecam! Nu vezi ca ii tare "bine" acolo?! Hai, fuga. A mai adaugat Cruella, si au disparut toti.
Eu l-am luat pe Hoodie, si am incercat sa caut semne de viata la el, dar nimic. Lam sarutat pe buze. Nu respira. Acum nu o sa ma ajute nici un fel da magie, acum sunt om simplu.

L-am luat in brate, si am inceput sa rid isteric, asa de tare, incit se rasuna padurea. Am mers cu el pina la casa noastra din padure, si am intrat pe usa. Cind ne-au vazut, prietenii sau albit la fata, si au incercat sa se apropie, sa vada, care e treaba.
Jason a pus miina pe capul lui, si sa fript, doar inca nu sa oprit sa arda pe deplin.
Ayla a inceput sa plinga intr-un colt, si nu voia sa auda de nimeni.
Teo sa incuiat in camera sa.
Masky a sarit cu pumnii la mine, dar a fost oprit de Jeff.
Toby si E. Jack nu au putut sa se abtina, si au inceput sa plinga.
Ben incerca sa nu se uite, dar nu pute sa se tina.
Sally, cea mai mica dintre noi.... a fost atit de curajoasa tot acest timp.... Ea doar si-a cuprins ursuletul, si sa asezat paralizata pe canapea.
Eu nu cred ca a murit, si inca vorbesc cu el, in speranta ca va învia.

Nu dupa mult timp dupa moartea lui Hoodie, eu am inceput sa aud niste voci in cap. Vocile erau diverse, dar intr-o zi, cind ma plimbam cu cadavrul lui Hoodie prin padure, am auzit o voca care mi-a spus: "Tu poti zbura!". Eu mam bucurat mult, si am vrut sa vad daca intr-adevar e asa. Mam apropiat de o stinva abrupta, inalta ca o casa de 40 etaje, si am spus "Eu pot zbura!" si mi-am dat drumul jos.
Caderea a fost lunga, chiar foarte lunga, si la un moment dat, chiar mi sa scurs o lacrima, care sa prelins pe obraz, si a ramas in aer, doar eram in cadere. A durat cam 5 minute. 5 minute am astepat sa zbor, dar nu sa primit.
Stiu, stiu ca acum ti sa taiat respiratia, stiu ca ti sa oprit inima, si stiu ca ai intrat in depresie, dar nu trebuie. Traiesteti viata, de parca miine e ultima ta zi! Nu ca mine..... eu...... Am murit.

Spuneti sincer, ati plins? Eu da..... Eu, scriitoarea, personal, am plins. Voi cum?