VERSIUNE NEEDITATĂ!

Îmi cer scuze pentru greșelile existente. 

Cartea este finalizată și publicată în întregime în acest capitol.

__________

Part I

      Megan isi privea reflexia cu ochii mijiti, straduindu-se sa zambeasca si sa scoata chitaiala de fericire ce era asteptata de la ea. Rochia ii imbraca corpul untr-un invelis vaporos si stralucitor, asemeni unei papusi din gheata. Cascada de material alb ii acoperea picioarele, in ciuda impotrivirilor ei, a cedat si a acceptat o rochie pe arc, care o transforma intr-o adevarata printesa, asa cum o lauda mama ei de mai bine de 20 de minute. Trunchiul ii era aproape sugrumat de corsetul impopotonat in pietricele pretioase si stralucitoare, sanii ii gafaiau dupa aer, dar ar fi fost ipocrita sa nu recunoasca ca rochia e frumoasa. Insa chiar si asa, in toata splendoarea asta, nu asa isi imaginase rochia ei de mireasa.

- Scumpo, arati extraordinar! Jessica lacrima, asezandu-si actoriceste mana la gura si privindu-si fiica cu o mandrie iesita din comun.

Megan se stradui sa zambeasca, desi simtea nevoia sa ofteze din adancul sufletului. Arat ca un personaj din povestile de adormit copii, imi mai trebuie o bagheta de zana. Se maimutarii Megan in mintea ei, dar in schimb spuse:

- Multumesc, mama! Si zambi.

Se misca din fata oglinzii, chinuindu-se din cauza kilogramelor de voal ce le purta si se arunca istovita pe un fotoliu, dar fu imediat inghitita de material, ii era aproape imposibil sa stea jos. Bolborosi o injuratura pe la spatele mamei ei.

- Megan, pentru numele Domnului, ridica-te, nu-ti cocolosi rochia inainte sa apari in fata invitatilor. Matusa ei o prinse de brat si o ridica imediat in picioare, se descurca inca cu echilibrul pentru ca nu purta pantofii.

- Invitatii sunt la locurile lor, ah, scumpo, sunt atat de emotionata. Mama ei continua sa isi faca vant cu o batisa din dantela, Megan zambi stramb si incepu sa planga in sinea ei. I-au fost indesate tocurile in picioare, asta dupa ce matusa ei trebuia sa ii intre aproape de tot sub fusta ca sa ajunga la picioare. Rochia asta putea sa o inghita cu totul daca se ghimotea intre picioarele ei. Megan se invarti putin, sa se obisnuiasca cu ele. Acum, cele doua femei erau mai scunde decat ea, chiar daca si ele purtau tocuri.

- Tatal tau o sa vina sa te ia, noi plecam acum. Zambeste, stai dreapta, fii fericita, scumpo. Asta e ziua ta. Mama ei ii prinse colturile gurii si i le ridica intr-un zambet fortat.

- Sunt atat de mandra de tine. Lacrima din nou.

- Mama, pastreaza-te te rog pentru nunta, nu a inceput inca. Chicoti Megan si mama ei o trase intr-o imbratisare materna pe care Megan o primi calduros, chiar daca in sufletul ei era orice, numai fericire nu.

Cele doua femei parasira camera si Megan ramase singura, privindu-se din nou in oglinda inainte ca tatal ei sa vina sa o ia si sa o conduca la altar.

Un oftat ce il tinea de atata timp ii iesi in sfarsit printre buze. Apoi scanci si incerca sa fixeze o suvita de par ce fusese stransa prea mult si ii smulgea pielea de pe scalp. In ciuda rugamintilor ei ca parul blond si lung sa ii fie lasat liber, sfarsise cu un coc sofisticat ce continea atatea agrafe de argint ca isi simtea capul cu un kilogram mai greu. Machiajul era fin, dar facut cu atata profesionalism ca ii oferea o exagerata infatisare de papusa. Voalul era perfect prins la baza cocului, si-l trase peste fata, simtindu-se ca o aiurita. Cu siguranta o mireasa nu ar trebui sa se simta asa in ziua nuntii ei, zambetele ar trebui sa fie imposibil de oprit de pe buzele ei, nu scoase cu forta.

Inainte ca Megan sa isi planga mai mult de mila, usa se deschise in spatele sau si il zari pe tatal ei in oglinda. Se intoarse spre el, fortandu-si un zambet mai convingator, cu el o sa ii fie mai greu decat cu mama ei. El nu e asa usor de pacalit.

Marcus se opri sa isi admire fiica, fara sa scoata lacrimile teatrale ale sotiei sale, dar zambetul sau mandru i se paru mult mai tandru lui Megan. Motivul pentru care a acceptat nunta asta afurisita. Isi trase iar voalul pe spate, nu o sa mearga cu chestia aia pe fata, nu mai e secolul 19.

- Ingerasul meu, esti superba. Veni spre ea, mangaindu-i usor obrazul si aplecandu-se sa ii sarute fruntea. Megan ii semana perfect tatalui sau, multa lume o tachina pe Jessica ca ea nici nu pare ca a fost acolo cand au proiectat-o pe Megan. Fiecare bucatica din ea e luata din tatal ei, de parca a facut-o singur. Parul auriu si bogat, fata lunga si pometii ridicati, nasul mic si putin alungit, ochii de un albastru metalic, avand aceeasi forma cu coada alungita mai mult decat era normal, lucru care ii oferise lui Marcus porecla "Japonezul" in adolescenta. Era o intrebare fara raspuns, subiectul multor discutii cum un om cu parul atat de blond, poate avea gene si sprancene atat de negre, Marcus era un exemplar unic, iar fiica lui il mostenea. Diferenta dintre ei era sexualitatea, altfel amandoi ar fi aratat probabil ca doi frati gemeni. Megan parea copia feminia a lui Marcus, avea trupul perfect al unei femeii, dar inalt si bronzat ca al tatalui ei.

  Jessica era palida si bruneta, scunda si cu parul prea rar pentru fericirea ei, complet din alta povestea, dar se mandrea ca fiica sa mostenise frumusetea exotica a tatalui ei.

- Iti multumesc ca faci asta, Megan! Sopti el, continuand sa ii mangaie tenul catifelat, ce nu avea nevoie de autobronzant sau ore de stat la soare pentru nuanta perfecta de un bronz aramiu.

Ea ofta, nu se mai ascundea in fata lui.

- Au semnat contractul?

Marcus aproba usor din cap, privind trist in ochii fiicei sale, de parca se uita in oglinda. Megan incuviinta si ea.

- Atunci e bine!

- Megan, asta e singurul motiv pentru care ai acceptat nunta asta?

Ea vru sa clatine repede din cap, dar o facu cu intarziere.

- Nu, tata, il iubesc pe Justin. Se forta sa para convingatoare, nu mintea chiar in totalitate. Justin ii placea cat de cat, era impreuna cu el de un an si jumatate, dar nici prin cap nu ii trecuse vreodata ca se va casatori cu el. Nu il iubea astfel incat sa faca cu el un asemenea pas. Il stie de la inceputul facultatii, amandoi se invarteau in aceleasi cercuri inalte si o perioada lunga de timp lui Megan i s-a parut un infumurat si un arogant — ceea ce si este. Dar insistentele lui neintrerupte, cadourile scumpe, incurajarile mamei ei, au facut-o in cele din urma sa il accepte. S-a straduit sa se indragosteasca de el, dar a ajuns doar sa il placa. Dupa ce au terminat facultatea, Megan era hotarata sa se desparta de el, se mintea pe ea si il mintea si pe el, Justin nu era barbatul pe care si-l dorea alaturi. Voia sa astepte trecerea sarbatorilor de iarna, i se parea dur sa il paraseasca de Craciun. Dupa asta isi dorea sa se implice in afacerea tatalui ei, care se daramase in ultimul timp. Cu o diploma in administrarea afacerilor, Megan era hotarata sa ridice Giaris inapoi pe linia de plutire. Compania de automobile a tatalui ei. Detroit inca se mai chinuie sa iasa din colaps, chiar daca e numit rege in regatul automobilelor, pare si cersetorul in acelasi timp. Toate au lovit-o pe Megan ca un fulger brusc, ce te dezintegreaza inainte sa iti dai seama, nici nu stii din ce ti-a fost moartea. Giaris era deja in faliment, mult mai daramata decat credea ea si decat au lasat-o parintii ei sa creada. Din cel mai bogat om din Detroit, Marcus Osborn avea sa ajunga falit. Si inainte sa poata procesa informatia asta, cineva care o cunostea mult mai bine decat ea, s-a oferit sa ii ajute. In timp ce Giaris cadea la fund, compania Force Industries avansa spre varf. O propunere de necrezut i s-a facut lui Marcus, sa devina partener cu Roger Force si sa il ajute sa iasa din impas. Ambele companii se ocupa cu acelasi lucru, doar ca Force era in plina stralucire, cu marci noi, scoase pe piata si vandute in toata lumea, in timp ce Giaris se lupta cu o criza nemiloasa si un nou model respins. Insa chiar daca era scos din noroi, Marcus nu s-a simtit nici macar o secunda ca l-a prins pe Dumnezeu de picioare, pentru ca Roger Force era nimeni altul decat tatal lui Justin Force, iubitul fiicei sale. Si astfel, inainte ca Megan sa se gandeasca cum sa il paraseasca pe Justin cat mai bland, s-a trezit ceruta in casatorie de catre acesta. Stia ca propunerea lui Roger nu era facuta din compasiune, ci din subjugare.

- Totul va merge mult mai bine in afacerile noastre acum ca suntem familie, nu-i asa? Rase Roger cu glasul lui gros, obosind imediat din cauza burtii enorme si a plamanilor imbacsiti de tutun, chiar dupa ce fiul sau ii facuse propunerea lui Megan la cina de Craciun pe care cele doua familii o luau impreuna. Asa ca nu mai avea de ales, nu doar ca isi dorea sa ridice Giaris, dar se temea ca o respingere l-ar infuria pe Force si ar distruge compania tatalui ei inainte ca aceasta sa apuce sa se prabuseasca singura. Asa ca a acceptat, luand inelul unui barbat ce si-l imaginase ca il va parasi cu 5 minute inainte sa se aseze in genunchi in fata ei.

- Bine, atunci! Zambi Marcus, mangaind obrazul fiicei sale. Chiar daca Jessica era in culmea fericirii, fiind sigura ca fiica ei e cea mai fericita femeie din lume, pe Marcus nu il pacalea asa usor. Era sange din sangele lui si stia foarte bine de ce face fiica lui asta, ii semana perfect. Se ura pentru ca era nevoit sa isi supuna unicul copil la asa ceva, fericirea lui Megan era cel mai important lucru pentru el, nicio afurisita de companie nu intra in competitie cu asta, dar odata ce Megan a luat decizia, nimic nu o mai dadea inapoi. Era ambitioasa si hotarata, hotarata sa isi calce pe inima ca sa obtina ce vrea pentru binele familiei, iar Marcus nu putea sa o judece, era alt atu pe care il mostenise de la el.

- Sa mergem, toata lumea te asteapta!

Ii oferi bratul fiicei sale, iar aceasta isi forta un zambet cand i-l lua. Stranse materialul de pe maneca sacoului tatalui sau in pumn, isi lua buchetul de trandafiri albi si pasi cu el afara din camera.

Marsul lui Wagner se auzea deja cand ei au coborat scarile imensei case a familiei Force. Coborara scarile exterioare iar Megan isi simtea presiunea sangelui urcandu-i in tample. Ii vajaia capul.

Gradina din spate a resedintei fusese decorata ca o scena din basme, trandafiri si ghirlande peste tot. Mirosul lor o ametea pe Megan chiar si in aer liber. Multe randuri de scaune frumos impodobite in matase alba, asezate pe doua coloane ce pareau sa nu aiba sfarsit, de pe care invitatii se ridicasera sa intampine mireasa. Toti ii zambeau, toti radiau, toata lumea era fericita cu exceptia ei, si poate a tatalui ei.

Megan isi aminti ca e mireasa aici, deci trebuie sa fie si ea fericita. Isi ridica capul si se chinui sa zambeasca, sugrumand tot mai mult bratul tatalui sau. S-ar fi prabusit daca nu se tinea de el. Cel putin nu se impiedica in rochie, arcul era atat de larg incat isi simtea picioarele dezvelite, dar o sugruma corsetul destul.

Intalni privirea lui Justin si se forta imediat sa zambeasca, va fi sotul ei, a acceptat sa se casatoareasca cu el, o face pentru binele familiei sale, asa ca trebuie sa inghita si sa se prefaca o mireasa fericita asa cum ar trebui sa fie.

Dupa un drum ce i se paruse kilometric, ajunse langa el, inghiti in sec inainte sa zambeasca din nou. Marcus ii oferi lui Justin mana fiicei lui, oferindu-i un zambet mai fortat decat Megan. Niciodata nu il placuse pe tanarul Force, voia ca fiica lui sa se desparta de el inca dinainte ca aceasta sa hotarasca sa o faca.

Justin ii zambi lui Megan, apoi isi intoarse atentia spre preot. Chicoti in mintea ei, pentru ca se astepta sa ii spuna ca e frumoasa. Vedea in ochii lui ca poate crede asta, i se pare frumoasa, dar e prea ocupat sa se gandeasca cat de frumos e el. Megan il studie atent, in ciuda imensitatii tatalui sau, Justin nu ii semana. Roger era scund si indesat, pe cand Justin era inalt si slab. Nu avea o musculatura spectaculoasa, niciun muschi definit in relief, dar arata bine, nu era scheletic sau uniform din cap pana in picioare. Umerii ii erau lati si abdomenul plat, avea brate lungi, fara muschi, dar barbatesti. Megan incercase de multe ori sa il convinga sa mearga la sala, nu avea nevoie de mult ca sa isi sculpteze corpul, avea deja o forma frumoasa, dar Justin a respins vehement ideea, transpiratia si efortul vizic i se par adevarate chinuri, indiferent ce cadouri iti ofera la sfarsit. Asa ca Megan nu avea decat sa ofteze si sa il injure in gand, injurandu-se apoi pe ea pentru ca s-a "indragostit" de o fetita fandosita. Justin se bucura de tot ce ii ofera viata, nici el nu stie cate masini are mai exact, are o garderoba mai vasta decat a lui Megan, calatoareste prin toata lumea si are hobby-uri mai costisitoare decat intretinerea unui spital. La fel ca si ei, parintii ii ofera totul lui Justin, doar ca parintii lui sunt mai bogati acum.

Ochii lui albastri se intoarsera spre ea dupa ce rosti un "da" hotarat. Megan se forta sa zambeasca, parand sugrumata atunci cand fu randul ei sa raspunda, dar scoase un "da" destul de multumitor sa il faca pe Justin sa zambeasca. Parul lui negru si drept era aranjat mai elegant decat de obicei, fusese probabil silit de mama lui sa il faca asa.

Megan nu fusese o secunda constienta in timpul ceremoniei, nu prea auzea nimic, gandul ii era departe, undeva in camera ei, plangand pentru ca nu asa isi imaginase ca va fi ziua nuntii ei. Isi imaginase momentul asta de cand se stie, dar nu acesta era barbatul pe care dorise sa il auda spunand "da" langa ea.

Cel pe care si-l imaginase ea, plecase demult.

Sarutul de la sfarsit dintre ea si Justin fusese cast si rece, lipsit de pasiunea a doi tineri indragostiti si proaspat casatoriti.

Petrecerea a stors-o pe Megan de orice gram de energie. Era fortata sa zambeasca non-stop, sa il sarute pe Justin si sa se prefaca ca e cea mai fericita femeie de pe pamant. Sa discute cu toata lumea, sa multumeasca felicitarilor si sa danseze cu orcine ii cerea asta. Ea si Justin pareau sa se intreaca in stralucire, nu sclipeau ca unul, asa cum ar trebui sa fie de acum in colo, parca erau in competitie, chiar daca Megan nu era deloc interesata de stralucirea ei in seara asta. Stia ca Justin si-o dorise doar pentru frumusetea ei, nu era aiurita sa creada ca el o iubeste, si era fericita pentru asta, s-ar fi simtit si mai josnic sa o iubeasca in ciuda motivului pentru care hotarase sa se casatoreasca cu el. Dar pentru Justin asta insemna iubirea, sa aiba cea mai frumoasa partenera dintre toate. In timpul liceului, Megan era evitata de baieti dintr-un motiv intemeiat, se multumeau doar sa o admire, dar niciunul nu se apropia de ea.

Atunci, apartinuse altuia.

Dar cand a plecat la colegiu, era libera si splendida, dintr-o familie bogata, asa ca nu a durat mult pana cand baietii au inceput competitia pentru inima ei. Nici acum nu stie din ce motiv l-a ales pe Justin mai exact, dar nu mai conteaza, o sa aiba probabil destul timp sa isi dea seama de ce nu trebuia sa il aleaga de acum inainte. Se anunta o casnicie dificila.

Megan se gandea cum sa il convinga pe Justin sa plece mai devreme, nu ca era dornica sa inceapa luna de miere, dar nu mai suporta atata lume ce o felicita si practic o obliga sa zambeasca. Luna de miere era un cadou de la el, habar nu avea unde urma sa o duca, dar se indoia ca ca va fi un loc ce o sa ii placa ei si nu lui. Insa mai avea de suportat cateva ore de tortura.

- Megan, arati splendid! Se intoarse spre o femeie care ii lua ochii imediat. Inghiti gura de o sampanie pe care tocmai o luase si zambi.

- Multumesc, va cunosc?

- Sunt o prietena din liceu de-a lui Justin; Maria! Femeia ii intinse mana, Megan o lua imediat, gandindu-se daca ii fusese o fosta iubita. Era destul de frumoasa pentru asta, analizand-o rapid, ii oferi un exotic aer sau brazilianca sau mexicanca, nu era o americanca tipica.

- Imi pare bine sa te cunosc. Ii zambi Megan. Nu isi amintea ca Justin sa ii fi povestit vreodata de o Maria, dar Justin nu vorbea prea mult despre alte persoane in afara de sine.

- E cam sufocant aici, nu-i asa? Imi imaginez ce presiune trebuie sa fie acum pe tine, vrei sa luam o gura de aer? Maria arata spre casa, care dupa parerea lui Megan, se referea la curtea din fata unde nu era nimeni.

- Sigur, chiar mi-ar prinde bine! Nu ii pasa cine era femeia asta si ce fel de prietena ii fusese lui Justin, o scotea la aer si o adora deja.

- Iubito, unde te duci? Auzi glasul lui Justin si i se puse un nod. Nu apucase sa faca nici doi pasi.

- Sa iau o gura de aer, o sa ma intorc imediat. Ii prinse mana si ii oferi un zambet cuceritor, Justin isi intoarse imediat atentia spre Maria.

- Maria, ma bucur ca ai venit! Megan ii intelese imediat zambetul ca fiind unul plin de ingamfare.

- Nu puteam sa lipsesc, felicitari, Justin. Zambetul ei era insa diferit, dracesc. De parca ea planuia ceva de care el nu avea habar. Megan era ametita.

- Multumesc! Justin prinse mijlocul miresei si se apleca sa o sarute.

- Nu sta mult, iubito, trebuie sa fii langa sotul tau in noaptea asta. Ii zambi strengareste si o saruta din nou. Sarmul lui fusese unul dintre motivele pentru care il acceptase, dar acum o dezgusta pe zi ce trece mai mult. Privirea dintre Maria si Justin schimba cateva scantei si ea se gandi oare ce poveste eu au ei doi in spate.

Maria o prinse pe Megan si o trase in casa, traversara sufrageria in liniste si iesira in curtea din fata.

- S-a intamplat ceva intre tine si Justin inainte? Megan ridica o spranceana spre femeia bruneta de langa ea, la cat era de frumoasa, ar fi trebuit sa clocoteasca de gelozie ca a avut o legatura cu sotul ei, dar nici cea mai mica senzatie a acestui sentiment nu-i trecea prin vene acum, desi stia cat de geloasa era firea ei cu adevarat, dar atunci cand venea vorba de un barbat pe care il iubea.

Maria rase usor.

- Nu ne-am inteles niciodata prea bine, parintii nostri sunt prieteni buni. Eu m-am nascut in Rio, dar locuiesc in Philadelphia de cand ma stiu.

Megan incuviinta usor, ii se aprobase presupunerea despre originile ei. Justin a locuit in Philadelphia inainte sa se mute in Detroit, oare au fost si iubiti? Se gandi ea. Cu siguranta, lui Justin nu i-ar fi scapat. Dar nu se mai deranja sa intrebe. Privi spre fantana arteziana din curte si tanji sa isi bage picioarele in apa rece, o dureau ingrozitor. Rochia o scotea din sarite, devenea din ce in ce mai grea pe ea.

- Am tigarile in masina, vrei sa vii cu mine sa le iau? O intreba Maria, ea accepta desi tot ce voia era sa se aseze pe scara, insa imediat isi dadu seama ca ii era imposibil in rochia asta. Poate o sa poate sa se rezeme putin de masina Mariei.

Parcarea din fata casei era imbacsita de masini care mai de care mai fastuoase, multe dintre ele ramasesera in afara resedintei.

Megan fu surprinsa sa vada masivitatea masinii Mariei, era o limuzina in toata regula.

- Intra putin, imi dau seama ca te dor picioarele si aici poti sa iti ridici rochia aia. Chicoti Maria, asezandu-se pe bancheta laterala. Isi aprinse o tigara si Megan ii accepta imediat oferta.

- Nici nu ai idee! Ofta aceasta, intrand in masina si relaxandu-se. Isi ridica fusta vaporoasa si inchise ochii, dupa ce isi descalta pantofii. Se pregatea sa ii adresese Mariei o intrebare despre ocupatia familiei ei, cand se trezi astupata cu forta de o mana peste gura. Deschise ochii brusc si se zbatu, dar un material ii acoperea nasul si gura. Narile incepura sa o usture imediat, la fel si gatul. Maria era puternica, dar reusi sa ii zgaraie putin bratul, scotand un zgomot ascutit de la aceasta. Ar fi scapat, daca substanta de pe material nu o arunca asa repede in inconstienta. Dandu-si ultimele puteri, lesina inainte sa scape.

Cand reusi din nou sa deschida ochii, isi simtea plamanii usturand-o si incepu imediat sa tuseasca. Era inca in limuzina Mariei, dar aceasta nu mai era inauntru acum. Si-a dat seama ca masina era in miscare. Era singura si plafonul din fata era ridicat, asa ca nu putea sa il vada pe sofer.

 Se ridica, impleticindu-se si merse spre acesta, incepand sa bata cu pumnii si sa strige sa i se dea drumul, dar fara vreun raspuns.

Se ridica din nou, cocosandu-se si chinuindu-se sa ajunga la usa, avea sa sara din mers daca trebuie, dar era prea aiurita sa creada ca usa nu e incuiata. Inainte sa inceapa din nou sa tipe si sa loveasca cu picioarele in usa, masina se opri brusc si ea cazu in fund pe bancheta.

Usa se deschise si Megan scoase un tipat scurt cand in masina intra un barbat cu o cagula neagra pe cap, imbracat in negru, cu geaca de piele si mult prea mare ca sa poata sta chiar si cocosat in limuzina. Megan se tari pe fund pe bancheta, incercand sa il loveasca cu picioarele, dar isi descaltase pantofii si lovitura ei nu avea impactul dorit. El ii prinse talpa goala, tragand-o spre el si aproape trantind-o pe podea. Respira speriata cand se trezi la cativa centimetri de fata acoperita cu materialul negru. Doar ochii ii erau la vedere, verzi si parca amuzati de incercarea ei de a-l lovi. O privi cateva secunde, fara sa faca nimic, apoi o trase in poala lui, iar ea nu se mai opuse pentru ca ramasese stupefiata de acei ochi ce i se pareau cunoscuti. Dar isi reveni repede si incepu sa se zbata cand el ii puse o banda de adeziv peste gura si cu alta ii lega mainile.

Se zbatea ca un animal turbat in bratele lui, incercand sa il loveasca cu coatele. Ii prinse bratele si o baricada bine cu spatele lipit de abdomenul lui.

- La fel de rea ai ramas! Sopti la urechea ei. Megan amuti brusc, glasul ii era mascat de materialul cagulei, dar i se parea ca cunoaste tonul asta. Se uita repede la el, dar o trase din masina inainte sa mai spuna altceva si o arunca pe umarul lui.

Se chinuia sa nu o scape pentru ca afurisita aia de rochie aproape ca i se urca si lui in cap. Megan avea impresia ca e cu fundul gol. Din cauza arcului, nu putea sa o tina bine asa ca fu nevoit sa isi bage mana pe sub fusta si sa prinda coapsele goale ale lui Megan. Aceasta tipa indignata cu gura astupata, incercand sa il loveasca in cap si in spate. El nu o atentiona sa se potoleasca, in schimb o ciupi de fund, peste chilotul din dantela, lucru care a enervat-o si mai tare. Vru sa ii traga cagula din cap, dar nu reusi din cauza incheieturilor legate. Urla pe sub banda de pe gura, aproape sufocandu-se. Mana lui ii cuprinse coapsa dreapta cu totul, folosind-o pe cealalta sa ii mai pleosteasca din rochia afurisita. Megan putea sa ii cada de pe umar, iar lui ii era si asa destul de greu sa mearga pe terenul plin de bucati de ciment. Ea isi ridica capul atunci cand intrara intr-o cladire, isi dadu seama imediat ca erau intr-unul dintre cartierele distruse din Detroit, cu cladiri abandonate si aproape daramate. Alti doi barbati erau in urma lor, mascati si imbracati la fel ca nemernicul ce o tinea ca pe un sac bufant de cartofi. Megan isi pierdea furia si incepea sa se teama tot mai mult.

- Baga-i pantofii in picioare. Spuse vocea celui ce o tinea pe umar. Ea se opuse, incepand sa isi agite picioarele, ferindu-se de cel ce voia sa o incalte.

- Podeaua e murdara, doamna Force, v-as recomanda sa va lasati incaltata daca nu vreti sa calcati in cioburi si praf. Vocea aia afurisita o intriga din nou, dar acum si-o schimba, o ingrosa si se ajuta de cagula pentru asta, dar i se paru ca "doamna Force" rostise intr-o maraiala. Megan se lasa incaltata, apoi fu pusa pe picioare.

Privi chipurile acoperite ale celor trei rapitori, rasufland puternic pe nari de nervozitate, dar si din cauza corsetului ce o sugruma. Privirea celui ce o carase cazu spre pieptul ei, apoi urca spre ochii ei si se intoarse imediat. Altul veni pe la spatele ei si o prinse de brate, tragand-o langa un perete ce era acoperit cu o bucata neagra de material.

Corpul masiv cu ochii verzi merse sa ia o camera de filmat de pe una dintre mesele din jur. Megan se stramba cand vazu cata mizerie era in incaperea enorma. Parea un garaj vechi, falimentat de mult. O masina aproape dezmembrata zacea intr-un colt. O alta masa era asezata de-a lungul unui perete, cu unelte vechi si cutii goale de vopsea. Geamuri sparte si bucati de tencuiala cazute de pe pereti si din tavsan. Megan isi ridica privirea, speriata sa nu se trezeasca cu vreuna in cap, dar apoi tresari cand o lumina puternica se opri pe fata ei. Un neon lumina deja in tavan, dar acum blitz-ul unei camere de filmat era pe ea. Barbatul ce o carase pana aici, o filma, respiratia ei se inteti si privi speriata in obiectiv.

- Daca vrei sa o mai vezi vreodata, Force, va trebui sa asculti bine ce iti spun mai departe. In schimbul ei, o sa platesti 10 milioane de dolari. In fata resedintei tale e parcat un Dodge albastru metalizat, pune banii in portbagaj si asteapta urmatorul mesaj, o sa iti spun unde sa duci masina si sa iti iei sotia. Ai 5 ore la dispozitie sa depui banii in masina, cash, bacnote de 100 de dolari, in geamantanul din portbagaj. Nu incerca trucuri, Force, si tine politia la distanta, altfel nu o sa iti mai vezi niciodata mireasa.

Lumina se stinse iar ochii lui Megan ramasera lacrimand. Barbatul scoase cardul de memorie din camera si i-l dadu celuilalt.

- Modifica vocea si du-i-l lui Force. Spuse acesta, iar partenerul sau se aseza imediat la laptopul de pe o masa. Toti purtau manusi. Ea il privea stupefiata, vocea ii semana atat de mult, dar nu putea fi el.

Nu poate fi el si sa ii faca asta.

Se calma din cauza faptului ca in ciuda ochilor si a vocii asemanatoare, corpul nu era asemanator. Era dezvoltat si inainte, dar acesta e mult mai masiv si inalt. Dar au trecut 6 ani de atunci. Nu. Nu e el.

Nu are cum sa fie el.

Dar in ciuda gandurilor ei, Megan continua sa il priveasca speriata si asta nu din cauza ca o rapise si tocmai ceruse 10 milioane de dolari pe ea.

- Poti sa ii dai drumul, Charile. Ii spuse celui ce o tinea inca pe loc.

Si desfa-i mainile.

Barbatul ce o filmase veni in fata ei atunci cand fu eliberata. Isi scoase manusile, ii prinse banda de pe gura si i-o trase usor, dar ea isi smuci capul si din cauza asta banda se dezlipi repede, provocandu-i o durere ce o facu sa icneasca. Dar isi intoarse imediat privirea spre el.

- Cine esti? Marai, mijindu-si ochii la el. Nu ii vedea fata, dar colturile ochilor lui se incretira, pe semne ca zambea.

Isi prinse cagula si ii ridica marginile, dar isi dezveli doar gura, oprind materialul pe mijlocul nasului. Fu suficient ca Megan sa impietreasca.

- Iti dau un singur indiciu!

Nu ii trebuia nimic. Buzele astea, zambetul siret si gropitele ce s-au format in obrajii lui, ii erau de ajuns. Dar nu asta era indiciul lui, acesta veni in momentul in care buzele i s-au izbit de ale ei. Megan nu a avut timp sa reactioneze, a inspirat speriata, dar el parea sa ii cunoasca foarte bine buzele, pentru ca nu ii fu deloc greu sa isi strecoare limba printre ele si sa o impleteasca cu a ei, chiar daca ea se opunea — sau avea impresia ca se opune. Gura asta ii lipsise prea mult, a plans prea mult dupa buzele lui ca sa le poata rezista acum, mai ales ca produceau sarutul pe care nu l-a mai simtit de atata timp. Apasat, salbatic, puternic... sarutul pe care niciun alt barbat nu a fost in stare sa i-l ofere. Megan cazu prada in bratele lui cand acestea s-au strans in jurul ei si au lipit-o de el, i-a raspuns la sarut, gemand usor, era ca un copil ce primeste o prajitura dupa 6 ani de mancat legume. Dar la fel de repede cum a cazut in vraja lui, tot atat de repede si-a revenit. A rapit-o, cere rascumparare pentru ea, apoi o s-o trimita inapoi.

Megan se departa imediat din sarut si ii smulse cagula de pe cap, dezvelindu-i restul chipului. Era deja convinsa ca e el, dar sa il vada in realitate, si-a simtit picioarele inmuindu-se.

- Harry! Suspina, privindu-l socata.

El ii zambi si isi trecu mana prin parul pleostit de cagula.

- Trebuia sa ghicesti inainte sa imi dai cagula jos.

Fata ei se stramba de furie si inainte sa isi dea seama, il plesni cu toata forta.

- Nenorocitule! Il injura, incercand sa il loveasca din nou, dar el o prinse de mana si o trase spre el, suficient de aproape sa ii simta respiratia pe buze.

- Si mie mi-a fost dor de tine, iubito!

Zambetul asta afurisit de superb nu avea sa o mai fraiereasca acum.

- Argh! Fu tot ce spuse, tragandu-si mana dintr-a lui.

- Nu pot sa cred ca faci asta. Privi in jurul ei, realizand ca ceilalti doi barbati plecasera. Isi dadu imediat seama ca era in vechiul garaj in care lucrase el. Intrase in faliment la doi ani dupa plecarea lui.

- De ce? Se intoarse spre el.

Privi spre rochia ei, scanand-o din cap pana in picioare, apoi se stramba.

- Numai vazandu-ti rochia imi dau seama cat te doare ca te-am rapit de langa natangul ala. Daca era nunta visurilor tale, nu ai fi purtat in veci atata voal. Continua sa ii zambeasca strengareste. Ea marai si isi stranse pumnii, afurisit sa fie ca o cunostea atat de bine.

- Tu ai plecat odata cu nunta visurilor mele. Spera sa il atace cu replica asta, dar nu mai era sigura avand in vedere ce face el acum. Harry se intoarse ca sa nu ii vada expresia. Nu ii raspunse.

- Du-ma inapoi, Harry! Spuse aspru. El continua sa stea cu spatele la ea, fara sa ii raspunda. Isi dezbraca geaca si ramase in tricou. Megan ramase traznita cand vazu cate tatuaje avea pe brate, in liceu nu avea niciunul. Dar nu mai era nici pe departe baiatul din liceu. Ochii, buzele si gropitele ii mai ramasesera. Se schimbase complet. Intotdeauna a fost inalt, dar acum e urias. Bratele lui erau puternice inainte, dar ca si ale lui Justin, aveau doar o constructie frumoasa, insa spre deosebire de proaspatul ei sot, fostul iubit nu pare ca a fugit de haltere. Fata i-a devenit mai ferma, maxilarul mai ascutit si masculin, parul ce fusese un mop cret era acum lung pana la baza gatului, in bucle mari si dezordonate, mai deschis la culoare decat era inainte, aproape aramiu acum. Megan ii privi spatele masiv, pe care muschii ii dansau acum dupa miscari, se cutremura. E mult mai frumos decat si-l amintea ea. E un barbat acum. Un barbat ce s-a intors sa o rapeasca si sa ceara bani pe ea.

- Asta valorez pentru tine? 10 milioane de dolari? M-ai parasit din cauza banilor mei, acum te intorci in sfarsit sa ii iei. Ti-a luat cam mult. Il batjocori, el se intoarse in sfarsit spre ea.

Era furios.

- Stii foarte bine de ce ne-am despartit, stii ca nu aveam niciun viitor impreuna. Ea prinse curaj, pentru ca in niciun caz nu avea de gand sa ii fie teama de un rapitor pe care l-a iubit 3 ani de zile — si mult timp dupa asta — si se apropie artagoasa de el.

- Ar fi trebuit sa ma lasi pe mine sa decid asta. Il infrunta, privind fix in ochii lui, trebuia sa isi ridice capul mai mult decat o facea inainte. El isi intoarse capul si isi stranse buzele.

- Erai doar un copil, Megan, si eu la fel, dar trecusem prin destule ca sa stiu ca nu aveai sa te tii de promisiunea aia.

Ea inghiti furioasa. Cum putea sa dea vina tot pe ea? Era intr-adevar un copil atunci, ametita de dragoste, fara sa stie ce inseamna greutatile vietii, dar asta nu conta cand i-a spus ca va veni cu el oriunde si va lasa bogatia familiei in spate.

Din clipa in care l-a vazut, s-a indragostit nebuneste de el, si inca ii mai place sa creada ca a fost viceversa. El era deja in clasa a 11-a cand ea a inceput liceul. Baiatul rau de pe coridoare, cu gasca lui de derbedei. Isi aminteste perfect prima lor discutie.

Ea era noua printesa de la liceu, un bobocel stralucitor ce lua ochii oricui. Imbracamintea ei le facea geloase pe multe fete din liceu, dar mai ales chipul si corpul ei. Lui nu i-au placut niciodata fetele mai mici ca el, cauta senzatii tari cu cele experimentate. Ce putea sa ii ofere o fetita razgaiata de 15 ani ce incepe sa planga cand isi rupe o unghie? Dar privirea ei inocenta era si vicleana in acelasi timp, era ca un ingeras ce ascunde un topor la spate. Cerea sa fie provocata, cineva sa ii dezlantuie adevarata fire rebela, iar el nu a rezistat acestei tentatii.

Intr-o seara, dupa un meci de fotbal al liceului, unde Megan era deja membra in echipa majoretelor, soferul ei nu a mai aparut. L-a asteptat minute in sir in fata liceului, in frigul din octombrie si imbracata doar in uniforma de majoreta dintr-o fusta scurta si un maiu. Isi trasese si o bluza de trening peste, dar nu era suficient. A tresarit cand lumina unui motor s-a asezat direct pe ea, iar acesta s-a apropiat in viteza, facand-o pe Megan sa tasneasca in spate. Motociclistul opri langa ea si inima ei se bloca cand deslusi chipul lui Harry Styles. Nu era sigura daca inima se blocase de spaima sau de fascinatie.

- Nu mai vine caleasca dumneavoastra, printesa? I se adresa cu un zambet smecher, inca calare pe motorul lui negru. Megan facu o grimasa, ii mai auzise glasul si inainte, dar niciodata nu i se adresase ei. Tonul lui ragusit o ametea.

- Soferul meu intarzie putin. Raspunse ea cordial. Era prea manierata sa il injure cum isi dorea, dar o si speria. Nu mai era nimeni in jur si era intuneric, oricat ar fascina-o baiatul asta, isi daduse deja seama ca e un personaj negativ.

- Pot sa te duc eu daca vrei. Se oferi el, facand semn cu capul in spatele lui.

Megan inghiti in sec.

- Nu, multumesc!

El rase, amuzat de manierele ei fortate.

- Toate fetitele bogate sunt asa fricoase ca tine? Ii oferi un zambet batjocoritor. Manierele ei nu mai rezistau mult.

- Nu, dar soferul meu trebuie sa vina. Nu trebuie sa te deranjezi tu sa ma duci.

El isi dadu ochii peste cap, cuvintele ei manierate miroaseau a rahat de la o posta.

- Eu nu il vad sa apara si o sa ingheti aici daca mai astepti mult. Ridica din umeri. Ea habar nu avea ca ii urmarise soferul de cand plecase de acasa si ii intepase pe furis toate rotile cand oprise la benzinarie si mersese la toaleta. Nu avea sa vina prea curand, pana trimite altul dupa ea, sau schimba rotile masinii, Harry are destul timp sa o inhate.

Ea se foi nesigura, inghetase rau de tot si avea sa il puna pe tatal ei sa il concedieze pe Trevor pentru ca o punea in situatia asta.

- Nu o sa iti fac nimic, Megan! O sa te duc acasa, ai incredere in mine. Sarcasmul si amuzamentul disparusera din ochii lui, era serios si bland, iar Megan se topi imediat. Ramase surprinsa ca ii stia numele.

Ea aproba din cap in cele din urma. Inainte sa o lase se urce, dezbraca geaca lui de piele si i-o oferi ei.

- Dar o sa ingheti. Spuse ea, observand ca ramasese doar in tricou.

- Tu ai inghetat deja. Ia-o, o sa fiu bine. I-o intinse cu un mic zambet. Ea sopti un "multumesc" si imbraca geaca lui. Ii era mare, manecile ii treceau peste degete, dar era calda si mirosea atat de frumos, incat Megan se simti infierbantata imediat.

Se urca in spatele lui pe motocicleta, cuprinzandu-i mijlocul sfioasa, apoi lipindu-se mai mult de el, pentru ca era asa cald chiar daca ramasese in tricou.

El isi intoarse capul spre ea.

- Tine-te bine. Spuse, chiar inainte sa tasneasca de pe loc. Megan inchise ochii si isi ingropa fata in spatele lui. Nu mai mersese niciodata pe o motocicleta. Tatal ei detinea o companie de automobile, stia sa conduca de cand fusese suficient de inalta sa ajunga la pedale, dar i-a fost intotdeauna teama de motociclete. Teama a disparut in noaptea aia, cand Harry Styles era practic lipit de ea, arzand chiar si in bataia vantului rece, simtindu-i respiratia calma in miscarile trunchiului sau.

Avea inca ochii inchisi cand el opri in fata casei ei. Se ridica brusc, isi descatusa mainile din jurul lui si sari de pe motocicleta. Ii observa zambetul strengar cand fusta ei se ridica si ii dezvalui lenjeria.

- Multumesc! Baigui repede. Imi pare rau daca ai inghetat din cauza mea. Spuse incercand sa dezbrace ceaca.

El o opri, ii prinse mana si o trase langa el.

Inca era pe motocicleta.

- Cum as fi putut sa inghet cand tu m-ai strans atat de tare? Probabil am vanatai de la bratele tale pe abdomen.

Megan rosi instantaneu.

- Imi pare rau!

Harry isi dadu ochii peste cap.

- Daca vrei sa fii iubita mea, renunta la politetea asta simandicoasa, imi provoaca urticarie.

Capul ei tasni spre el, ochii i se marira.

- Poftim?! Suspina, fiind sigura ca nu auzise bine.

El ranji si o trase mai aproape de el, lipindu-si nasul de al ei. Al lui era mai cald.

- Nu sunt de nasul tau, nu-i asa, Megan? Ranji, frecandu-si nasul de al ei.

Era jenata, dar se si enerva.

- Nu stiu despre ce vorbesti. Da-mi drumul la mana.

- Ai uitat sa spui "te rog frumos"! Ranji el in continuare. Ea il privi ca o pisica gata sa ii jupoaie pielea cu ghearele.

- Esti manierata si politicoasa, dar tot o razgaiata ramai.

- Iar tu un derbedeu. Ii replica ea repede, ca un cocos infoiat ce isi apara locul in cuibar.

- Da, sunt un derbedeu, dar te-ai indragostit de mine.

Megan chitai de parca ii daduse un bobarnac peste nas.

- Cum indraznesti? Ce te face sa crezi ca m-am indragostit de tine? Se uita in scarba la el, desi ii ardeau calcaiele. El continua sa ranjeasca.

- Asta! Spuse simplu, tragand-o imediat de mana si lipindu-si buzele de ale ei. Ramase pe motocicleta, dar ii prinse mijlocul ei si o trase langa el, suind-o in fata lui, lasandu-i picioarele pe o parte. Buzele lui le framantara pofticioase pe ale ei, limba i se strecura printre ele si o cauta pe a ei, care era zapacita si speriata in gura, nu stia ce sa faca. Era primul ei sarut, si oricat de frumos si-ar fi inchipuit ca trebuie sa fie, visele ei nu erau nici pe aproape la fel de uimitoare ca realitatea. Tot corpul ii luase foc, mai ales cand mana lui intra pe sub geaca si ii cuprinse mijlocul peste bluza subtire. Bratul lui o cuprindea cu totul, pielea ii era rece din cauza frigului, dar nu suficient sa stinga focul ce pornise in Megan.

Cand se departa, ea gafaia dupa aer. Isi simtea buzele umflate din cauza sarutului, umede si incredibil de dulci. Voia sa le linga, sau sa le linga pe ale lui, pentru ca de acolo venea dulceata.

- Vezi?! Daca nu te-ai fi indragostit de mine, nu m-ai fi lasat sa te sarut asa. Zambi el, dar nu mai era ironic.

Megan isi cauta mintile pierdute si il privi ametita. Ii tremurau pricioarele mai ceva ca dupa un antrenament greu la majorete.

- Atunci, tu de ce m-ai sarutat? Intreba ea, mentinandu-se pe pozitie.

El continua sa zambeasca si o ridica de pe motor, asezand-o pe picioarele ei ce nu erau prea stabile acum.

- Din pacate, raspunsul la intrebarea asta o sa il aflii mai tarziu. Ii facu cu ochiul, furandu-i alt sarut rapid inainte sa porneasca iar motorul.

- Stai, nu iti vrei geaca inapoi? Intreba ea ametita.

- Pastreaza-o. Dormi cu ea noaptea, pana cand o sa ii iau eu locul. Ii zambi iar strengareste, inainte sa arunce pietrisul in urma lui si sa dispara intr-o secunda.

Megan nu mai fusese atat de ametita in viata ei, nu isi daduse seama in seara aia de nimic altceva. De parintii ei speriati, de scuzele lui Trevor... buzele inca ii fierbeau si mintea ii era doar la el. A dormit cu geaca lui in brate toata noaptea.

Dupa asta, lucrurile s-au miscat foarte repede, Harry nu i-a mai dat pace si nici ea nu voia sa fie lasata in pace de el. Au devenit un cuplu oficial in cel de-al doilea semestru al anului, si tot atunci, el a luat locul gecii in patul ei. I-a oferit virginitatea ei, iar el i-a oferit inima lui. Era tot un derbedeu, insa un derbedeu ce o iubea si nici ea nu voia sa il schimbe, asa se indragostise de el. O sacaia mereu si o numea razgaiata, adora sa o supere si apoi sa o impace, dar nu i-a calcat niciodata stramb, si asta era tot ce isi putea dori Megan. Dar oricat de mult se iubeau si oricat de compatibili erau sexual, erau multe lucruri care ii diferentiau, lucruri care nu i-au dat niciodata pace lui Harry. Ea era una dintre cele mai bogate fete din oras, locuia in cea mai mare casa in care el intrase vreodata, trebuia sa se catere doua etaje pana la balconul de la camera ei, dar nu asta il deranja. Ce il deranja era faptul ca el nu avea nimic sa ii ofere. Locuia intr-o casa saracacioasa cu mama lui, ce era chelnerita intr-un bar imbacsit in suburbiile orasului. Tatal ii murise intr-un accident inainte ca el sa se nasca si lucra la un service auto ca sa castige bani necesari surpavietuirii. Motocicleta ce o avea era singura lui avere, pentru care stransese din dinti aproape 2 ani. Se infuria de fiecare data cand Megan voia sa il ajute cu bani, nici nu voia sa auda de asa ceva, el era cel care ar fi trebuit sa ii ofere ei. Chiar daca nu i-a spus-o niciodata, stia ca ea nu va ramane pentru totdeauna langa el. Era o pustoaica, acum totul era roz pentru ea, il avea pe cel mai ravnit baiat din liceu, rau si atragator, nu isi dorea mai mult. Dar peste cativa ani, cand va indrazni si se va aseza in genunchi in fata ei, ce va face? Va accepta? Mai ales vazand ca el nu si-a permis inelul ce si-l dorea ea, sau nunta despre care sporovaia mereu ore in sir, iar el radea prefacandu-se amuzat, desi suferea pe interior pentru ca stia ca nu o sa ii poata oferi niciodata asa ceva. Nu fara sa plateasca familia ei, si asta iesea din discutie. Parintii ei nu il agreau, mai ales mama ei care il privea ca pe o infectie si ii tinea ore de prelegeri despre viitorul ei, in care un asemenea baiat nu are loc.

Asa ca asta a facut. A plecat din viata si din viitorul ei. La un an dupa ce el a terminat liceul, si-a luat inima in dinti si i-a spus toate astea lui Megan.

- Nu avem niciun viitor impreuna. Iti pierzi timpul cu mine, Megan. In curand o sa iti dai si tu seama de asta si nu o sa ma mai vrei. Esti o femeie superba care are nevoie de atat de multe, iar eu nu pot sa ti le ofer. Aspiri mult mai sus decat o sa pot ajunge eu vreodata. Te iubesc, asta a fost suficient pana acum, dar in curand nu va mai fi. Ii spusese in fata ochilor ei plin de lacrimi, incapabili sa protesteze, socati si ingroziti.

Nu au fost loc de discutii, a doua zi a plecat, fara sa spuna unde, fara sa lase ceva in urma lui in afara gecii ce a ramas a ei din prima noapte si a luat din nou locul in patul ei dupa plecarea lui. A plans zile la rand, s-a rugat de tatal ei sa il gaseasca si sa i-l aduca inapoi, dar el nu voia sa mai fie gasit. Megan a realizat asta in cele din urma, a trebuit sa isi vada de viata, a plecat la colegiu si suferinta ei s-a transformat in ura o perioada. Il ura pentru ca o parasise asa, mai ales dupa ce ii promisese ca va fi a lui pentru totdeauna, ca nu ii pasa de bani si il doreste doar pe el.

- Nu vei mai gandi la fel peste cativa ani, lasa-ma sa te scutesc sa iti incalci promisiunea. Ii spusese zambind amar, oferindu-i ultimul sarut inainte sa plece.

Acum era din nou in fata ei, schimbat, dar repetand aceleasi reprosuri.

- Ei bine, tu nu mi-ai dat voie sa iti demonstrez daca pot sa ma tin de acea promisiune. Ai plecat. Acum du-ma imediat inapoi la sotul meu, altfel jur ca o sa te arunc in puscarie.

El voia sa zambeasca, dar nu putea din cauza felul in care se referise la acel idiot de Force.

- Nu o sa faci asta! Spuse hotarat.

- Inseamna ca ai uitat intr-adevar de ce sunt in stare. Il privi cu asprime.

- Tocmai ca nu am uitat. Inca ma iubesti, Megan. Ea rosi de furie, il plesni iar.

- Nemernicule, cum indraznesti sa apari dupa atata timp, sa ma rapesti de la nunta mea si sa ai impresia ca inca te mai iubesc? Nu te mai iubesc din clipa in care mi-ai intors spatele si ai plecat. Striga plina de furie, agitandu-se cand el ii prinse mana pentru ca voia sa il loveasca din nou.

- Atunci, pe cine iubesti acum? Pe fatalaul ala de Justin? Marai, aplecandu-se spre fata ei.

- Da! Ii raspunse artagoasa. Il iubesc, pentru ca el a fost in stare sa ramana langa mine, pentru ca avut curajul sa ma ceara de sotie si pentru ca ma iubeste. Ii tipa inapoi, atat de furioasa ca si ea credea minciunile ce le spunea.

- Crezi ca eu nu te-am iubit? Furia ii crestea in ochi, fiind acuzat de asa ceva si mai ales, auzind toate laudele ei despre afurisitul ala.

- Doar te-ai distrat cu mine. Te-ai jucat suficient cat te-a tinut coarda, apoi cand nu ai mai putut, ai plecat. Ma mir ca nu ai incercat sa te casatoresti cu mine si sa imi iei averea, nu erai destul de inteligent pentru asta atunci, dar ai venit acum sa o iei.

Isi stranse buzele, incercand sa se controleze si sa nu tipe inapoi spre ea tot ce avea in minte. In schimb, ii prinse mijlocul si o izbi iar de el.

- Va plati Force. Tie o sa iti iau un singur lucru: noaptea nuntii! Se apleca si o saruta inainte ca ea sa poata protesta, dar nu o facu brutal, buzele lui devenira imediat senzuale peste ale ei.

- Nu, sa nu indraznesti. Mormai ea, sufocata de buzele lui, incercand sa il impinga.

- Intotdeauna ai fost a mea, Megan. Eu te-am avut primul, eu te-am sarutat primul, eu te-am iubit primul. Noaptea asta mi se cuvine mie mult mai mult ca lui si tu stii asta, iti doresti asta.

- Ba nu imi doresc nimic. Nu vreau sa ma atingi. Mormai peste buzele lui, nereusind sa scape.

- Nu?!

- Nu!

- Atunci, respinge-ma! Spuse si isi strivi buzele de ale ei cu mai multa pasiune, infrangandu-le imediat si oferindu-i sarutul pentru care plansese luni de zile in fiecare noapte. Voia sa il respinga, voia sa il impinga de langa ea, a rapit-o si vrea doar bani pe ea, dar unde e afurisita forta sa faca asta? De ce isi ridica mainile si le infige in parul lui, tragandu-l mai aproape? De ce scoate sunete de placere atunci cand bratele lui ii strang mijlocul si capul lui se misca in ritmul sarutului? Nu stie si nu ii pasa, o sa se critice pentru asta mai tarziu, dar acum, ii da dreptate lui. El a fost primul, si singurul pe care l-a iubit. O sa se blesteme mai tarziu pentru asta, dar i-a fost prea dor de el ca sa o faca acum.

 Isi stranse bratele in jurul gatului sau si gemu usor de placere, dandu-i de inteles ca e a lui si nu o sa il respinga. Astepta o replica ingamfata de la el, care sa o sacaie ca a avut dreptate, dar nu veni, bratele lui se stransera mai tare in jurul ei si incerca sa o ridice, dar rochia afurisita nu o lasa sa isi incolaceasca picioarele in jurul lui. Incerca sa ii desfaca corsetul, tot mai salbatic in sarutul ce i-l oferea, dar nu reusea sa isi dea seama cum se desface dracovenia aia. Maraind, se desprinse de pe buzele ei si se intinse spre masa, acolo unde era asezat un cutit de bucatarie langa o paine si un pachet de cascaval. Megan tresari cand vazu arma alba in mana lui, dar el o calma repede.

- Doar te scap de prostia asta bufanta, iubito! O intoarse cu spatele si ii taie snururile corsetului, care erau prea complicat impletite ca el sa piarda timpul si sa isi dea seama cum sa le desfaca. Megan isi simti pieptul eliberat si respira adanc, zambind ca scapase de corsetul sugrumant. Harry o intoarse cu fata spre el si ii scoase corsetul, rupandu-l practic pe ea. Ii trase rochia pe picioare, folosindu-se tot de cutit si trecandu-l prin valurile de material.

Megan il privi speriata.

- De ce ai facut asta? Il intreba. El se ridica si arunca rochia ca pe o carpa imbacsita.

- Pentru ca in rochia aia nenorocita ai fost mireasa lui. Ochii ii scanteiau de furie, dar gandurile i se schimbara imediat cand o vazu pe Megan aproape goala in fata lui. Nu purta sutien si feminitatea ii era acoperita doar de o fasie mica de dantela alba.

- Doamne! Suspina, cu fruntea ce parea sa ii transpire brusc. Trecuse atata timp de cand nu mai fusese dezbracata in fata lui, ca Megan se simti jenata cateva secunde, dar sentimentul disparu cand el o trase in brate.

- Nu credeam ca poti fii mai frumoasa decat erai inainte, dar m-am inselat. Rosti cu glasul lui ragusit, si tremurand acum.

- Asta nu e singurul lucru in privinta caruia te-ai inselat, Harry. Ii sopti, ridicandu-si ochii spre ai lui. Nu stia unde sa o atinga, cum sa o stranga in brate ca sa o simta mai bine. Inghiti in sec, fara sa mai spuna ceva, se apleca sa o sarute si isi impleti degetele cu mana ei de pe pieptul lui. Ii simti inelul de logodna si verigheta si i le trase imediat de pe deget, aruncandu-le fara sa ii pese unde si nici ea nu gasi puterea sa ii pese. Ii trase voalul din par, straduidu-se ceva timp sa gaseasca fiecare agrafa si sa ii desfaca parul auriu de care ii era atat de dor, in care nu isi mai ingropase fata se secole. S-a suparat asa rau cand ea s-a tuns scurt, nu putea sa se mai joace in parul ei, dar acum e mai lung decat a fost vreodata. Megan rasufla usurata ca scapase si de presiunea asta asupra capului ei.

 Mainile lui ii coborara pe coapse si o ridica in bratele lui, asa cum facuse de sute de ori inainte, asa cum ea nu mai lasase niciun barbat sa o ridice.

Se misca cu ea in brate, dar ei nu ii pasa unde o duce, tot ce ii pasa era sarutul lui. Intra cu ea intr-o camera intunecata si o lasa jos suficient cat sa aprinda o veioza ce zacea prafuita pe o masa in colt. Peretii erau plini de unelte si de masinarii electrice vechi si probabil defecte, toate pentru repararea masinilor. Jos, in mijlocul camerei, era asezata o saltea neagra, ce parea sa fi fost adusa acum aici, pentru ca nu avea nicio legatura cu camera. Megan inghiti usor in sec si il privi pe Harry, care isi trase imediat tricoul peste cap. Ea inghiti mai tare de data asta, pieptul si abdomenul lui nu mai erau deloc la fel ca inainte.

Ii prinse barbia si ii ridica chipul sa ii intalneasca ochii.

- Nu te fortez, iubito, e decizia ta daca vrei sa se intample sau nu. Megan privi din instinct spre pantalonii lui, acolo unde se vedea cat de mult isi dorea el sa se intample. Isi stranse bratele in jurul gatului lui.

- Fa-ma sa ma simt de parca asta ar fi noaptea nuntii noastre! Ii sopti, sarutandu-l apoi. Harry isi stranse ochii ca lacrimile sa nu ii scape din ei. O stranse in brate si o apleca pe salteaua neagra ce o adusese aici gandindu-se ca Force nu plateste imediat si ea va avea nevoie de un loc unde sa doarma, nici prin gand nu ii trecuse ca se va ajunge aici, ca o va provoca sa se culce cu el si mai ales, ca ea va accepta. Acum nu ii mai pasa cand plateste, nu ii mai pasa daca plateste sau nu, tot ce ii pasa era Megan in bratele lui. Se ridica si isi scoase pantalonii cat putu de repede, alaturi de bocanci si boxeri. Megan era inca acoperita de o dantela alba in cel mai esential punct al ei. Se abtinu sa ii sfasie chilotii si ii trase usor pe picioare, exact asa cum ar fi facut daca era mireasa lui si noaptea asta era a lor, asa cum ii ceruse ea. Se apleca in genunchi in fata ei, mangaindu-i pielea fina si bronzata a picioarelor, care ii luase mintile prima data cand a vazut-o. Ii ridica piciorul drept si il sprijini de pieptul lui, indoindu-i genunchiul si lipindu-si buzele de piele, sarutand si plimbandu-si buzele pe ea, mirosindu-i aroma. Megan isi lasa capul pe spate si isi arcui corpul, ajungand deja ingrozitor de excitata doar din cauza acestui gest al lui. Harry inghiti in sec privind-o, abdomenul ei plat se ridica, indoit in urma reactiei ei, cu sanii iesind in relief si sfarcurile intarite. Voia sa isi ingroape unul in gura, dar ajunge si acolo.

Se apleca intre picioarele ei si ii saruta buzele ascunse, la care nu a mai avut acces de atata timp. Era deja umeda si gemu sonor cand limba lui o atinse.

- Harry, nu ma tachina acum. Au trecut 6 ani. Gafai ea, continuand sa isi indoaie trupul de placere, asa cum facea inainte, mereu era arcuita ca o zeita pagana intr-o pictura atunci cand era sub el, lucru care il innebunea la propriu. Te rog! Il implora ea, privind spre el si poate ca si-ar fi dorit sa o guste mai multe, dar rugamintea ei era prea profunda si a lui la fel. Voia sa o simta. Trebuie sa fie din nou in ea.

Acum.

Se intinse peste ea, proptindu-se intr-un cot. Megan isi desfacu imediat picioarele in jurul lui, stiind exact cum sa il primeasca. Harry gemu cand se apleca sa o sarute, cuprinzandu-i un san in cealalta mana si minunandu-se cat de mult se dezvoltase. Palma i se umplu cu un san tare, cald, rotund si perfect, nu mai era pieptul de pubertate pe care il avea Megan a lui inainte. Acum strangea in mana un adevarat festin carnal, si isi pierdu mintile si mai tare. Se apleca si isi cufunda sfarcul in gura, invartindu-si limba in jurul lui apoi sugandu-l lacom. Megan gemu, arcuindu-si corpul si prinzandu-i parul in pumn, ghidandu-i capul pe pieptul ei. Isi ridica buzele spre ale ei si apoi o patrunse imediat, fara sa se gandeasca. Amandoi gemura in placerea nebuneasca a reunirii. Se misca in ea, iar ea isi stranse picioarele in jurul lui, zgaraindu-i spatele cu unghiile si cantandu-i in gemete care sa ii arate cat i-a lipsit. El ii canta in acelasi fel.

- Doamne, iubito, esti la fel cum imi amintesc. La fel de stramta, modelata pentru mine. Parca niciun barbat nu te-a mai satisfacut dupa ce am plecat eu. Gafai el, incercand sa intre cat mai adanc si sa ia tot ce ii poate oferi ea.

- Nu a mai facut-o! Ii raspunse Megan, indoindu-se sub el si inchizandu-si ochii. Harry se opri o secunda, gandindu-se daca intr-adevar nu se culcase cu altul, dar se referea probabil la satisfactia ce vine odata cu asta. Tocmai se maritase cu Justin Force, nu i-ar fi oferit ala inelul inainte sa treaca prin patul lui.

Harry isi stranse dintii, alungand repede gandul si concentrandu-se asupra ei, facand dragoste cu ea asa cum facuse doar in vise in ultimii ani. Iubind-o asa cum a facut intotdeauna, dar simtindu-se insuficient acum, pentru ca Megan nu mai era fata ce o stia el. E o femeie in toata regula acum, o femeie splendida careia trebuia sa ii ofere mult mai multe, exact asa cum stiuse ca se va intampla. Dar era usurat, din punct de vedere sexual, o sa ii ofere intotdeauna mai mult ca oricine, nu doar pentru ca e capabil si viril ca un armasar de prasila, asa cum radea ea de el, ci pentru ca acum e sigur ca inca mai simte ceva pentru el. Poate nu il mai iubeste, ce motiv ar avea s-o faca? Dar e clar ca inca se simte bine in bratele lui. Foarte bine.

S-a simtit putin pierdut in fata noului ei trup, dar s-a obisnuit repede cu el si lua toata frumusetea din el, invatand-o din nou sa sarute ca inainte, asa cum pare ca uitase pentru ca nimeni nu o mai sarutase asa, ghidand-o sa isi coordoneze miscarile cu ale lui, plimbandu-si mainile pe corpul a carui piele era la fel de moale, dar care acoperea formele unei femei acum. Cand a plecat el, Megan nu implinise nici 18 ani, acum e o femeie de 24 de ani si el un barbat de 27, si sex-ul pare ca a evoluat si el, chiar daca au fost despartiti atata timp si au practicat pe alte persoane. Nu mai sunt adolescenti.

Pentru cateva secunde, Harry se intreba de ce o parasise pe femeia asta, care inca mai avea inima lui, de la care nu a reusit niciodata sa o recupereze, dar raspunsul veni mai repede decat si-ar fi dorit, doar privind cerceii de diamant din urechile ei, care valorau probabil cat 2000 de salarii de-ale lui.

Megan isi desparti buzele, gemand melodic si eliberandu-se in jurul lui. Imediat Harry o urma si el, lipindu-si fruntea de a ei si umpland-o pentru ultima data si revarsandu-se in interiorul ei. Megan gafai usor, infigandu-si unghiile in pielea bratelor lui si incercand sa isi calmeze respiratia. Piepturile lor se intalneau in gafaielile de epuizare, iar Harry o saruta tandru, mangaindu-i obrazul si delectandu-se cu imaginea ei de satisfactie. Iesi usor din ea si aseza pe spate, tragand-o in bratele lui.

- Harry... sopti ea, negasindu-si cuvintele si sarutandu-i pieptul, unde parul devenise mai des decat inainte si ii oferea o masculinitate ametitoare. Harry ii mangaia spatele, proptindu-si cealalta mana sub cap si privind ganditor in tavan. Abia acum Megan observa unul dintre tatuajele lui, in interiorul bratului stang era scris un nume: Megan.

Se ridica in cot si il privi surprinsa, el ii evita privirea, dar era constient de ea.

- Harry, unde ai fost tot timpul asta? Continua sa ii mangaie spatele in timp ce ii raspunse.

- Peste tot. Dupa ce am plecat din Detroit, eu si mama am ajuns in New York, ea si-a dorit sa se mute acolo, considera ca are mai multe posibilitati. Dar mie nu imi placea orasul ala, prea mare si aglomerat. Am inceput sa practic lupte, box, dar nu de performanta, lupte de strada, organizate pentru pariuri, ilegale si sangeroase. Megan tresari scurt. La inceput luam bataie rau, nu ma mai luptam cu batausii mei de pe strada, multi erau luptatori profesionisti. Un fost boxer m-a ajutat, Jack Denver. A fost campion mondial la categoria grea. Intr-un meci, adversarul i-a rupt coloana vertebrala si a ramas paralizat de la brau in jos.  El m-a ajutat si m-a invatat cum sa lupt. M-a invatat sa ma apar, sa imi cresc rezistenta si forta. Dupa ce am am inceput sa castig, au aparut si banii, dar de fiecare data ma alegeam cu rani grave, indiferent daca castigam sau nu. Luptele de strada nu au reguli, iar mama era inspaimantata de noua mea ocupatie. Am plecat din New York si am calatorit prin toata America. Jack imi aranja luptele, avea cunostinte cu multi organizatori ale luptelor de gen. Am castigat destul de bine o perioada, dar dupa 3 ani, mi-a sugerat sa ma retrag.

- De ce? Intreba Megan curioasa si inspaimantata de trecutul fostului ei iubit. Harry zambi si o saruta pe frunte, continuand sa ii maseze spatele.

- Daca faci un sondaj, o sa iti dai seama ca 50% dintre luptatorii profesionisti o sfarsesc rau. 90% din cei de strada, si mai rau. Ambitia l-a adus pe Jack intr-un scaun cu rotile. Nu a stiut cand sa renunte, s-a lacomit pentru mai mult. Eu incepusem sa fac la fel. Avansam, eram mai puternic, si normal ca si adversarii mei la fel. Intr-un meci cu un adversar ce nu era de talia mea, ci mai slab, normal ca pariurile erau doar pe mine, deci nu se castiga nimic in plus, deci eram aranjat cu luptatori duri, puternici. Aici intrau riscurile, puteam sa castig mult mai mult, dar si sa sfarsesc ca Jack, sau mai rau. Daca mori intr-o asemenea lupta, esti aruncat intr-un canal si nimeni nu mai stie de tine. Megan se cutremura.

- Harry, tu ai omorat vreun om? El clatina din cap si o stranse mai tare in brate.

- Nu! De obicei meciul se termina cand unul dintre luptatori ramane inconstient. Cateodata, daca lovitura e prea puternica, poate fi si fatala. Spre norocul meu, nu am dat niciodata o asemenea lovitura si nici nu am primit.

- Doamne, Harry! Se urca mai sus pe pieptul lui, ascunzandu-si fata in scorbitura gatului sau.

- M-am intors in New York, mama avea nevoie de mine. Am dus-o destul de bine un timp cu banii ce ii castigasem din lupte, dar nu aveau sa ne tina mult. Acum i-am luat meseria lui Jack, ii antrenez pe altii. Mai risc si intru in ring cateodata, dar trebuie sa plec de acasa trei zile dupa asta, pentru ca mamei ii creste tensiunea cand ma vede cu vanatai. El chicoti, dar ea voia sa planga si sa il bata in acelasi timp. Acum se explica cel putin cum a ajuns fostul ei iubit sa arate asa. Pentru o secunda, i-au trecut prin minte propunerile ei catre Justin sa mearga la sala si cum vedea el toate astea. Nimic nu era mai caraghios decat sa si-l imagineze pe Justin ca luptator de strada. E ca si cum ai pune lupul din "Scufita Rosie" in rolul bestiei din "Frumoasa si Bestia". Justin e siret si viclean, dar nu o sa il vezi luptandu-se pe altceva inafara de ultimul tub cu gel de par de pe raftul magazinului.

- Si doar mamei tale ii creste tensiunea? Sopti ea, plimbandu-si palma peste bicepsii ce devenisera ai naibii de masivi. Harry isi cobori privirea spre ea, il privi in ochi.

- Banuiesc ca exista si o femeie care sa isi faca griji pentru tine. Scotand vorbele astea, Megan realiza cata gelozie venea odata cu ele. Harry zambi si o trase deasupra lui.

- Ar fi normal sa existe, nu? Ea privi in alta parte. Isi simtea urechile arzand de gelozie.

- Da! Raspunse sec. Presupun ca nu te-ai pocait dupa ce m-ai parasit pe mine. El chicoti si isi ingropa fata in parul ei ce i se revarsa pe piept. Nu mai facuse asta de atata timp. Megan ar fi fost mai mult decat excitata de felul in care statea acum deasupra lui, era atat de masiv si puternic sub ea, dar nu se putea concentra pe asta, pentru ca discutau despre femeia care i-a luat locul in viata lui.

- Ai vazut tatuajul cu numele tau, nu? Ea aproba din cap.

- Mai vezi numele altei femei marcat pe mine? Continua sa vorbeasca in parul ei. Megan inghiti in sec, voia sa ii scaneze corpul sa verifice, dar avea impresia ca nu va gasi alt nume. Majoritatea tatuajelor erau anumite desene; un trandafir, un cap scheletic de mort, o corabie si alte lucruri carora Megan nu le gasea semnificatia exacta. Doar numele ei ii umplea bratul, cu un scris negru si frumos, in jurul carora erau desenati spini. Ea isi miji ochii la tatuaj. Vru sa il intrebe de ce i-a imprejmuit numele cu spini, dar el i-o lua inainte.

- Am incercat sa te inlocuiesc o perioada, Megan. Ma gandeam ca asa e cel mai bine pentru mine, cu cat trec mai repede peste, cu atat mai bine, nu mai am sanse sa ma intorc inapoi. La inceput, am zacut in betie si in patul fiecarei femei pe care o gaseam, ma gandeam ca daca manjesc imaginea ta, pot sa te uit mai repede. Mi-a mers trucul asta o perioada, dar inima mea era inca la tine, asa ca in cele din urma, am cedat exact ca un bolnav in coma, scos de la aparate. Barbatii nu sufera la inceput, au impresia ca sunt puternici, ca pot sa treaca peste, apoi isi dau seama cat de slabi sunt si cad in suferinta, invers femeilor. Stiu ca tu ai suferit cand eu eram in patul alteia, beat si fara sa mai stiu de mine. Dar cand tu ai inceput sa iti revii si sa treci peste, eu atunci cadeam. Nu te-am parasit niciodata, Megan, te rog nu mai folosi cuvintele astea. Am plecat pentru ca nu aveam niciun loc in viata ta, noi doi eram ca un mar si un vierme. Eu te distrugeam, iti mancam viata si frumusetea. Am rezistat la inceput cu gandurile astea, stiind ca luasem decizia corecta sa plec, asa era cel mai bine pentru tine, dar usor, usor, viermele a inceput sa moara de unul singur.

Megan asculta tacuta, straduindu-se sa abtina orice expresie ii oferea povestea lui.

- Dupa asta m-am simtit si mai infect pentru ce am facut. Te-am inselat ca un nenorocit. Isi ridica privirea si ii mangaie parul, ochii lui lacrimau. Cu fiecare femeie cu care m-am culcat, mi-am imaginat ca esti tu. Mereu inchideam ochii si mi te inchipuiam pe tine, dar asta nu imi spala vina. Apoi am zacut in betie saptamani in sir, departe de orice femeie, nu voiam sa mai fiu atins de niciuna in afara de tine. De nu stiu cate ori eram la un pas sa cedez si sa ma intorc la tine, sa te implor in genunchi sa ma ierti si sa ma accepti inapoi. Nu mi-am dat seama cat de mult te iubesc, Megan, pana cand nu te-am pierdut.

Lacrimile se scursera pe obrajii ei. Ar fi trebuit sa fie suparata pentru tot ce a facut, este, dar nu reuseste sa ii mai reproseze nimic.

- Dupa asta am gasit luptele de strada si mi-am varsat mizeria in asta. Mi-a atras atentia de la suferinta, mai ales cand eram batut pana ramaneam inconstient. M-am fortat sa devin mai puternic, pentru mama, sa castig banii pentru ea. Aproape trei ani nu am avut contact cu nicio femeie, luptele imi dadeau mai multa adrenalina decat aveam nevoie si ma simteam bine pentru ca astfel parca spalam pacatul pe care l-am facut la inceput. Apoi un vechi prieteni din Detroit mi-a spus de tine si Force. Chipul lui se inaspri brusc, isi intoarse capul ca ea sa nu il vada. Nu avea niciun drept sa fie furios pe ea din cauza asta. Megan inghiti in sec, asezandu-si mai bine mainile pe pieptul lui.

- Ce ai facut dupa asta? Intreba ea.

- Am plans ca un copil trei zile la rand. Nici eu nu stiam de ce, ce pretentii mai aveam de la tine? Aveai tot dreptul sa te indragastesti de alt barbat. Dar asta nu m-a convins ca trebuie sa nu mai sufar. Incepuse sa mi se para bolnav felul in care nu reuseam sa mi te scot din cap dupa atata timp. Cum ma gandeam la tine de fiecare data cand faceam o incercare si ieseam cu o alta femeie. Cautam fete serioase, nu curvele cu care am fost prima data. Dar oricat de frumoase, inteligente, cuminti ar fi fost, singura mea ocupatie la intalniri era sa te compar pe tine cu ele, sa ma gandesc cum ai fi facut tu un anumit lucru ce il faceau ele. Imi era dor de zambetul tau mai mult ca de orice. Odata, am gasit o fata care iti semana extrem de mult, parea sosia ta. Megan il privi socata. El chicoti.

- Eram in San Antonio, am avut cateva lupte stradale acolo si ea era iubita unuia dintre magnatii ce paria in lupta. Am ramas traznit cand am vazut-o in public, am crezut ca esti tu. Am luat bataie pentru ca tot meciul m-am uitat la ea, incercand sa imi dau seama daca esti tu cu adevarat sau Dumnezeu isi bate joc de mine. El rase, dar Megan clatina din cap.

- Si ce ai facut dupa asta? Realiza ca asta era singurul lucru pe care ea il intreba.

- Am coborat din ring si m-am dus la ea, eram jumatate inconstient de la bataie si deja nu mai faceam diferenta intre realitate si vis. Stiam ca nu esti tu, dar imi doream atat de mult sa fii, ca...

-  Ca ce? Ceru Megan repede, speriata. El chicoti, clatinand din cap.

- Nu o sa ma bati? Ea facu ochii mari.

- Harry, ce ai facut?

- Am sarutat-o!

Gura lui Megan se deschise.

- M-am dus la ea, am smuls-o de langa bosorogul ei bogat si am sarutat-o. Eram plin se sange si aproape lesinat, dar ma rugam sa fii tu. Sa imi spui numele, sa ma recunosti, dar mi-am dat seama ca nu esti imediat ce mi-am lipit buzele de ale ei.

Megan era atat de confuza acum. Nu stia daca sa fie furioasa sau fericita ca iubitul ei nu a renuntat la ea asa cum si-a inchipuit. Nu a uitat-o atat de repede.

- Si ce s-a intamplat dupa asta? Ceru ea calma, repetand iar.

- Habar nu am. Am lesinat, sau cineva mi-a mai tras un pumn, nu mai stiu. Rase iar. Dupa asta am avut probleme cateva zile cu tipa aia. Numele ei era Silvia si era rusoaica, nici nu vorbea bine engleza, dar se pare ca sarutul meu ii aprinsese calcaiele si voia o continuare. Ochii lui Megan se marira iar.

- Nu i-ai oferit nicio continuare, nu-i asa? Intreba ea speriata, dezgustata ca el a facut dragoste cu alta ce arata ca ea.

- Nu, iubito! Fugeam de ea ca de dracu'! Era imaginea ta ce ma chinuia, nu iti semana perfect, dar avea multe dintre trasaturile tale, si mai ales eu eram cam nebun si te vedeam in orice blonda cu ochii albastri. Megan chicoti in cele din urma si clatina din cap.

- Tu ai fost razgaiata ce mi-a furat inima si nu am reusit niciodata sa o mai recuperez de la tine. Sopti el, lipindu-si fruntea de a ei.

- Daca ai fi ramas langa mine, nu ai fi fost nevoit sa o recuperezi. El ofta.

- De ce faci asta, Harry? Imi spui toate astea, imi spui cat ai suferit, ca inca mai tii la mine, dar esti aici, rapindu-ma si cerand rascumparare pe mine. Te cunosc, nu ai fi facut asa ceva niciodata. In ce problema esti de ai nevoie de banii astia?

El inghiti in sec si isi muta privirea.

- Cred ca am vrut pur si simplu sa iti distrug nunta cu alt barbat.

- Nu mai mintii, Harry. Daca voiai asta, nu mai cereai rascumparare.

- Nu am fost singurul care a participat, partenerii mei voiau si ei o rasplata. Si ca o crezi sau nu, o rapire cu rascumparare mare e mai sigura la inceput. Daca te rapeam pur si simplu, toata politia din Detroit era acum in cautarea ta. Dar daca cerem rascumpare, e clar ca nu ne jucam si viata ta e in pericol, asa ca Force e cuminte si face ce i se spune.

Megan il privi furioasa.

- Si ce o sa faci cu mine daca nu plateste?

- Nici nu am luat asta in calcul, o sa plateasca.

Ea se ridica de pe el.

- Deci asta e? M-ai rapit, mi-ai distrus nunta, te-ai culcat cu mine si acum o sa ma trimiti inapoi? Se ridica si el in sezut.

- Si ce ai vrea sa fac, Megan? Asta e limita in care te pot avea. Ea se ridica in genunchi si il lovi cu pumnii in piept, apoi ii prinse parul si il trase spre ea.

- Stii foarte bine ca pentru tine nu exista limite cand vine vorba de mine. Nu au existat niciodata, le-ai creat tu singur. Nemernicule, ce vrei sa fac mai mult ca sa iti demonstrez cat te iubesc? M-am culcat cu tine in noaptea nuntii mele cu alt barbat si am fost atat de fericita, pentru ca m-am daruit celui pe care il iubesc. Crezi ca mie mi-a fost mai usor tot timpul asta? Ca am plans cateva zile dupa tine, apoi mi-a trecut? Habar nu ai. Tipa, lovindu-l iar in piept. Harry voia sa o opreasca, sa ii curme suferinta asta si sa o puna sa se tina de promisiune. Aflase ce isi dorea de la ea, dar inainte sa apuce sa vorbeasca, Megan se dezlantui din nou.

- Crezi ca m-am casatorit cu Justin pentru ca il iubesc? Voiam sa il parasesc inainte ca firma tatalui meu sa se prabuseasca si tatal lui sa ne ofere ajutorul, dar in schimbul unui legamant din partea mea. Da, ai dreptate, tu ai fost primul. Ai fost primul in tot si oricat as incerca, altul nu reuseste sa iti ia locul. De ce m-ai mai facut sa ma indragostesc de tine daca aveai de gand sa ma parasesti oricum? Imi ascultai visurile despre nunta si copii, dadei din cap si erai de acord cu mine, cand tu de fapt planuiai sa pleci. Lua-te-ar dracu', Harry Styles. Tipa in lacrimi, continuand sa il loveasca cu pumnii in piept. Atat de tare ca o dureau pe ea mainile, dar el nu protesta, accepta fiecare lovitura, abtinandu-si lacrimile si prinzand-o atunci cand epuizata, ii cazu in brate. Era socat de ce ii spusese despre Justin si compania tatalui ei, stia ca Giaris e in prabusire, dar nu stia si ca ridicarea ei tinea de decizia lui Megan de a se casatori cu Justin. Ii scapase asta si isi dorea ca ea sa il loveasca in continuare, mult mai tare, pentru ca o merita.

O stranse in brate si o saruta pe crestet.

- Imi pare rau, Megan! Spuse, eliberand-o si ridicandu-se de pe saltea. Ea il privi cum isi ia pantalonii si boxerii, ii imbraca, apoi isi trase tricoul peste cap.

- Nu cred ca mai poti imbraca rochia de mireasa. O sa iti aduc cateva haine. Spuse, evitand sa o priveasca. Era nervos si ii venea sa planga in acelasi timp. Megan isi sterse lacrimile furioasa si se acoperi cu cearsaful.

El o privi inca odata dupa ce incalta bocancii, fata ei era intoarsa. Iesi din camera si o lasa singura.

Megan isi simtea tamplele pompand de furie. Nu ii venea sa creada ca ii face asta din nou. Se intoarce in viata ei, ii ofera noaptea asta si acum pleaca iar. Tot timpul isi imaginase ca el e sotul ei, asa cum ii ceruse si lui. Ca asta e noaptea nuntii lor, ca visul ei s-a implinit in sfarsit. Dar el o trezeste brutal la realitate, ii intoarce spatele si o trimite inapoi la adevaratul ei sot.

- Nenorocitule! Injura Megan, lovind cu pumnii in saltea si agitandu-si picioarele. Ajunsese sa creada ca o s-o ia cu el. Ca ii ia banii lui Force si o rapeste definitiv. Nimic nu ar fi fost mai frumos. Dar nu, el ii serveste din nou scuza cu diferenta financiara dintre ei si pleaca din nou. Nu mai avea ce viitor sa ii distruga. Urmase deja facultatea pe care si-o dorise, avea sa lucreze in compania tatalui ei, chiar si daca divorteaza de Justin, o sa reuseasca ea cumva sa ridice Giaris si de una singura. El o sa o ajute, Harry nu era prost. Nu a avut bani sa se isi urmeze studiile, dar stia ca e destept, si mai mult decat atat, se pricepea foarte bine la masini. Lucrase intr-un service de cand l-a cunoscut si pana a plecat.

Nu aveau nevoie de banii si ajutorul lui Roger Force, ar fi reusit ei amandoi, dar nu. El e mult prea las ca sa isi asume riscul asta. Mai bine se victimizeasca si pleaca iar cu coada intre picioare.

Dupa un timp in care Megan insirase un intreg pomelnic de injuraturi, Harry se intoarse inapoi in camera, tinand cateva haine pe care i le aseza pe saltea. Se apleca pe vine in fata ei.

- Ti-e foame? O intreba bland. Megan ii arunca o privire de fiara salbatica.

- A platit sotul meu? Pot sa plec acum? Sau trebuie sa pleci tu primul, pentru ca asta ti-e traditia? Harry isi cobori privirea, nu stia daca il doare mai mult referirea ei la plecare, sau cea la persoana care platise.

- Da, a platit. Raspunse inghitind in sec.

Megan ii zambi in scarba.

- Ale cui sunt hainele astea? Intreba, aratand spre hainele chitite de langa ea.

- Ale Mariei!

- Aaa, mi-a scapat asta. Micul tau complice. Presupun ca are destui bani asa ca nu are nevoie de partea ei din rascumparare. Cum o rasplatesti pentru ajutor? Bagandu-ti capul intre picioarele ei? Megan continua sa il batjocoreasca, Harry isi stranse ochii.

- Inceteaza, Megan, nu e deloc asa.

- Bineinteles ca nu e. Ce alt motiv ar avea o bogatasa sa participe la o rapire si sa riste sa ajunga in inchisoare daca nu primeste niste satisfactie serioasa in schimb. Ai platit inainte, sau urmeaza acum? O sa iti imaginezi si cu ea ca sunt eu? Va fi putin cam greu, trebuie sa ii pui o peruca blonda.

Nervii lui se intindeau la maximum, iar Megan parea ca de-abia se incalzea.

- Megan, nu o sa ma culc cu ea. Am cautat o persoana in interior. Maria il uraste pe Justin, s-a culcat cu ea si i-a luat virginitatea in urma unui pariu acum 8 ani. A pacalit-o ca o iubeste. Implicarea ei a fost doar din razbunare, a vrut sa ii strice nunta.

Megan stramba din nas, nelasandu-se convinsa.

- De unde stii tu toate astea?

- Am cateva legaturi. Nici Maria nu e o fata cuminte acum.

Megan se stramba iar. Indiferent ca minte sau nu, nu-i mai pasa.

- Ei, presupun ca v-a iesit. Ne-ati stricat nunta, ea s-a ales cu razbunarea, tu cu banii si cu locul ce i se cuvenea lui Justin in noaptea asta. Dar iti multumesc, Harry! Prin fapta ta, ma faci sa tin mai mult la el. Sa imi dau seama pe cine trebuie sa iubesc. El plateste atatia bani sa ma ia inapoi, cand tu ma gonesti. Nu doar voi ati avut de castigat din rapirea asta. Se pare ca datorita tie, am ajuns sa imi iubesc sotul. Pumnii lui Harry se stransera atat de tare, incat daca ar fi tinut chiar si un metal in mana, l-ar fi indoit.

- Megan! Fu tot ce reusi sa spuna, strangand din dinti. Voia sa urle, sa o sarute si sa stranga in brate pana ar fi strivit-o de el, sa o faca sa retraga fiecare cuvant. Sa ii spuna ca nu o sa il mai vada niciodata pe nenorocitul ala.

- Daca nu o sa depun plangere impotriva ta, e pentru ca nu vreau sa fiu tarata in mizeria asta si sa fiu nevoita sa te vad iar, nu pentru ca mai simt ceva pentru tine. Vreau sa pleci si sa nu te mai vad niciodata. Mai pacalit din nou, bravo tie, dar cel putin m-ai facut sa imi iubes-

Gura ei ce pornise parca ca o masinarie de insulte, fi redusa la tacere cand a lui se izbi de ea. Harry ii prinse picioarele si o trase sub el, trantind-o pe saltea si ridicandu-se deasupra ei. Buzele lui o pedespseau pentru fiecare cuvant.

- Megan, te rog, taci. Gafai cand se desparti de buzele ei. Daca mai spui o singura daca ca il iubesti pe nenorocitul ala, o sa imi pierd mintile.

Ea il privi sfidatoare.

- Tu esti singurul nenorocit aici. Rosti in scarba, inima lui Harry se zvarcolea ca un animal jupuit de piele. Era atat de aproape sa cedeze, dar ar strica totul, mai ales acum cand ea ii spune ca il iubeste pe celalalt. Oare e adevarat? A determinat-o sa aiba sentimente pentru el?

- Chiar vrei sa dispar pentru totdeauna?

- Nu conteaza ce vreau eu, o sa dispari oricum.

- Da-mi un raspuns. Sincer. Daca as ramane, ce ai face?

Megan il privi fix cateva momente, dar nu avea sa se mai chinuie din nou cu asta. Nu o sa ii mai ofere inima ei pe tava iar el s-o respinga ca un martir ce prefera sa moara decat sa riste si sa traiasca.

- Nu vreau sa ma gandesc la asta, sa imi fac planuri care sa fie apoi daramate de tine spunand adio si disparand. Acum ridica-te de pe mine si adu-mi verigheta si inelul de logodna, vrea sa ma intorc la sotul meu.

- Nu, nu vrei asta! Urla, lovind cu pumnul in saltea, langa capul ei. Megan tresari, dar isi reveni imediat.

- Atunci, ce ar trebui sa vreau? Sa te las sa pleci, sa plang dupa tine si sa te astept sa ma rapesti din nou la nunta de argint pentru inca o noapte? Urla si ea inapoi, ridicandu-si capul pentru a ajunge mai aproape de al lui. Harry se mai tinea de un singur fir de ata, dar trebuia sa inceteze acum. Trebuie sa ii dea dreptate si sa o lase sa plece.

Respira adanc, ridicandu-se de pe ea si tinandu-se cu greu pe picioare. Isi simtea capul de parca era plin cu plumb. Isi duse mana in buzunar si scoase verigheta si inelul ei de logodna, le aseza pe haine si se indrepta spre usa.

- Te astept afara dupa ce te imbraci, o sa poti pleca imediat. Spuse si iesi fara sa astepte un raspuns din partea ei.

Megan se simtea furioasa, avea impresia ca va exploda intr-o alta avalansa de injurii si blesteme, dar in schimb, izbucni in plans.

Se ridica in cele din urma si scrasni din dinti, incercand sa opreasca lacrimile. Trebuie sa isi infrunte soarta si sa uite odata de barbatul asta dificil si imposibil de inteles. Oricum ar fi Justin, cel putin stie la ce sa se astepte de la el si nu ii e frica ca o sa plece intr-o zi fara sa se mai intoarca inapoi. Ar vrea ea sa aiba norocul asta.

Avea nevoie la toaleta si instinctul o duse spre cealalta usa din incapere. Dadu peste o toaleta infecta, care ii urca stomacul in gat instantaneu, dar nu se stie cat va mai dura pana o sa ajunga acasa. Se forta sa suporte mirosul, apoi se spala pe fata la chiuveta ce nu era cu mult mai curata decat toaleta, eliminand urmele de machiaj scurs de pe obrajii ei. Nu plansese suficient incat sa i se roseasca sau umfle ochii. Parul ramasese ondulat in urma cocului, umflat de respiratia lui Harry ce se imprimase in el. Isi trecu mana printre suvitele blonde si folosi coltul cearsafului negru sa isi stearga urmele de rimel ce nu iesisera cu apa simpla. Se privi iar in oglinda prafuita. Arata normal, dar distrusa pe interior.

Se intoarse in camera si arunca cearsaful de pe ea. Isi puse inelul pe deghet si verigheta. Si-ar fi dorit ca Harry sa i le ia, sau sa le lase ea aici. Ar fi putut spune ca rapitorului i-a facut cu ochiul diamantul de pe inel si i l-a luat. Era prea mare si complet opus gusturilor ei, dar singurul care stia ce fel de inel de logodna si-ar fi dorit ea, nu o sa i-l ofere niciodata. Hainele Mariei ii erau bune, dar deloc pe gustul ei. Maioul era revoltator de decoltat si blugii prea sfasiati. Ii lasau picioarele aproape goale printre rupturile din material. Tenisii insa si-i indesa cu greu in picioare, pentru ca Maria pare sa poarte cu cateva numere mai putin. Macar avea si o bluza simpla, gri, ce se incheia cu nasturi si reusea sa ii acopere decolteul, mai ales ca nu purta nici sutien. Se gandi pentru o secunda daca sa o dea pe femeia asta pe mana politiei pentru ce ii facuse. Oare cum o convinsese Harry sa se implice? Stiuse de la inceput ca nu o sa il denunte. Daca spune numele ei, ea il va spune si pe al lui Harry, iar motivul pentru care il apara pe el, nu e acela de a nu-l mai vedea niciodata. Stranse din dinti, iesind furioasa din camera.

Harry era singur in garaj, asezat pe un scaun, privind ganditor in podea. Se astepta sa dea si peste ceilalti doi aici, sau peste Maria si sacul cu bani. Isi ridica imediat privirea spre ea.

- Cum o sa ma duci inapoi? Intreba, fara sa ma lase vreo expresie la iveala. Voia sa plece si atat. El se ridica in picioare.

- Afara e o masina, o sa te intorci tu cu ea acasa. Ii facu semn spre iesire iar ea il urma. Zorii diminetii apareau deja, dar soarele nu rasarise inca. Megan isi freca bratele din cauza aerului racoros si ramase surprinsa vazand doua Toyota Avalon, de culoare neagra, una langa alta. Limuzina disparuse. Il privi uimita pe Harry, se astepta sa o trimita acasa cu o rabla din secolul trecut.

- O sa imi dai asta sa plec acasa? Arata spre una dintre masini. Presupuse ca una trebuie sa fie a lui.

- Da!

- Cum o s-o iei inapoi?

- Nu-ti face griji pentru asta. Se incrunta la el.

- Nici nu m-ai dat inapoi si deja ai inceput sa te lafai in banii sotului meu. Harry se intoarse spre ea, dar isi mentinu calmul.

- Iti dai seama ca nu aveam cand sa cumpar masinile astea atat de repede cu banii lui.

- Ma rog! Da-mi cheile. Intinse mana, cu o expresie cordiala ce nu ceda nimic.

- Sunt in masina. Raspunse el, incercand sa faca fata privirii ei ce il jupuia de viu.

- Care e a ta? Intreba, privind spre masini.

- Alege-o pe care o vrei. Megan ridica din spranceana.

- Stii ca de obicei, rapitorii nu le ofera ostatecilor asemenea masini fara posibilitatea de a le mai lua inapoi. Nu ma indoiesc ca la mine acasa e o brigada de politie acum, iar modul tau de a ma returna bate la ochi.

- Imi asum riscul. Raspunse el repede, privind-o in continuare cum isi invartea capul de la el la masini si invers. Dezinteresul lui pentru propria-i libertate o frustra.

- Cum vrei! Adio, Harry! Spuse, pasind spre cele doua masini, hotarand imediat sa o ia pe cea din dreapta, oricum erau identice, dar fu prinsa de mana si trasa inapoi. Harry o intoarse spre el si o saruta inainte sa ii dea posibilitatea de protest. Cealalta mana ii urca pe gatul ei, cuprinzandu-i ceafa si presandu-si buzele peste ale ei, intr-un mod in care cu siguranta o va face sa planga tot drumul spre casa.

- Intotdeauna o sa ai inima mea. Indiferent unde sunt eu, sau pe cine iubesti tu. Ii sopti cand se desparti de buzele ei, iar Megan nu mai suporta tot chinul asta. Cuvintele astea torturante ce duceau iar la despartire. Se departa de el si merse spre una dintre masini. Isi stranse buzele, baricandu-si lacrimile atunci cand accelera pe terenul accidentat, lasand imaginea lui Harry in urma ei, inca blocat in acelasi loc. Chiar daca pare ca ea e cea care pleaca acum, tot el e cel care a luat decizia asta.

Part II

Nu era sigura incotro sa se indrepte. Nu stia daca sa se duca direct la ea acasa, sau la familia Force, unde toata petrecerea fusese probabil ruinata dupa rapirea ei. Oare Justin ii acoperise disparitia si si-a continuat nunta fara ea? Rase prosteste la acest gand. Il credea in stare sa ii creeze o durere de cap si sa spuna tuturor ca s-a retras in camera ei. Dar erau prea multe la mijloc, nici Justin nu e in stare de asa ceva. Megan era extrem de curioasa sa ii vada reactia cand o va vedea. A hotarat sa mearga la casa proaspetilor ei socrii, stiind ca isi va gasi si parintii acolo, dar totodata, strangand din dinti si oprind lacrimile pentru ca isi dorea atat de mult sa se intoarca la el. La nemernicul ce o acuza ca i-a furat inima, de parca inima ei nu era in posesia lui.

Tragandu-si nasul, Megan intra pe strada familiei Force si ramase impietrita vazand convoiul de masini de politie.

    - Doamne! Suspina, apasand frana din instinct. E mai rau decat si-a imaginat. Gandul ii fugi imediat la Harry si i se puse un nod in gat. In ciuda a tot ce i-a facut, i-a oferit o noapte a nuntii mai frumoasa decat ar fi indraznit sa viseze. Ar trebui sa fie o greseala, pentru ca si-a inselat sotul chiar in noaptea nuntii, dar nu e, pentru ca a fost cu barbatul pe care l-a iubit si inca il iubeste de cand a invatat ce inseamna dragostea. L-a inselat pe Justin cu Harry in egala masura cum l-a inselat pe Harry cu Justin. Isi construi o balanta in minte, care ar trebui sa aiba intaietate? Barbatul ce ii e sot, sau cel pe care il iubeste? Inima ii tragea de partea unde atarna Harry.

Isi masa fruntea din cauza atator contradictii, dar un lucru e sigur, n-o sa il lase pe Harry sa ajunga pe mana lor. Apasa acceleratia si isi sterse repede lacrimile de sub ochi, trebuie sa para cat mai neafectata in fata anchetatorilor. Isi forma un plan rapid in minte, atunci cand intra in resedinta familiei Force, care ii apatine si ei acum.

Imediat ce iesi din masina, o duzina de ofiteri se stranse in jurul ei.

- Sunt bine, sunt bine! Spuse iritata, ridicand mainile de parca ea era infractorul.

- Megan! Auzi strigatul mamei sale si o vazu coborand scarile alaturi de tatal ei, Justin, parintii lui si un barbat mulatru necunoscut. Il intercepta imediat ca inspector de politie.

- Scumpa mea! Jessica o trase in brate pe fiica ei, izbucnind intr-un hohot de plans.

- Sunt bine, mama, linisteste-te, te rog! O stranse in brate, simtind imediat si bratele tatalui in jurul ei. Megan i se arunca si lui in brate imediat. Isi iubea mama, dar cu Marcus a fost intotdeauna un alt gen de conexiune, chiar peste cea paterna.

- Fetita mea! Putea sa o sugrume la cat de tare o strangea in brate, dar ochii lui spuneau ca nu a mai plans atat in viata lui.

-  Ai patit ceva? Ti-au facut ceva? Intreba repede, prinzandu-i obrajii in palme si analizandu-i chipul.

- Nu, tata, nu s-au atins de mine. Il linisti, zambindu-i convingator, simtindu-se vinovata pentru ca ea gemuse in bratele rapitorului cand parintii ei plangeau de frica pentru viata ei.

- Megan! Justin isi facu si el aparitia, aparand langa ea si tragand-o in brate. S-ar fi asteptat ca el sa fie primul, chiar si peste mama ei ce are o diploma in melodrama.

- Sunt bine! Ii zambi.

- Nenorocitii dracu', ne-au stricat nunta. Nu iti face griji, iubito, lucrurile nu o sa ramana asa. Ramase surprinsa atunci cand o saruta, i se parea ciudat acum, de parca nu era sotul ei. Avea inca gustul lui Harry pe buze, iar asta o facea sa isi doreasca sa il respinga pe Justin, dar se abtinu si ii raspunse la sarut cat putu de infocat, asa cum ar fi fost normal.

Se lasa trasa in casa, acolo unde decoratiunile de nunta ramasesera intacte, invitatii disparusera, dar Megan fu socata sa dea peste un adevarat birou de investigatii in livingul familiei Force. Masini pentru numararea banilor, laptopuri si dispozitive de localizare prin apel. Inghiti in sec.

- Doamna Force, sunt inspectorul David Hegher. Barbatul masiv si mulatru ii capta atentia, intinzandu-i mana.

- Imi pare bine, domnule inspector. Megan prinse mana barbatului, incercand sa fie calma.

- Imi puteti spune in ce conditii ati scapat, doamna Force? Barbatul o privi speculativ, nu doar ca nu mai avea rochia, dar purta haine curate de firma.

- Nu am scapat, mi-au dat drumul dupa ce au primit banii. Raspunse Megan cast. Inspectorul aproba din cap, indreptandu-se spre unul dintre laptopuri.

- Am asteptat sa ne sune, dar dupa ce au trimis acel clip, nu au mai dat niciun semn. Am pus banii in portbagaj asa cum ni s-a cerut, fara sa actionam de teama ca va vor face ceva dumneavoastra. Megan aproba din cap, ascultand mai departe. Harry ii spusese asta deja.

- Asteptam sa ne ceara o suma mai mare dupa trei ore de tacere din partea lor, dar nu s-a intamplat asta. V-au tinut ostateca mult timp dupa ce si-au luat banii. V-au agresat in vreun fel, doamna Force? Megan o auzi pe mama ei suspinand, dar isi mentinu expresia serioasa. Simtea sarutarile lui Harry pe piele, provocandu-i furnicaturi.

- Nu! Dupa ce m-au rapit, m-au inchis intr-o incapere si m-au tinut acolo.

- Unde v-au dus?

- Intr-unul din garajele abandonate in Southfield. Inghiti Megan, sperand ca Harry plecase de acolo si nu lasase ceva in urma. Inspectorul incuviinta.

- O sa va cer mai tarziu adresa exacta. Ati vazut fata vreunuia dintre ei? Megan deveni mai teapana decat ar fi trebuit.

- Nu, aveau cagule.

- Cati au fost?

- 4. Raspunse ea, incluzand-o si pe Maria desi nu avea sa ii dea numele.

- Doamna Force, inteleg cum va simtiti in momentul asta si imi pare rau ca trebuie sa va supun acestui tratament, dar trebuie sa aflam cine au fost acesti rapitori. S-au miscat foarte profesionist, dar inca mai putem sa ii depistam. As vrea sa participati la un intoragotoriu, unde vi se vor pune cateva intrebari si o sa incercam sa aflam tot ce se poate, trebuie sa fi observat ceva distinct la ei. In cazul in care a existat agresiune fizica, urmele ar putea exista sub unghiile dumneavoastra, o sa fiti supusa si la o analiza medico-legala.

Megan se albi la fata. Isi privi mainile din instinct, unghiile ce sapasera noaptea trecuta in spatele lui Harry, dar in niciun caz intr-o agresiune fizica. Se spalase pe maini, dar nu voia sa riste.

- Domnule inspector, nu a existat nicio agresiune fizica. Au fost foarte bine mascati, nu s-au apropiat de mine, nu i-am auzit vorbind si nici nu am auzit numele vreunuia dintre ei. Cum ati spus si dumneavoastra, au fost profesionisti. Au vrut doar banii, nu sa ma maltrateze pe mine.

- Ce s-a intamplat cu rochia dumneavoastra? O intreba inspectorul imediat ce ea termina de vorbit, de parca nici nu ii pasa ce spusese pana acum. Megan incerca sa ramana pe pozitie, barbatul de culoare parea sa o citeasca ca un poligraf. Mama ei si soacra pareau sa observe abia acum tinuta complet diferita a lui Megan.

- Locul unde m-au dus era foarte rece. Mi-au oferit haine de schimb. Cum am spus, nu i-a interesat maltratarea mea.

- Nu v-au oferit haine prea calduroase, daca tot ii interesa acest aspect. Barbatul privi spre blugii ei decupati. Megan isi stranse pumnii furioasa.

- Insinuati ca mint, domnule inspector? Ca sunt de partea infractorilor ce mi-au stricat nunta si m-au tinut inchisa toata noaptea intr-o camera mizera? Sarada ei merita o diploma in actorie. Simti bratul lui Justin in jurul ei.

- Calmeaza-te, Megan, incearca doar sa afle cat mai multe. Ea isi stranse buzele, de ce se asteptase ca el sa fie de partea ei?

- Nu insinuez asta, doamne Force, imi pare rau, doar ca acest caz mi-a pus foarte multe semne de intrebare. In primul rand, cum ati fost rapita? Si cum ati ajuns inapoi conducand singura acea masina?

- Maria Fendez a ajutat la rapire, sunt sigur de asta. Se infoie Justin langa ea. Megan se sperie brusc. Ea a fost ultima care a fost in preajma lui Megan, a tras-o afara, eram de fata. Dupa asta ea s-a intors inapoi, dar Megan a disparut. Se infurie Justin. Se prinsese.

- Nu! Prostesta Megan repede. Maria nu a avut nimic de-a face, ea m-a rugat sa ne intoarcem inapoi dupa ce a fumat o tigara in limuzina ei si m-am relaxat putin, dar eu am vrut sa mai raman.

- Apoi? Ceru inspectorul repede.

- Apoi cineva mi-a pus o batista imbibata intr-o substanta paralizanta la nas si am adormit. M-am trezit in garajul lor, m-au tinut doar sa filmeze acel clip apoi m-au trimis in camera. Dimineata au venit si mi-au spus ca rascumpararea a fost platita. Mi-au dat masina asta si m-au trimis acasa.

- Pur si simplu? V-au dat o asemenea masina si v-au eliberat?

- Da! Marai Megan cuvantul.

- Dumneavoastra ati fost scoasa din resedinta in masina domnisoarei Fendez, doamna Force. De ce pledati acum in apararea ei?

- Pentru ca soferul ei era unul dintre rapitori. Am auzit o scurta discutie in care el spunea ca trebuie sa duca limuzina inapoi pana cand Maria nu isi da seama de lipsa acesteia. Maria nu m-a tinut in masina, a insistat sa ma intorc cu ea, nu putea sa planuiasca o rapire asa. De asemenea, mi-am dat seama ca nu asta era planul lor. Aveau altul sa ma ia, rapitorul a patruns in resedinta ca sofer al Mariei, dar a fost o intamplare fericita pentru ei sa intru in masina cu Maria. Ea e nevinovata.

Megan respira greu, daca i s-ar fi luat tensiunea acum, probabil ar fi distrus aparatul. Se bucura ca gandise planul asta inainte sa vina aici.

- Parca ati spus ca nu i-ati auzit vorbind foarte mult. Spuse inspectorul sceptic.

- Au fost fraze scurte si esentiale. Megan se mentinu pe pozitie. Spera sa nu isi dea seama ca pana acum se tot curatase pe sub unghii, voia sa faca sa para ca un gest de stres, dar isi daduse deja seama de perspicacitatea inspectorului asa ca se opri.

- Interogati-o pe Maria Fendez cu privire la acest sofer personal al ei. Presupun ca nu purta cagula cand l-a angajat. Inspectorul dadu oridinul unui subaltern si acesta pleca imediat. Megan injura in gand.

- Cum au luat banii, mai exact? Intreba Megan, luand ea locul anchetatorului, altfel nu ar mai fi scapat. Asta era puntul slab al inspectorului si ea stia asta. Le luasera banii de sub nas.

- In acel video spuneau ca vor da urmatoarea indicatie dupa ce punem banii in portbagajul masinii. Ne vor spune ei unde sa o ducem.

- Da, domnule inspector, stiu asta, eram acolo cand s-au prezentat termenii. Adauga Megan, jucand o masca frustrata ca sa ii mai scada din indrazneala inspectorului.

- Da, dar nu avea sa existe niciun alt mesaj. Masina era parcata pe gura unui canal, iar pe dedesuptul ei exista o deschizatura pe unde au extras banii foarte repede. In timp ce noi asteptam destinatia unde sa fie livrati, ei patrundeau pe sub ea si ii luau. A fost prea tarziu cand ne-am dat seama.

Megan rase in gand. Foarte istet, Harry. Il lauda. Probabil ceilalti doi faceau toate astea in timp ce el se bucura de trupul ei. Nu vazuse deloc fata celorlalti parteneri ai lui.

- Banuiesc ca trebuia sa bata la ochi faptul ca va ofera ei o masina in care sa le livrati banii, nu? Adauga Megan tafnoasa, luandu-i locul inspectorului in superioritate.

- Da, aveti dreptate, doamna Force. Dar ii vom prinde, nu va faceti griji.

Megan zambi fals, asezandu-si mainile in san.

- Bun, dar nu aveti decat sa va descurcati singur. Mi-a ajuns prin ce am trecut, nu vreau sa imi petrec toata ziua intr-o sectie de politie unde sa fiu puricata de informatii. V-am spus tot ce stiu. Dupa asta, Megan urca la etaj, lasandu-i pe toti in urma ei.

Parea iritata de situatie, ca o femeie careia i-a fost distrusa nunta si nu vrea decat sa isi verse furia, dar in interiorul ei, pulsa de spaima. Intra in camera lui Justin si inchise usa in urma ei, si-ar fi dorit sa se duca direct acasa. Se lipi de usa si respira adanc. In viata ei nu a mai mintit atat de mult, mai ales in fata unui ofiter de politie. Il aparase pe Harry mai infocat decat s-ar fi asteptat.

Isi masa fruntea si dezbraca hainele Mariei. Femeia aia reprezenta un pericol acum, daca e interogata, poate sa cedeze si sa il predea pe Harry. Sau daca il preda pe soferul ei, acesta la randul lui duce tot spre Harry. Marai frustrata cand intra sub dus, Harry trebuia sa se gandeasca ca femeia aia nu va scapa asa usor odata ce Megan e rapita in masina ei.

Se spala bine pe corp, eliminand orice urma putuse Harry sa lase pe ea, si totodata, simtindu-se rau ca trebuie sa faca asta. Nu voia sa spele atingerile lui.

Cand iesi din baie, tresari dand peste Justin, asezat pe pat si cu coatele pe genunchi. Nu arata prea bine, purta inca costumul de mire si ochii lui nu pareau plansi, dar aveau cearcane de oboseala. Megan isi dori sa nu fi iesit infasurata doar intr-un prosop.

Se ridica si veni spre ea, tragand-o in bratele lui.

- Esti OK? Megan aproba din cap in umarul lui.

- Ma bucur ca nu ti-au facut nimic. Spuse, mangaindu-i parul si sarutand-o inainte sa se intoarca pe pat si sa se intinda.

- Doamne, sunt extenuat. Am fost incordat toata noaptea. Megan il privi furioasa, tot el e cel extenuat. Ea a fost rapita si tinuta ostateca (asa se presupune), iar el e cel extenuat. Si-ar fi dorit sa arunce cu ceva in el chiar acum. Stiuse deja ca minte cand ii spusese lui Harry ca fapta lui a facut-o sa il iubeasca pe Justin, dar nu se gandea ca o face sa il urasca mai mult. Privindu-l intins pe pat, desfacandu-si camasa ca un parazit si nepasandu-i de starea ei. Fara sa vrea, il puse pe Harry in locul lui. Nu ar mai fi asteptat dupa niciun inspector de politie, ar fi plecat in cautarea ei si ar fi rastalmacit orasul asta de la un capat la altul. Era sigura de asta pentru ca il cunostea pe Harry. A facut asta odata. Atunci cand Megan a fost intr-o tabara de majorete, o furtuna s-a abatut asupra padurii cand ei trebuiau sa plece. Harry a rugat-o sa ramana acolo si el va veni sa o ia dimineata, dar ea s-a opus pentru ca nu voia sa ramana singura toata noaptea intr-o cabana. Pe drum, autocarul a alunecat intr-o panta si rotile i s-au afundat in noroi. Nu aveau semnal si trebuiau sa astepte pana cand ii gasea cineva. Harry si-a pierdut mintile cand nu a reusit sa mai dea de ea, a furat o masina din garajul in care lucra si a strabatut 4 ore prin furtuna pana cand a gasit-o. Nu l-a vazut niciodata mai speriat, chiar daca nu i se intamplase nimic. Drumul era periculos ca sa se mai intoarca inapoi, abia ajunsese la ea, era noapte si ploua cu galeata, asa ca s-au departat putin de autocar si au ramas in masina, unde el a strans-o in brate, a sarutat-o si i-a repetat de atatea ori ca l-a speriat de moarte si a amenintat-o sa il asculte data viitoare, ca a auzit asta si in vise dupa ce a adormit.

Privindu-l acum pe Justin, ii venea sa rada. Harry nu ar mai fi avut nevoie de un inspector ca sa ii gaseasca pe nenorocitii ce i-au rapit sotia in noaptea nuntii, ar fi intors singur pamantul cu fundul in sus in cautarea lor, dar asta e diferenta; Harry o iubea, pe cand Justin... e Justin.

Isi trecu mana prin par si se aseza pe un fotoliu.

- O sa avem alta nunta, stai linistita. Ea nici nu constientiza la inceput ca spusese asta, era inca pierduta in amintirile cu Harry inainte sa reactioneze.

- Ce?!

- Doar nu cred ei ca imi vor strica nunta asa usor. Mormai, privind in tavan. Spunea asta de parca era numai nunta lui, Megan fusese acolo un obiect de decor. Esentiala doar fizic.

- Justin, sper ca glumesti, doar nu vrei sa ne casatorim din nou? Suntem deja casatoriti.

- Ma refer la petrecere. Tu ai fost luata si totul s-a dus dracu'. Invitatii au plecat dezamagiti. Nu am avut tortul, nu am toastat, nu am avut plecarea la miezul-noptii in luna de miere. Nu o sa las lucrurile asa, sa se spuna despre mine ca am avut o nunta de rahat. Urmatoarea petrecere o sa fie mai fastuoasa, nu imi pasa daca trebuie sa pun o echipa Swatt in permanenta in jurul tau.

Megan isi deschise gura. Nu ii venea sa creada ce ii aud urechile.

- Esti incredibil. Eu am fost rapita si tinuta ostateca, iar tu esti cel care se victimizeaza. Tipa, ridicandu-se in picioare.

- Oh, haide, Megan, totul s-a terminat bine pentru tine. Asta conteaza. Credeam ca vei fi fericita sa ai o noua petrecere. Se ridica si el din pat si veni spre ea.

- Inceteaza sa te mai prefaci ca iti pasa de mine si ca nu faci toate astea pentru tine si imaginea ta de semi-zeu. Nici macar tu nu poti avea doua nunti cu aceeasi femeie, Justin. Daca vrei asta, alege-ti alta, pentru ca mie mi-a ajuns. Trecu pe langa el, dar o prinse de mana si o intoarse. Aproape ii scapa prosopul de pe ea si il prinse repede.

-  Promit ca o sa iti ofer o nunta si mai frumoasa, o sa aratam ca nimic nu doboara iubirea noastra. El ranji draceste, Megan se stramba scarbita.

- O sa fii de acord mai tarziu, iubito, o sa vezi. Acum esti stresata dupa tot ce s-a intamplat si e de inteles, nici mie nu imi pica mai bine ca ne-am pierdut noaptea nuntii, dar o sa avem alta. Ii facu cu ochiul si un nod se opri in gatul lui Megan. Am avut deja noaptea nuntii, mai uimitoare decat ai putea tu vreodata sa imi oferi. Ii raspunse in gand.

- Dar asta nu inseamna ca nu putem sa o avem si acum, nu e ca si cum am avea un cearsaf alb de inrosit. Ranji, apropiindu-se mai mult de ea. Megan simti greata, mai ales la referirea lui catre obiceiuri ce nu le apartin. Ii prinse prosopul si il trase de pe ea. Megan icni.

- Justin, nu ma simt-

- Sht! O intrerupse el, sarutand-o. Era mai inalt ca ea si mai masiv, dar i se parea acum atat de mic dupa ce statuse in bratele lui Harry noaptea trecuta.

- Hai sa eliminam tensiunea asta asa cum stim noi mai bine. O impinse pe pat, iar Megan se criza instantaneu. Ar trebui sa accepte, ii e sot si nu a obligat-o sa se marite cu el. Motivul murdar pentru care a facut-o ar trebui sa o faca sa nu protesteze, dar daca i-a cedat lui Justin pana acum si a reusit sa se simta bine cu el cat de cat, nu o mai poate face dupa ce l-a avut pe Harry noaptea trecuta. Nu nega ca Justin are talentele lui in pat, dezvirgina fetele de la 14 ani, dar nu e Harry. Nu e Harry nici din punct de vedere fizic, nici sexual, nici psihic... Nu e Harry.

Il impinse intr-o parte si se ridica in sezut.

- Justin, nu stiu care au fost temerile tale noaptea trecuta, dar nu ai fost tinut prizonier de niste necunoscuti cu tendinte criminale. Toata noaptea m-am gandit ca o sa ma omoare sau o sa ma violeze inainte sa ma trimita inapoi, asa ca nu am dispozitia necesara acum pentru asta.

Il auzi oftand frustrat in spatele ei.

- Doar nu ti-ai dezvoltat vreo fobie pentru sex acum, mai ales ca nu ti-au facut nimic. Se intoarse spre el cu o privire de vipera, abtinand toate cuvintele ce ii treceau acum prin cap. Nu i-au facut nimic, ce conteaza sentimentele ei cand el vrea sa fie satisfacut dupa o noapte asa stresanta?

Megan isi abtinu injuriile pentru ca nu aveau niciun rost cu el, se ridica si merse spre dulap. Avea cateva haine aici, dupa ce a acceptat cerea in casatorie, a petrecut mult mai mult timp decat inainte in camera lui Justin. O ingrozea casa in care urmeaza sa se mute impreuna dupa luna de miere.

- Ma duc acasa, vreau sa ma odihnesc astazi, sa ma calmez si sa uit toate astea. Vorbim maine. Tragandu-si o pereche de blugi pe ea, mai intacti decat ai Mariei, si o camasa din dantela fara maneci, isi trecu mainile prin parul ud si il privi pe Justin inca intins in pat, cu camasa desfacuta si slitul pantalonilor umflat.

- O sa ma lasi asa? Arata fara jena spre erectia lui. Megan incalta o pereche de balerini de marimea ei si ofta. Doamne, da-mi putere sa rezist, se ruga tacut.

- Te descurci tu si singur! Spuse, iesind din camera fara sa ii dea ocazia sa raspunda.

- Oricum esti mic cat un vierme, nemernic fara scrupule. Injura Megan tacut cat traversa holul, nereusind sa isi opreasca gandul la erectia masiva a lui Harry ce o umplusese noaptea trecuta. Aproape ca se simtisese dezvirginata din nou. Marele blestem abatut asupra lui Justin era o dotare de dimensiuni nu foarte uimitoare, era bun la pat si atragea femeile cu un farmec studiat, dar isi blestema stramosii pentru mostenirea pipernicita. Harry era chiar mai mare ca inainte, si sa o patrunda acum atat de adanc, dupa ani de stagnare si mogaldeata lui Justin, ii oferise o delicioasa si afrodisiaca durere. Se opri la timp sa geama de una singura la gandurile obscene cand ajunse in capatul scarilor. Familia ei era inca aici, dar inspectorul plecase, la fel si patrula de politie.

- Megan, scumpo, cum te simti? Mama ei veni spre ea, prinzandu-i mana si mangaind-o usor.

- Sunt bine, mama, am facut un dus si acum vreau sa ma duc acasa. Am nevoie de odihna.

- Megan, poti sa ramai aici, cu sotul tau. De ce sa mergi la tine acasa? Soacra ei, Angelina Force, ii vorbi pentru prima data de cand se intorsese. Oricat s-ar fi straduit, Megan nu reusea sa desluseasca personalitatea acestei femei. Parea facuta dintr-un singur material din cap pana in picioare. Inerta ca o statuie fara viata. Avea aceeasi expresie indiferent de starea de spirit, de asta nu iti dadeai niciodata seama daca e suparata sau fericita, daca te place sau te uraste.

- Cred ca o sa ma simt mai bine la mine acasa, am vorbit cu Justin si a inteles. Vorbi Megan, privind rapid spre socrul ei, ce parea la fel de frustrat de cele intamplate ca si fiul lui. La fel ca ea, si Justin mostenise personalitatea tatalui, slava Domnului ca nu si trupul, desi nu ii semana nici Angelinei, ce avea parul aproape alb desi era departe de batranete. La fel si sprancenele si genele, pielea de fildes si ochii de un albastru laptos. Megan o comparase intotdeauna cu o fantoma. Oricum isi facea simtita prezenta exact ca una, nu spune multe, dar te sperie de moarte.

- OK, scumpo, o sa mergem cu tine. Jessica ii mangaie spatele lui Megan, tragand-o din ochii hipnotici ai soacrei sale.

Isi luara adio de la proaspetii cuscrii si plecara spre casa lor. Megan observa ca masina ce i-o daduse Harry disparuse. Spera ca ea sa nu ajute la capturarea lui, dar se indoia ca masina aia era trecuta pe numele lui, sau era macar a lui.

In timp ce tatal ei conducea, Megan medita in liniste si cazu de acord ca in cazul in care Harry e prins, o sa declare ca nu a rapit-o, ca a plecat cu el de buna voie. Oricat i-ar dauna asta imaginii ei, nu o sa il lase sa intre in inchisoare, indiferent care au fost motivele lui. Nu se poate face nimic peste declaratia ei, ea a fost victima, subiectul cazului, daca ea nu depune marturie, nimeni nu poate sa ii faca nimic. O sa ia asupra ei chiar si ideea cu rascumpararea.

Gandise toate astea in timp ce mama ei flacarea despre cat de speriata fusese, cum reusisera cu greu sa faca rost de bani in toiul noptii cand toate bancile erau inchise si o mare suma fusese platita de Marcus, pentru ca Roger nu dispune de bani cash in casa. A dus-o in bucatarie si o pus-o pe servitoare sa ii dea sa manance. Ii era cu adevarat foame, dar in gand isi facea planuri pentru fiecare posibilitate de arest a lui Harry. De ce il apara atat? A venit, s-a culcat cu ea, a luat banii si a plecat. Merita sa fie pedepsit pentru asta... merita... ar merita daca nu l-ar iubi.

Ajunsa in camera ei, nu era atat de obosita precum se prefacuse pana acum, dar voia sa scape de toate persoanele din jurul ei. Nu avusese o noapte ingrozitoare cum credeau ei, dar totusi voia sa doarma. Gandul la Justin si la o noua petrecere de nunta o ingrozea, gandul la o casnicie cu el o inspaimanta. Trebuia sa isi repete din minut in minut ca pentru Giaris facuse toate astea si trebuie sa suporte.

Se schimba in camasa ei de noapte preferata, din matase neagra, ce ii acoperea foarte putin din coapse. Era usoara ca o pana si putea sa se simta ca doarme goala, fara sa fie goala. Inainte sa se bage in pat, mai rataci in dulapul ei. Era o alta camera, dar nu la fel de mare ca a lui Justin.

Scoase cutia neagra de pe raftul de sus, o deschise si suspina adanc, simtind aroma ce mai rezista si dupa atata timp. Scoase geaca din piele neagra si o stranse in brate, inspirand mirosul ce ii amintea de el atat de indepartat, ca o poveste veche auzita in copilarie. A fost singurul lucru pe care i l-a lasat si i-a tinut de cald in fiecare noapte dupa ce el a plecat. A renuntat la ea atunci cand a decis sa ii dea voie lui Justin in patul ei, chiar si atunci cand nu dormea cu el, a tinut geaca in cutie. I se parea un gest de nedreptate asupra actualului iubit sa doarma cu geaca fostului ce a plecat de atat de mult timp. Dar de fiecare data cand Justin o tinea in brate, isi dorea pana si materialul gecii pe pielea ei mai mult decat atingerea lui. Pana si geaca lui Harry ii inspira mai multe sentimente decat Justin insusi.

Acum nu se mai gandi la nedereptatea pentru sotul ei ce era oricum mai rece decat pielea gecii. Pe ea reusea sa o incalzeasca, pe el nu. Se ridica si o imbraca, manecile inca ii treceau peste palme si partea de jos ii acoperea fundul. Ca un imbold electric, Megan isi aminti noaptea trecuta si ce facuse cu Harry. Ce facuse cu Harry fara protectie. Suspina si isi aseza palmele pe pantece.

Incepu sa se plimbe prin camera, ingrozita de inconstienta ei. Cum putuse sa faca asta fara sa ii treaca macar o secunda prin cap ce consecinte ar avea? Harry o innebunise atat de rau, incat uitase tot. O facuse intentionat? El intotdeauna a fost atent in privinta asta, s-a protejat mereu si s-a abtinut cand nu avea un prezervativ. Oare acum fusese la fel de furat ca ea de tot ce se intampla, sau a vrut sa o lase insarcinata? Nu! Nu i-ar fi facut asta. Nu avea niciun sens. Nu ar avea nevoie de un copil sa o lege de el, el e intotdeauna cel care pleaca. Isi masa fruntea si continua sa se invarteasca, oare a ramas gravida? Harry fusese prea viu in ea noaptea trecuta, prea viril si abundent sa nu se se fi intamplat ceva. Numai in cazul in care ea e stearpa sau el impotent, e imposibil ca cava sa nu se formeze acum in interiorul ei ca urmare a noptii trecute.

Din senin, Megan se trezi razand, dar era un ras melancolic. Ar fi ceva ca dupa tot ce i-a facut, sa o lase si cu un copil. Isi masa din nou pantecele, mai ganditoare si calma de data asta. Un copil cu Harry. Rase iar, ii vorbise de atatea ori despre asta, iar el sustinuse discutia de dragul ei, dar nu avea nicio intentie sa i-l ofere. Si acum se intampla tocmai cand ea s-a casatorit cu altul.

 Isi roase unghiile, asezandu-se pe pat. Planul ei fusese sa nu faca un copil cu Justin. Spera ca dupa cativa ani, sa se sature de ea si sa ii ceara divortul, sau cel putin sa ii calce stramb si sa se poata desparti de el — oricum probabil ii calca stramb si acum, stie deja care sunt sentimentele lui Justin. Si-a dorit-o pentru frumusetea ei, altii o doreau, el a castigat-o. Casatorindu-se cu ea, isi punea amprenta si mai mult asupra ei, iar Megan accepta toate astea pentru ca avea si ea propriile ei interese. Casatoria lor era o afacere. Daca el e cel ce produce despartirea, vina nu poate fi adusa asupra ei, dimpotriva, va fi victima, astfel, compania tatalui ei nu va avea de suferit, nu o sa il lase pe Roger Force sa scape asa usor din cauza fiului sau nestatornic. Dar un copil ar complica totul. In viziunea lui Megan, un copil trebuie sa aiba mama si tata, iar acestia trebuie sa ramana unul langa altul indiferent care e relatia dintre ei. Se imagina crescand fara tatal ei si se ingrozea. Nu avea sa isi aduca copilul intr-o asemenea familie, dar nu era o problema. Nici Justin nu tanjea dupa un mostenitor, nu discutasera niciodata despre asta, Force cel batran cerea un nepot, dar avea sa evite asta cativa ani cat va mai dura casatoria lor. Nu se vedea langa Justin mai mult de trei ani. Dar daca a ramas acum insarcinata cu Harry, ce naiba o sa faca? Gandul unui avort era total iesit din discutie, ura avortul mai mult decat orice pacat pe lume. Daca e insarcinata, avea sa nasca chiar si daca va fi omorata dupa aceea. Si gandul la un copil al lui Harry ii incalzea inima si mai mult.

Se ridica si incepu iar sa se invarteasca. E maritata acum. Lumea asteapta un copil de la ea. Poate sa il pacaleasca pe Justin sa se culce cu ea fara sa foloseasca protectie si astfel nimeni nu va banui nimic. Dar astfel, risca sa ramana insarcinata chiar cu el, daca nu a ramas cu Harry. Trebuie sa astepte, sa vada daca e gravida sau nu, si daca e, sa il traga pe Justin in pat imediat. Poate sa spuna ca bebelusul s-a nascut prematur in caz ca cineva pune intrebari ca vine mai devreme de data normala. Vede ea cum o scoate la capat daca bebelusul se naste cu ochii verzi si parul carliontat. Mai ales ca Justin stie foarte bine cine a fost Harry.

Apoi se opri. Ce naiba face? Doar nu o sa minta intr-un asemenea hal? Nici macar Justin nu merita asta, iar ea nu e atat de meschina sa poata duce minciuna asta la sfarsit. Un copil o s-o lege mai mult de Justin, si daca nu e al lui, asta o s-o manance pe interior. Nu o sa poata suporta sa isi vada copilul spunandu-i "tata" altui barbat, iar pe Justin crezandu-l copilul sau. Daca o sa il iubeasca, va fi si mai rau.

Respira adanc si isi scutura capul. "Calmeaza-te, Megan, o iei razna deja. Poate nu o sa ramai insarcinata." Se calma singura si se aseza iar pe pat, tragandu-si patura peste ea si straduindu-se sa adoarma, dar nu inainte sa mai suporte cateva lacrimi in timp ce isi strangea bratele in jurul pantecului si a gecii lui Harry.

Tresari brusc, simtind o mana peste gura ei si chestia asta era o amintire prea recenta ca sa nu ii provoace panica.

- Shh, sunt eu! Auzi o voce cunoscuta si vazu o silueta masiva deasupra ei, in intuneric.

- Iubito, sunt eu. Recunoscu vocea lui Harry si ochii i se marira brusc, oprindu-si agitatia.

- Sa nu tipi, da?! Ii ceru in soapta, ea aproba din cap ca nu o s-o faca si el isi lua mana de pe gura ei. Imediat ce a fost eliberata, Megan se ridica in sezut, langa el.

- Harry, ce cauti aici? Susoti spre el, straduindu-se sa il vada cat mai bine in lumina slaba ce intra prin usa de la balcon de afara.

- O sa iti raspund imediat, dar mai intai asta. Spuse, si inainte ca Megan sa reactioneze, silueta lui masiva se apropie de ea si ii simti buzele peste ale ei. Fu impinsa inapoi pe spate si oricat de socata era, nu putea sa protesteze. Accepta sarutul pasional, raspunzandu-i la fel de dornica precum se plimbau buzele lui peste ale ei. Viseaza? Daca e asa, sa nu se mai trezeasca niciodata! Harry gemu infundat, impletindu-si degetele in parul ei si pierzandu-se pe buzele ei.

- Harry... baigui Megan, realizand ca nu viseaza. Il impinse de pe ea si se ridica iar in sezut, aprinzand veioza aplicata pe perete langa pat. Observand ca intr-adevar e Harry, se sperie si mai tare.

- Ce naiba cauti aici? Ai venit sa ma rapesti iar? Susoti ea furioasa, tragandu-si piciorul de sub mana lui. Harry se apropie iar de ea si ii prinse obrajii in palme.

- Da! Rosti hotarat, iar ochii lui Megan se marira. Dar de data asta, nu te mai dau inapoi. Tonul lui se schimba brusc acum, devenind bland si plin de dragoste. Degetul lui mare se plimba pe obrazul ei, in timp ce privea in ochii ei mari si socati.

- Ce?! Suspina pierduta.

Chipul lui Harry deveni chinuit.

- Nu pot s-o fac din nou. Spuse, oprindu-se apoi si privind spre buzele ei.

- Ce?! Ce nu poti sa faci din nou? Intreba ea curioasa si speriata.

- Nu pot sa mai plec. Nu pot sa te mai parasesc.

Ochii lui Megan erau atat de mari incat o usturau, isi cauta aerul din plamani si inghiti in sec cand nu dadu de el. Harry se apropie mai mult de ea, lipindu-si fruntea de a ei.

- Mai stii promisiunea pe care mi-ai facut-o, iubito? Ca o sa vii cu mine oriunde.

Megan aproba pierduta din cap.

- Mai e valabila?

Ea clipi buimaca.

- Harry, ce vrei sa faci? Eu... m-am maritat cu altul. De ce vii tocmai acum sa imi ceri asta?

- Fugi cu mine. Raspunse repede, fara sa ii analizeze intrebarea, stia deja ca il va intreba asta.  Fugi cu mine, Megan. Stiu ca nu il iubesti pe Justin, o sa gasim noi alta modalitate sa il ajutam pe tatal tau, dar acum vino cu mine.

- Ce... unde sa fu- balbaiala lui Megan fu oprita de sarutul lui.

- Nu acum, iubito, nu raspunde acum. Sopti Harry, tragand patura de pe coapsele ei si urcandu-si mainile pe soldurile ei, pana cand dadu peste un material ciudat. Isi cobori privirea, frecand pielea intre degete si mijindu-si ochii sa isi dea seama daca vede bine.

- Asta e...? Intreba socat, proving geaca pe trunchiul lui Megan.

- Da, e! Raspunse ea, infruntandu-i privirea. Asta e singurul lucru pe care mi l-ai lasat. Harry privi pierdut spre trupul ei, cautandu-si calmul, dar nu il mai gasea.

- Oh, iubito! Daca avea de gand sa fie rational cand a venit aici, nu o mai putea face acum cand geaca ce ii apartinuse lui acum 6 ani, era acum pe trupul ei. Palma lui ii cuprinse toata ceafa cand ii trase buzele spre ale lui. Corpul ei ii ceda imediat in brate si se lasa prada sarutului patimas, fiind intinsa inapoi pe pat cu Harry ce se ridica deasupra ei, tragandu-i patura peste picioare si bagandu-si mijlocul intre ele. Si-ar fi dorit sa ii atinga iar trupul gol, dar geaca asta pe ea ii provoca atata fericire, ca decise sa o lase imbracata. Mainile lui coborara pe coapse, ridicandu-i usor camasa de noapte si dezvelind comoara ce ii apartinuse lui inainte, si intentiona sa o recupereze. Megan ii prinse marginile tricoului si se desprinse de buzele ei doar cat sa i-l traga peste cap. Apoi se ridica, incercand sa dezbrace geaca, dar Harry o opri.

- Nu, iubito, las-o. Sopti zambind, strangand-o in brate pe sub geaca. Megan zambi si ea, intelegandu-i gandurile si se culca iar pe spate, departandu-si picioarele in jurul lui. Isi trase manecile mai sus ca sa ii poata cuprinde parul in pumni. Harry nu mai avea timp sa isi traga pantalonii de pe el, ori bocancii din picioare, isi desfacu cureaua si fermoarul cu o mana, iar Megan isi indoi trupul sub el cand il simti in interiorul ei. Cald si masiv, ca cea mai dulce amintire din lume, ca imbratisarea mamei dupa o zi grea de scoala, ca muzica pentru un surd si cerul pentru un orb, nu putea sa gaseasca o comparatie suficienta pentru ce simtea acum in ea. In lumina slaba, chipul lui Harry era si mai frumos, parul lung ii cadea in jurul obrajilor, mangaindu-i pe ai ei. Sarutul o lasa fara suflare, asta pentru ca se chinuia sa traga cat mai mult din el, ii simtea limba resuscitand-o pe a ei. Si Justin saruta infocat, dar nu se compara cu stilul salbatic al lui Harry, ce fusese intotdeauna capabil sa ii ia mintile dupa ce isi unea buzele cu ale ei. O saruta de parca isi tragea aerul din ea. Corpul lui masiv era in stare sa o striveasca daca se presa peste al ei, dar simtea doar atingerea delicata a pielii lui ce se freca de camasa ei de noapte. Ii prinse bratele in palme, cuprinzand nici jumatate din ele si straduindu-se sa isi abtina gemetele. Muschii lui se incordau si se relaxau in mainile ei dupa fiecare patrundere, iar amestecul asta de placeri, o innebuneau complet. Nu putea fi un vis, imaginatia ei il materializase pe Harry de multe ori si in multe forme dupa ce a plecat, isi imaginase ca s-a schimbat, dar visele ei nu ajunsesera nici pe departe atat de aproape de realitatea ce o saruta acum, o strangea in brate si patrundea in ea. Isi aminti ca astazi il numise pe Justin semi-zeu, doar ingamfarea il transforma in asta, pe cand Harry era un zeu in toata puterea cuvantului.

Strangandu-si coapsele in jurul soldurilor lui, isi indoi capul pe spate si isi dadu drumul, Harry urmand imediat dupa ea, asa cum fusese intotdeauna. Respirand greu si intrerupand sarutul abia acum, Harry se apleca si isi lipi fruntea de a ei.

- Te iubesc, Megan! Mereu te-am iubit, si stiu ca o sa te iubesc pentru totdeauna. Vino cu mine, iubito! Te rog. Iarta-ma pentru ce am facut, am facut-o doar pentru binele tau, dar nu mai pot, rezistenta mea a ajuns la final. Accepta-ma inapoi in inima ta, te rog, pentru ca altfel nu stiu ce o sa se aleaga de mine.

Ochii ei se umplura de lacrimi, ai lui erau inchisi in timp ce isi tinea in continuare fruntea lipita de a ei. Se simtea groaznic de transpirata pe sub geaca de piele si in bratele lui, iar cuvintele ce tocmal le auzise, o faceau sa explodeze de fericire. Isi dorise sa auda asta inca din clipa in care el a plecat.

- Nu pot sa te accept inapoi in inima mea. Sopti ea, mangaindu-i suvitele transpirate de par. Capul lui Harry se ridica brusc, privind-o speriat in ochi. Pentru ca nu te-am scos niciodata, ca sa trebuiasca sa te accept inapoi. Zambi, rasucindu-si o suvita carliontata de-a lui in jurul degetelui. Privind in ochii lui, Megan intelese de ce il aparase astazi atat de infocata, de ce mintise in fata inspectorului si riscase sa fie prinsa si acuzata complicitate. Iubirea si inconstienta merg mana in mana uneori.

Harry era inca pierdut, o privea pe Megan parca repetand cuvintele ei in cap ca sa fie sigur ca auzise bine.

- Adica, inghiti in sec, o sa vii cu mine? Megan rase usor de stupefierea lui.

- Ei bine, nu am nici cea mai mica idee unde vrei tu sa ma duci, dar sper sa nu fie garajul ala iar. Insa da, o sa vin cu tine. Promisiunea e inca valabila. Ii zambi, ridicandu-se sa il sarute jucaus pe nas.

Exact ca un copil in prima zi de vacanta, Harry nu stia cum sa isi exprime fericirea. Sari din pat si o trase pe Megan in bratele lui si o invarti ca pe o scolarita, abtinandu-se sa nu urle de fericire si ingropandu-si fata in parul. Megan radea si ea cat putea de incet. Pareau iar doi adolescenti.

- Tu chiar ma iubesti, nu-i asa? Spuse el, dupa ce reusi sa se opreasca. Megan ii arunca o privire bosumflata.

- Daca nu era deja evident, da, te iubesc.

-  Chiar daca te-am rapit si am cerut rascumparare pentru tine.

- De asemenea, mi-ai oferit si o noapte a nuntii uimitoare in acelasi timp.

Harry ranji.

- Chiar daca sunt falit si o sa te duc intr-un apartament mai mic decat dormitorul tau?

- Daca are macar un pat pe care sa facem dragoste, nu-mi trebuie mai mult.

- De fapt, doar o saltea.

- Si mai bine.

Doamne, cat o iubeste pe femeia asta. O apleca si o strivi iar de buzele lui, incolacindu-i picioarele in jurul lui ca sa o poata sustine mai bine.

- Si cum adica esti falit? Ai incasat 10 milioane de dolari pe curul meu de mireasa, derbedeule.

Harry se abtinu sa izbucneasca in ras.

- Iubito, nu o sa cheltui un cent din banii aia. Chiar atat de josnic ma crezi? Ti-am spus, am cerut rascumparare ca sa tin politia in defensiva. La inceput nu voiam sa ii iau, tot ce voiam erai tu, si crede-ma ca nu am planuit sa fac dragoste cu tine noaptea trecuta, voiam sa discutam, voiam mai mult sa te confrunt si sa vad daca intr-adevar il iubesti pe Force, si in mare, sa ii distrug lui nunta pentru ca mi te-a luat. Cand am aflat de nunta voastra, am innebunit ca un drac. Dar am decis sa luam si banii pentru ca altfel situatia devenea suspicioasa in cazul tau. O rapire in care ostateca e returnata nevatamata a doua zi si banii raman la locul lor, bate la ochi. Nu voiam ca anchetatorii sa creada ca ti-ai planuit singura rapirea. O sa inapoiez banii imediat ce am ocazia, cand nu va mai fi periculos pentru tine.

Megan ramasese traznita. Nici in cele mai nebunesti presupuneri ale ei nu se gandise la asta. Puse repede lucrurile in ordine, dandu-i dreptate lui Harry in legatura cu banii. Inspectorul ii confirmase astazi ca suma serioasa de bani i-a oprit sa actioneze imediat, mai ales profesionalismul prin care a fost ceruta. Cat despre suspiciuni, o suspectase astazi chiar si cu rascumpararea ridicata, nu voia sa se gandeasca ce ar fi crezut daca banii ramaneau neatinsi iar ea se intorcea nevatamata acasa, intr-o masina de cateva mii de dolari, ce ii fusese oferita drept taxi gratuit si irecuperabil de catre rapitori. Dar de unde a avut Harry bani pentru o asemenea masina? Si el plecase cu una identica. Oare erau furate?

Harry o privea atent, in timp ce Megan isi clatina capul de la atatea incurcaturi.

- Dar lucrurile au degenerat. Continua el, iar Megan isi intoarse atentia spre el. Sa te vad dupa atata timp, mi-a luat mintile. Nu trebuie sa iti mai explic ce s-a intamplat, nu? Ranji, oferindu-i o privire perversa. Megan isi miji ochii, clatinand din cap, dar radea in hohote pe interior.

- Atunci, de ce m-ai pus azi-dimineata sa plec? Mi-ai rupt sufletul a doua oara. Chipul lui Harry pali imediat, se aseza pe marginea patului si o trase in poala lui.

- Imi pare rau, iubito, dar cum ti-am spus, planul s-a schimbat. Sincer, nu ma asteptam ca lucrurile sa decurga asa. Nici in cele mai indraznete rugaciuni ale mele in legatura cu rapirea asta, tu nu faceai dragoste cu mine asa. Eram furios si cu inima facuta bucati, planul pentru rapire a fost pe moment, acum doua zile am aflat de nunta, si ieri am fost aici, disperat si obsedat sa o opresc. Nu stiam ce vreau, ce pretentii sa mai am de la tine cand eu am plecat asa, era normal tot ce faceai, dar asta nu ma oprea sa nu innebunesc. Voiam sa stiu daca intr-adevar il iubesti, voiam sa stiu ce mai simti acum pentru mine, voiam sa stric nunta asta nenorocita desi stiu ca m-as fi simtit vinovat tot restul vietii pentru asta. Am venit aici alaturi de cei doi prieteni pe care nu ai avut ocazia sa ii cunosti prea bine. Charile si Joe. Megan aproba din cap, auzise numele lui Charile si sigur el o tinuse de brate cand filmase Harry. Urmaream totul de la disanta, urmaream oaspetii venind si eu ma abtineam sa nu dau buzna inauntru, sa distrug tot si sa te iau de acolo. Cand Charile a recunoscut unul dintre invitati, pe Maria, si a venit cu o relatare scurta a povestii ei cu Force, tot planul s-a derulat intr-o secunda. Dupa ce totul se termina, ma gandeam ca tu o sa te intorci inapoi urandu-ma, am riscat tot stiind ca exista o mare posibilitate sa ma predai politiei, dar tot am riscat, pentru ca in momentul ala, tot ce voiam era sa vorbesc cu tine. Te-am lasat sa pleci azi-dimineata, pentru ca nu stiam ce sa fac. Oricum trebuia sa iti linistesti familia, nu te puteam lua imediat dupa ce se presupune ca ai fost rapita de niste infractori ce puteau fii violatori, criminali, sau Dumnezeu stie ce. Sunt inca falit, asta nu s-a schimbat, dar mai important decat orice, m-a dat peste cap ce mi-ai spus despre Giaris si casatoria cu Force. Ai facut sacrificiul asta, si sa te iau acum ar fi distrugerea pe care m-am temut atata timp ca o sa ti-o aduc.

Megan respira adanc, de parca ea vorbise pana acum. Privi chipul atent al lui Harry.

- Ce te-a facut sa te intorci acum?

- Epuizarea. Nu mai pot, mai ales dupa ce s-a intamplat noaptea trecuta, nu mai pot sa plec din nou. Mi-am calcat pe suflet odata acum 6 ani, dar acum s-a stors si ultimul gram de rezistenta din mine. Am nevoie de tine mai mult decat de orice.

Lui Megan ii venea sa chitaie si sa topaie de fericire in poala lui. De cate ori nu l-a visat intorcandu-se si spunandu-i asta.

- Insa decizia e doar a ta, daca vrei sa traiesti cu ce pot eu sa iti ofer. Sa ma accepti cu slujba mea jalnica de mecanic, sau cu vanataile, daca o sa imi permiti sa lupt.

Megan isi inchise ochii, abtinand orice iesire voia sa iasa acum din ea cu reprosuri si tipete. Oare de cate ori i-a spus pana acum ca nu o intereseaza banii daca il are pe el?

 Deschise ochii si ii prinse obrajii in palmele ei.

- Harry, te iubesc! Nu stiu de cate ori sa iti mai spun ca nu imi pasa ce iti atarna in buzunare. Au trecut 6 ani si tot nu pricepi. Intr-adevar, poate ma crezi materialista pentru ca m-am maritat cu Justin pentru bani. M-am maritat pentru contractul ce salva compania tatalui meu, si oricum, Justin sau altul, imi era tot una, pentru ca inimea mea era la tine. Asa ca daca tot nu mai aveam o sansa la o casnicie din iubire, macar sa imi fac una pentru binele familiei mele.

- Si acum? Ceru Harry repede. Renunti la familia ta pentru mine? Ochii lui erau atenti si astepta un raspuns exact ca un copil ai carui parinti sunt nehotarati daca sa il duca in parcul de distractii sau nu.

- Nu e ca si cum i-as abandona pentru totdeauna. Imi iubesc parintii si as face orice pentru ei, dar e si fericire mea la mijloc. Cand am acceptat casatoria asta, tu erai departe, fara posibilitatea ca o sa te mai intorci vreodata, asa ca mi-am calcat si eu pe suflet asa cum ai facut tu cand ai plecat. Dar acum esti aici, si lucrurile se schimba.

Harry zambi tandru, abtinandu-si lacrimile, e ditamai barbatul si plange ca o fetita.

- Banii chiar sunt ochiul diavolului. Ofta el, proptindu-si capul de al lui Megan. Ea ofta la randul ei, aprobandu-l. Analogia asta li se potriveste de minune, banii i-au despartit prima data, banii au silit-o sa se marite cu un barbat pe care nu il iubeste, banii ii opresc acum sa fie fericiti si liberi impreuna.

Pentru cateva minute, au stat in tacere, sprijiniti unul de altul, cu Megan ce se cuibarea in bratele lui si el ce o primea strangand-o cat mai tare.

- O sa ne gandim la toate astea, la situatia companiei, la proaspata si infecta mea casatorie, dar nu acum. Acum vreau sa ma iei de aici, sa ma duci oriunde vrei tu, si pentru cateva zile, sa recuperezi tot ce am pierdut in 6 ani. Spuse ea hotarata, ridicandu-se din bratele lui.

Privind-o cat de sexy arata in camasa neagra de noapte si cu geaca lui, pantalonii devenira stramti chiar si cu fermoarul inca desfacut. Inghiti in sec si incerca sa se concentreze pe ce spusese ea.

- De acord, desi te avertizez ca am adunat multa presiune in astia 6 ani. Ranji el draceste. Megan isi puse tafnoasa mainile in san si il privi cu o spranceana ridicata.

- Crezi ca eu am avut vreo gaura de aerisire? Mai ca am facut sex cu geaca ta in fiecare noapte. Harry opri la timp hohotul de ras, si gandul la Justin Force ce ii luase locul in pat. Alunga repede imaginea oripilanta si prinse coltul gecii, tragand-o langa el si lipindu-si fata de abdomenul ei. Ii rasufla cald peste pantece, pe sub materialul de matase si Megan isi dadu capul pe spate, muscandu-si buze de extaz. Mainile lui ii urcara pe fese, pe sub camasa, mangaind tandru, dar ingrozitor de excitant. Megan isi infipse mainile in parul lui.

- Ia-ma de aici pana nu sar pe tine si o sa ma auda toata casa gemand ca o salbatica.

Comentariul ei ar fi trebuit sa il amuze, dar il excita si mai rau. Mai avea putin si o tragea el in pat, urcandu-se deasupra ei si gemand ca un salbatic. Toti anii astia in care i-a dus lipsa nu vor fi recuperati usor.

Palmele lui ferme ii cuprinsera fundul cu totul, strangand usor si chinuitor pentru Megan, apoi mainile au venit in fata, tinand camasa ridicata cand fata lui cobori spre feminitatea ei. Megan gafai dupa aer. Harry se apleca pe pat, asezandu-se in genunchi in fata ei si avand astfel mai multe accesibilitate. Ii prinse piciorul drept si i-l ridica, proptindu-l de pat.

- Harry, nu! Ii ceru ea speriata, dar intr-un extaz maxim, ii era teama ce zgomote va scoate chestia asta din ea. Si-a dat seama cand i-a simtit limba pe feminitatea ei, gemu strangandu-i parul in pumni.

- Shh, mai usor, iubito! Ii sopti, dar ii simtea zambetul acolo unde se plimbau buzele lui. Degetul lui o patrunse usor, iar Megan isi apleca capul, lipindu-si fruntea de crestetul lui, afundandu-si gemetele in parul lui, pe care probabil deja il smulgea din scalp. Un alt deget isi facu loc, incepand o miscare circulara in interior care o zapaci, limba isi plimba si ea varful pe stratul de piele moale si umeda. Megan voia sa ii muste parul ca sa se abtina.

- Hai, iubito, da-mi ce vreau, nu te-am mai gustat de prea mult timp. Soapta lui senzuala o dadu gata intr-o secunda, isi dadu drumul, lasandu-l sa ii absoarba toata esenta, asa cum spusese si el, s-a intamplat cu prea mult timp in urma. Harry gemu gutural, strangand coltul gecii intr-o mana si coapsa ei in cealalta. Ii oferi un sarut lacom in partea ei feminina ce tremura acum sub buzele lui, si se ridica in picioare, cu parul ciufulit de mainile lui Megan. Isi linse buzele si ranji.

- La fel de delicioasa cum imi amintesc.

Megan era ametita, o durea buzele la cat le muscase ca sa isi abtina gemetele. Piciorul ei era inca pe pat cand Harry isi infasura palma in jurul coapsei, lipindu-si buzele de ale ei.

- De ce tremuri, iubito?! Se departa usor, simtindu-i buzele vibrand sub ale lui. Megan nu ii raspunse, incepand sa il sperie.

- Cred ca mi-a lipsit prea mult atingerea ta. Se chinuie sa spuna in cele din urma, nereusind sa isi opreasca pielea ce trepida si maruntaiele ce parca se inodau intre ele. Asta se numeste starnire, gandi ea. Harry nu a satisfacut-o acum, doar a starnit-o.

- Ia-ma de aici! Se agata de gatul lui, muscandu-si buza. Voia sa fie intr-un loc unde sa se poata dezlantui asa cum vrea.

Harry rasufla usurat in sinea lui si ii cobori piciorul de pe pat, ajutand-o sa isi recupereze reflexele. Ii oferi un sarut scurt, apoi o dezbraca de geaca lui.

- I-ati cateva lucruri intr-un rucsac.

Ca la un ordin, Megan se intoarse si intra in garderoba, scotocind dupa un rucsac in care indesa primele haine care ii cazura in mana.

Harry isi trecu mana prin par, inspirand si expirand lent, pentru ca nici el nu era mai satisfacut. Se aseza pe pat si isi imagina instantaneu ce o sa faca cu ea dupa ce o s-o ia de aici, cum o sa ii faca corpul sa tremure mult mai rau, sa transpire si sa se indoaie sub el, sa ii strige numele... isi scutura capul si se stradui sa isi inchida fermoarul la pantaloni, cam greu avand in vedere ce astepta acolo sa fie hranit. Avea geaca inca in mana si o privi cateva secunde, cat timp Megan se invartea in cealalta camera, imbracandu-se si mormaind niste injuraturi de siretele inodate de la tenisi.

Nu ii venea sa creada ca pastrase geaca asta. Nu i-a lasat-o intentionat, dar din prima seara in care i-a dat-o, a ramas la ea in permanenta. De fiecare data cand pleca undeva fara el, o lua cu ea, dormea cu ea cand nu il avea pe el, dar a crezut ca i-a dat foc dupa ce el a plecat. S-a gandit tot timpul cum s-au transformat sentimentele ei dupa despartire, spera macar sa nu il urasca, pentru ca nici nu putea sa mai spere ca il va iubi in continuare. Cand ii spusese asta noaptea trecuta, o facuse ca sa o provoace, nu se gandea ca intr-adevar spune adevarul. Megan inca il iubeste, o sa se tina de promisiunea de a veni cu el chiar si dupa atata timp, dupa tot ce i-a facut. Sa o vada in noaptea asta purtandu-i geaca, ii oferise un sentiment ce nu l-a mai simtit de prea mult timp, sentimente ce doar Megan le poate starni. Ea e singura ce are acces la inima lui, singura care a ajuns vreodata acolo, singura din cauza careia a plans — si inca cat —, nimic altceva nu l-a facut sa planga, nici mama lui, nici tatal, nici bataile sangeroase ce il lasau desfigurat si cu dureri ingrozitoare... doar Megan.

Stranse materialul de piele in pumni, simtindu-si colturile ochilor intepand. Acum s-a convins deja ca si ea il iubeste, ar trebui sa opreasca totul aici. Ce alta dovada mai buna poate primi decat sa o vada purtandu-i geaca in timp ce doarme? In afara vorbelor ei, asta fusese un gest pe care il facuse fara sa stie ca el o sa il vada. "Spune-i!" Se indemna singur, "Nu mai trebuie sa te convingi de nimic!".

-  Gata! Tresari, intorcandu-se brusc cand o auzi pe Megan in spatele lui. Era prea pierdut in gandurile lui.

- De ce nu te-ai imbracat? Hai, vreau sa plecam mai repede. O sa le las parintilor mei un mesaj ca vreau sa fiu singura un timp. O sa le zic ca ma duc la casa noastra de pe lac, trebuie sa ma linistesc, bla bla... ea sporovaia invartindu-se prin camera. Lua o foaie si un pix de pe birou si se apuca repede sa scrie. Harry zambi, privindu-i nerabdarea. "Nu acum!" Gandi el, ceea ce urmeaza sa anunta sa fie prea frumos ca sa strice totul. Mai tarziu.

Megan ii dadu si lui scrisoarea sa o citeasca, inca nu se imbracase. Isi plimba ochii peste scrisul ei rapid unde ceruse sa fie lasata in pace cateva zile si promite ca va da mai multe explicatii cand se intoarce. Explicatiile il includ pe el, se gandi Harry.

Incuviinta din cap si ii intinse iar scrisoarea. Ea o puse inapoi pe birou.

- Stai intentionat cu abdomenul ala gol in fata mea? Se intoarse spre el, punandu-si mainile in san. Ea purta o pereche de blugi deschisi la culoare, tenisi si un hanorac negru. Intotdeauna ii placuse sa o vada imbracata in negru, in contrast cu parul auriu, arata ametitor. Harry ranji, tragandu-si repede tricoul alb peste trunchi si trecandu-si mana prin par.

- Poate! Ranji iar la ea. Megan isi dadu ochii peste cap. Apoi zambi cand Harry incerca sa se imbrace cu vechea lui geaca, dar incepu sa rada observand ca abia il mai cuprindea. Manecile ii plesneau pe brate si ii era aproape imposibil sa inchida fermoarul.

- Drace, chiar am crescut! Se mira, strangandu-si bratele in fata ca sa o aseze pe el.

- Acum ti-ai dat seama? Rase Megan, admirandu-l ca o felina la vanatoare. Stramta, geaca arata si mai sexy pe el.

- Sa nu o rupi ca iti jupoi tie pielea. Il ameninta serioasa, facandu-l sa rada ii timp ce se acomoda cu vechea lui geaca ce fusese un suvenir al relatiei lor.

- Stii ca astazi voiau sa imi ia probe de sub unghii?! Ce te faceai daca acceptam? Sigur mi-a ramas pielea ta printre ele noaptea trecuta. Spuse ea zambind strengareste, ridicandu-si mainile si agitandu-si degetele. Harry rase usor. Se apropie de ea si o trase in bratele lui. Fu fericit sa vada ca inelul de logodna si verigheta disparusera, ura blestematiile alea.

- Cred ca ar fi gasit mai mult din ADN-ul meu in vaginul tau, decat sub unghii. Ii sopti pervers la ureche. Megan casca gura, apoi isi abtinu rasul, amintindu-si iar de lipsa prezervativului, dar el nu spunea nimic de asta, asa ca tacu si ea.

- Nu ma indoiesc de asta! Raspunse ea cu acelasi ton ca el, urcandu-si mainile in parul lui.

- Imi place mult asta! Zambi, plimbandu-si degetele printre buclele lungi si catifelate.

- E mai usor de stapanit asa, chiar daca e mai lung. Nu mai e cret. Megan continua sa zambeasca, starnindu-l pe Harry cu degetele ei.

- Daca nu vrei sa ajungi iar dezbracata, scoate-ti mainile din parul meu si hai sa plecam de aici. Ea chicoti, fara sa il asculte.

- Inca te excita asta, huh?

- Mai rau ca inainte, pentru ca nu ai mai facut-o de mult timp. Scotandu-i degetele din parul lui, ii lua rucsacul pe umar si o trase dupa el spre balcon. Megan isi puse mana la gura ca sa isi astupe rasul.

- Usa nu era incuiata? Intreba ea soptind, dupa ce iesira pe balcon.

- Ba da! Am descuiat-o! Ranji el, privind in jos si cautand orice urma de activitate. Megan il privi socata, abtinandu-se sa il mai intrebe cum.

- Derbedeule. Mormai ea, ridicandu-si manecile hanoracului. Harry chicoti intorcandu-se spre ea.

- Razgaiato! O musca de nas. Hai sa vedem daca iti mai amintesti cum se fuge cu iubitul de acasa. Ridicand-o in brate, o urca pe balustrada in timp ce ea se abtinea sa rada. Megan se prinse de bratul lui cand ii trecu picioarele de partea cealalta.

- Te tin bine, iubito, stai linistita. O sa cobor eu primul si te prind de jos. Tragand o gura mare de aer, Megan aproba din cap. Nu a mai facut asta de 6 ani si nu credea ca o s-o mai faca vreodata, mai ales dupa ce s-a maritat. Cu altul. Intortocheata soarta.

- Arunca rucsacul jos, o sa iti fie mai usor. Il indemna ea, cand el se urca pe balustrada langa ea, lasand-o sa se tine de placile de granit.

- Esti sigura?

- Da, sunt doar haine. Ascultand-o, el dadu drumul rucsacului, care cazu cu o bufnitura aproape insesizabila.

- Esti OK, iubito, poti s-o faci? O intreba el, observand-o cum priveste tematoare in jos. Erau doua etaje pana la pamant. Megan aproba repede din cap.

- Da, m-am maturizat, nu am imbatranit, ma misc la fel de bine. Il zori ea, impingandu-l spre copac.

Ranjind, Harry ii fura un sarut inainte sa coboare si ii sopti:

- Te misti mult mai bine. Dupa asta intinse piciorul spre trunchiul copacului, proptindu-l pe bucata de scandura ce era batuta in cuie pe scoarta. Se prinse cu mainile de o creanga si isi cobori si celalalt picior, coborand usor pe scara improvizata direct pe copac. Bucatile de scandura erau mai subrede acum, iar greutatea lui mai mare, plus geaca ce devenea acum si mai stramta pe el. Privind mereu spre Megan care ramasese pe balcon, reusi sa ajunga jos si respira usurat.

- Hai, iubito! O incuraja, soptind, dar sperand ca o sa il auda. Lumina era slaba, venind de la neanele din fata casei. Chiar daca era un chin sa escaladeze mereu doua etaje ca sa se strecoare in camera ei, fusese fericit macar ca balconul ei dadea in partea din spate a casei. Lui Megan ii placea privelistea spre padure, si valea ce se asternea sub casa. Avea o viziune pentru casa ei de vis, in panta, cu stalpi de sustinere si pereti de sticla pe marginea unei stanci. Harry nu putea decat sa zambeasca si sa sufere pe interior cand ii povestea de planurile ei. Fara sa isi dea seama, Megan ii daduse de multe ori de inteles ca el nu are cum sa faca parte din viitorul ei.

Tragand o gura mare de aer, Megan urma pasii lui Harry si se agata de o creanga ce ajungea la ea, intinzandu-si piciorul pana la scandura si imbratisand copacul. Slava Domnului ca nu il lasase pe tatal ei sa taie copacul asta acum doi ani. Ea era la colegiu si crengile ajunsesera aproape sa ii impunga geamurile balconului, a avut o criza si a amenintat cu tot ce i-a trecut prin cap sa nu i se taie stejarul. Il stia acolo de cand era mica, dar a devenit mult mai important cand s-a transformat intr-un portal prin care iubitul ei putea sa ajunga la ea. Cand a batut scandurile, l-a mintit pe tatal ei ca o face pentru familia de veverite ce locuia in el, sa le fie mai usor sa ajunga acasa. Megan zambi aducandu-si aminte cum ingrijisera ea si Harry puii intr-un an, atunci cand mama disparuse, si nu fu atenta unde pune piciorul, iar talpa ii aluneca pe scandura.

Scotand un tipat scurt, se prinse bine cu mainile de scandurile de sus si se lipi de copac.

- Iubito, e OK, sunt aici. Nu o sa cazi, iti promit. O linisti Harry, ridicandu-se spre ea. Ii simti mana pe solduri si se calma, respira usor si incepu sa coboare din nou. Harry isi propti cealalta mana pe sezutul ei, oferindu-i sustinere, dar gestul asta ii aprinse calcaiele lui Megan. Respira adanc.

- Hai, iubito, inca o treapta si te dau eu jos dupa asta. O incuraja el, incercand sa ii cuprinda soldul cat mai bina. Inghitind in sec, Megan mai cobori o treapta si forta mainilor lui Harry o cuprinsera. Mana de pe fund ii intra printre picioare, iar cealalta ii prinse mijlocul, tragand-o de pe trunchiul copacului ca pe un bebelus ridicat din patut.

- Pfiu, esti bine? Zambi el, punand-o pe picioare, dar mana era inca acolo. Simtindu-si un gol trecandu-i prin stomac si vibratia excitarii dintre picioarele ei, respira de parca era sufocata.

- Iubito, ai patit ceva? O intreba speriat, scotandu-si mana, dar prea tarziu. Megan ii prinse gulerul gecii, impingandu-l in spate, izbindu-l de trunchiul copacului si infigandu-se ca o vipera in buzele lui. Dandu-si seama ce patise ea de fapt, Harry zambi, raspunzandu-i dornic la sarut si strecurandu-si din nou mana acolo unde o starnise asa. Strangandu-i feminitatea peste blugi, provoca un geamat incontrolabil din gatul lui Megan, ce rasuna cu ecou in noapte. Speriata, se departa imediat si Harry isi scoase repede mana, razand si tragand-o in brate.

- La dracu', hai sa plecam odata de aici puna nu cred ai mei ca ma violeaza cineva. Susoti ea, facandu-l pe Harry sa chicoteasca.

- Si mai rau, ca iti place. Sopti el pervers, prinzand-o de mana si tragand-o spre curte. Oftand istovita de atatea pofte ce nu le mai simtise demult, Megan isi lua rucsacul si il urma in tacere pe Harry.

Paznicul nu era in curte, dar ecranele de la supraveghere erau in casa, acolo unde el avea o camera proprie si trebuia sa urmareasca totul chiar acum. I-ar fi vazut cu usurinta, dar spre norocul ei, asa cum fusese intotdeauna cand Harry se strecura la ea sau fugeau noaptea amandoi, Rob doarme mai mereu pe scaunul lui ca sa ii observe. Familia Osborn nu era atat de baricadata ca cei din familia Force, poarta lor era usor de deschis si statea foarte rar incuiata, Marcus nu stia cat timp motaie Rob la locul de munca si avea incredere in el, toate spre norocul lui Megan si al lui Harry. Chiar daca o sa vada maine filmarea inregistrata, era sigura ca Rob nu o sa i-o arate tatalui ei, ar risca sa ajunga strangulat ca nu a vazut-o la timp pe fiica lui fugind cu un barbat in toiul noptii.

Cand au fost in sfarsit liberi, amandoi au inceput sa rada, sarutandu-se ca de o reusita evadare. Megan nici nu stia cat e ceasul, dar nu ii pasa. Nu isi luase telefonul cu ea, sau orice altceva prin care poate fi localizata. E doar a lui Harry acum. Sau mai bine zis; de acum inainte.

- Nu mai am 17 ani, dar nu m-am mai simtit niciodata asa entuziasmata sa fac asta. Rase Megan, lasandu-se condusa de Harry spre masina lui. Si el radea, aproband-o.

- Sau mai excitata dupa ce te-am ajutat sa cobori. O sacai el, cipind-o de fund. Mijindu-si ochii, Megan il lovi in brat.

- De parca tu te gandeai la floricele cand mi-ai bagat mana intre picioare.

- Ma gandeam la meioza floricelelor. Un hohot de ras rasuna in noapte, iesind din gura lui Megan. Apoi se opri brusc, realizand ca ceva nu e bine.

- Unde e motocicleta? Intreba speriata, privind in jur. Se oprisera langa o camioneta Chevy veche, a carei culoare parea un gri deschis si decojit de pe caroserie.

- Am vandut-o demult, dupa ce am plecat din Detroit. Mama nu a suportat-o niciodata, avea cosmaruri cu mine facand accident cu ea. Harry voia sa fie mai amuzat, dar nu putea, temandu-se ca lui Megan o sa i se para respingatoare rabla lui de masina. Ceea ce era oricum.

Ea se bosumfla, dar nu pentru ca nu ii placea cum arata masina.

- Imi placea mult motocicleta aia. Zambind usurat, Harry o trase in brate.

- Nu spuneai tu ca ti-e frica sa mergi pe ea?

- Si de filmele de groaza imi e frica, dar tot imi plac. Replica ea botoasa. Razand, Harry deschise portiera, ce se deschise ca o trapa ruginita de tanc si Megan sari pe bancheta. Harry inchise portiera cat mai usor, sperand sa nu o sperie pe Megan cu felul in care trebuia sa fie izbita ca sa se inchida, impingandu-se mai mult in ea.

Urcand si el la volan, o simti pe Megan cuibarindu-se imediat langa el. Avantajul de avea o bancheta pe locul din fata.

- Cred ca imi place si masina asta. Sopti ea, prinzandu-i bratul intre ale ei. Harry o privi atent.

- Esti sigura?! Nu e cel mai bine vandut model de pe piata.

- Cel mai bine vandut model de pe piata la ora actuala e un BMW, in care eu nu as fi putut sa fac asta. Megan isi propti capul pe umarul lui, ridicandu-si picioarele pe bancheta si rezemandu-se de corpul lui. Nestiind ce sa mai spuna, dar fiind mai fericit decat putea Megan sa banuiasca ca e, o saruta pe crestet si porni masina, cu un zgomot ce hurui ca un tractor, dar nu ii scoase lui Megan nicio reactie. Dar imediat isi aminti de masina pe care i-o oferise sa se intoarca acasa.

- Harry, ce s-a intamplat cu masina ce o aveai la depozit? Toyota identica cu a mea.

Mentinandu-si calmul, ei ii raspunse.

- Nu era a mea. Niciuna dintre ele. Charile a facut rost de ele si de cea cu trapa in podea. Habar nu am pentru ce Dumnezeu avea o asemenea masina. El a venit cu ideea sa luam banii asa. Raspunse chicotind, Megan aproba ganditoare, curioasa sa il cunoasca pe acest Charile ce pare ca jucase un important rol in rapirea ei. Asta ii aduse aminte de restul problemelor de azi.

- Harry, anchetatorii o interogheaza pe Maria. Justin si-a dat seama ca ea a avut ceva de-a face cu rapirea. Ar putea sa spuna de tine. Isi ridica privirea speriata spre el. Razand calm, o saruta pe frunte in timp ce conducea prin orasul adormit.

- Nu iti face griji, iubito, totul s-a rezolvat. Megan astepta curioasa, privindu-l atenta. Intr-adevar, Maria a fost astazi dusa la sectie si interogata, dar fiind fiica unui latifundiar miliardar, si-a permis sa abuzeze de importanta numelui ei. Nu a vrut sa fie dusa in camera de interogatorii si tot scandalul s-a tinut pe hol, acolo unde era si Justin. Megan isi mari ochii curioasa. Eu nu am fost acolo, dar Charile a reusit sa se strecoare in sectie si a urmarit totul, nimeni nu l-a bagat in seama avand in vedere ce se petrecea cu tinerii mostenitori Fendez si Force. Justin a acuzat-o ca a vrut sa se razbune pentru ce i-a facut in liceu, cand a pacalit-o sa se culce cu el si i-a furat virginitatea, iar Maria cu un talent actoricesc de exceptie, a izbucnit in ras si nu s-a oprit cateva minute, dupa ceasul lui Charile, apoi a spus ca e batut in cap daca el crede ca dupa atata timp, ea s-ar risca razbunandu-se pentru o asemenea prostie si rapind o persoana. L-ar fi rapit pe el si il lega de un scaun electric daca voia sa se razbune. Si cireasa de pe tort, i-a spus ca daca el numeste aia devirginare, sa verifice un manual de anatomie. Surubelnita lui a fost atat de mica, ca nici nu a ajuns pana in vaginul ei. A avut barbatii cu degete mai mari decat ce are el intre picioare. Povesti Harry, razand, dar nici pe departe la fel de tare ca Megan, care mai avea putin si se ineca in hohotul de ras.

- Toata sectia a izbucnit in ras si Charile a spus ca Force mai avea putin si lesina de furie, se albastrise la fata. Maria si-a jucat rolul de stresata, care nu stie ce cauta in povestea asta, a dat cateva descrieri vagi ale soferului pe care il angajase tocmai ieri sa o aduca la nunta, a amenintat de cateva ori ca isi suna tatal si i s-a dat drumul pana la urma. Stia ca o sa scape, de asta a fost si atat de dornica sa participe cand Charile i-a spus planul. Force a ramas ramas cu buza umflata si demnitatea pleostita. Rase Harry, oprindu-se pentru ca hohotul de ras al lui Megan o lasa fara aer.

- Presupun ca Maria i-a platit-o in sfarsit. Se chinui ea sa respire.

- Cu varf si indesat, as fi vrut sa fiu acolo sa ii vad si eu fata. Rase Harry. Chiar daca o rapise si o bagase pe mainile unor infractori, Megan o adora acum pe Maria. Si ea si-ar fi dorit sa fie acolo sa ii vada fata lui Justin, rar se intampla ca cineva sa reuseasca sa il batjocoreasca.

- E adevarat? Force e asa pipernicit? Harry se intoarse curios spre ea, nestiind sigur daca era bine sa discute cu femeia pe care o iubeste, despre dotarea actualului ei sot.

Megan il privi surpinsa, asta nu e un subiect care sa ii faca placere, dar daca indraznise sa faca o comparatie mai inainte de una singura, trebuie sa i-o ofere si lui Harry.

- Nu o sa iti raspund la intrebarea asta direct, dar da-mi un subiect. Compara-l pe Justin cu ceva ce iti vine in minte referitor la dimensiunea lui, iar eu iti spun comparatia ta cu el. Dar sa fie din aceeasi familie lexicala.

Harry clipi zapacit, batand in retragere, pentru ca asta il include si pe el. Stia deja ca nu e tocmai mic, inainte ea ii spusese ca e mandra de obiectul muncii cu care o satisface, dar cine stie ce standarde are Maria si cum vede ea o surubelnita cu adevarat mare. Poate nu e mare diferenta intre ei, Force nu mai era un taur comunal printre femei daca avea dotarea mica, dar tot e curios.

- OK, isi musca limba, gandindu-se la tot felul de insecte, animale si alte prostii, dar trebuia sa ii ofere sansa sa faca o comparatie buna pentru el. Daca zice limbric, el cu se le alege? Cu tenia? Ea e lunga, dar parca nu ii pica bine sa fie comparat cu un parazit intestinal.

- Barca. Spuse in cele din urma. O barca cu vasle. Gonflabila. Spuse cuvintele sacadat, gandindu-le pe moment si cautand cea mai mica forma de obiect ce pluteste pe apa, sperand ca el sa primeasca un iaht, sau macar o barca cu motor.

Megan incepu sa rada, multumita de alegerea lui.

- Deci prin comparatie, eu cu ce ma aleg? Se intoarse curios spre ea, asteptand ca un copil ce e premiat pentru cel mai frumos desen.

Megan se intinse spre el si isi cobori o mana intre picioarele lui, strangand usor si soptind lasciv:

- Cu Titanicul, iubitule!

Mai sa iasa cu masina de pe strada. Corpul lui a avut un efect la cuvintele si atingerea ei de parca primise un soc electric pe scaunul de care mentionase Maria, noroc ca ajunsese deja la destinatie si a putut sa opreasca masina. Megan isi ridica mana si chicoti amuzata. Harry rerpira adanc.

- Iubito, data viitoare cand ai de gand sa scoti asemenea cuvinte, asigura-te ca eu nu risc sa fac accident dupa.

- Dar barca gonflabila nu i se potriveste, nup, mai degraba o pluta. Continua ea parand extrem de linistita, desi stia foarte bine ce ii face lui. Harry isi propti capul pe volan. Megan rase si se apleca deasupra lui, sarutandu-i ceafa. El se ridica si o privi cu ochii mai calmi de data asta, trebuia sa isi sugrume poftele si sa afle lucruri mai importante.

- A mai fost vreunul inaintea lui? Sopti el bland, sperand sa nu o supere. Zambetul lui Megan disparu si isi clatina capul usor, privind in jos.

- Nu! Harry respira usor, zambind discret si se apleca sa ii sarute crestetul.

- Cred ca am cautat in Justin eliberarea de tine. Nu m-am indragostit niciodata de el, dar speram sa o fac ca sa pot sa te uit pe tine. Timp de 5 ani niciun alt barbat nu s-a atins de mine, si chiar daca Justin a facut-o, nu a reusit niciodata sa iti ia locul. Voiam sa ma despart de el inainte sa ma ceara de sotie, planuiam sa rezolv singura problema companiei tatalui meu si sa uit de iubire, dar nu as fi reusit atat de repede de una singura. Iubirea ramasese un colt intunecat al inimii mele, detinut de tine. Sopti Megan, ingropandu-si fata in scorbitura gatului sau. Harry o stranse in brate si ii saruta tampla.

- Cred ca am fost blestemati si binecuvantati unul cu celalalt. Megan clatina din cap si isi ridica privirea spre el.

- Doar binecuvantati! Zambind si nereusind sa o contrazica, Harry isi lipi buzele de ale ei.

Iesind in masina, Megan realiza ca erau in unul dintre cartierele sarace ale Detroit-ului, cele care ramasesera parasite in perioada migrarii locuitorilor. Cateva apartamente erau aproape de prabusire, iar restul se tineau cu greu pe fundatie, intretinute de cei care mai ramasesera aici.

      - Ai un apartament aici? Il intreba ea, lasandu-se condusa de el prin intuneric spre interiorul cladirii.

- Mhm, l-am inchiriat ieri cand am venit aici. Desi nu e tocmai un apartament, e doar o camera mai mare, despartita in doua pentru dormitor si baie. Nu am nici bucatarie. Privi spre ea atent, asteptand sa o auda suspinand ingrozita, dar in schimb, Megan incepu sa rada.

- Mancare comandata suna bine, nu am mai mancat pizza de o vesnicie. Rase si el, cuprinzandu-i mijlocul in timp ce urcau scarile prin intuneric. Liftul era defect si orice luminase acest bloc, fusese spart demult.

- Crezi ca imi mai sta mie gandul la mancare cand te am pe tine in pat? Megan rase, dar era total de acord cu el. Isi simtea pielea fierband de nerabdare sa il aiba asa cum isi doreste, fara vreo bariera, sa il iubeasca si sa fie iubita asa cum nu a mai fost demult.

Descuind usa unui apartament de la etajul 4, Harry intra primul pentru ca se simtea ridicol sa ii dea ei voie sa intre prima intr-o asemenea casa. Era ca si cum i-ar spune "Poftiti in baraca, printesa!"

Aprinse lumina si Megan pasi in interior, analizand incaperea ce nu avea multe de oferit. Intr-adevar, era o camera mare, cu un perete pe mijloc ce despartea baia de dormitor. Probabil existase si o bucatarie, deduse Megan observand spatiul gol dintr-un colt, dar ramasese doar o chiuveta si o masa improvizata din ea. In cealalta parte camera era foarte mare din cauza lipsei de obiecte. Doar o saltea neagra, pe care Megan o recunoscu ca fiind cea pe care facusera dragoste si in garajul in care o "tinuse captiva". Nimic mai mult, doar un laptop ce era asezat pe o valiza intr-un colt. Peretii erau de caramida, un model ce ii placu lui Megan imediat pentru ca oferea o senzualitate sumbra locului. Podeaua era din parchet de culoare maro-deschis, dar era curata, la fel si camera ce in ciuda aspectului, inspira un miros placut, ce parea parfumul lui Harry. Lui Megan ii placu totul imediat, era locul perfect unde sa fie cu el si sa nu ii pese de nimic altceva. Fereastra era mica si acoperita cu o draperie rosie, Megan merse spre ea, curioasa care era privelistea din spate, dar rase usor dand peste zidul cladirii alaturate.

- Panorama asta face toti banii. Comenta Harry, nereusind sa isi gaseasca amuzamentul suficient. Ramasese teapan in mijlocul camerei, observand atent reactiile lui Megan si astepand sa ii spuna sa o scoata din cocina asta.

Zambind, Megan se intoarse si se apropie de el. Harry avea rucsacul ei pe umar si i-l dadu jos. O privi in ochi si inghiti in sec.

- Stiu ca arata ingrozitor, nu ma gandeam ca o sa te aduc aici cand l-am inchiriat. Ar trebui sa plecam si sa luam o camera la un hote- Megan ii opri sporovaiala, prinzandu-i gulerul gecii si tragandu-i capul pentru a-l saruta. Ii sari in brate, iar Harry reactiona repede din instinct, prinzandu-i coapsele.

- Mai taci si dezbraca-ma odata! Ranji, cuprinzandu-i gatul cu bratele, iar Harry nu mai avea nimic de obiectat. Ii stranse corpul in brate si se indrepta cu ea spre saltea.

                                                              ~ ~ ~

Deschizand usa ca un cicolon, Roger dadu buzna in camera intunecata de hotel, aprinzand lumina si umflandu-si narile de nervi.

- Justin! Urla acesta, dar fiul sau nu se sinchisi sa se sperie, era obisnuit cu genul asta de actiuni din partea tatalui sau. Dar femeia pe care o avea langa el in pat, tresari speriata, ridicandu-se in sezut si acoperindu-si sanii goi cu cearsaful. Roger o privi cu o scarba evidenta si ii facu semn din cap spre usa.

- Iesi! Ii ordona fetei, parul ei blond era ciufulit si machiajul scurs pe sub ochi.

Mormaind de frustrare, Justin izbuti sa se trezeasca si el. Era intins pe burta, asa ca se sprijini in brate sa se ridice, apoi se intoarse in sezut.

- Doamne, tata, las-o sa se imbrace macar! Isi freca el fruntea, dar nu ii pasa cu adevarat de jena lui... cum o chema oare?

- Eu nu am pus-o sa se dezbrace ca sa stau acum dupa ea sa se imbrace la loc. Iesi afara imediat! Tuna Roger, obosindu-si plamanii, ceea ce il facea sa gafaie ca un taur. Fata era ingrozita, privea spre Justin, cerand ajutor, dar acesta ii facu semn din cap s-o stearga pentru ca nu are sanse de intelegere cu tatal lui. Ridicandu-se din pat, fata isi stranse hainele aruncate pe jos, voia sa se imbrace cat mai repede, dar Roger nu avea timp de pierdut dupa ea, o prinse de brat si o trase spre usa.

- Daca nu te-a deranjat sa te dezbraci in fata unui strain, nu o sa te deranjeze nici mai multi. Spunand asta, o impinse pe fata dezbracata pe holul hotelului, aruncandu-i bluza ce ii cazuse si ii inchise usa in nas. Se intoarse spre Justin, care era tot in pat, frecandu-si fata, incercand sa nu adoarma iar. Ar fi fost mai furios pe tatal lui pentru fapta asta, dar acum stia ca aveau o intelegere si el o incalcase.

- Dobitocule! Tuna Roger, venind spre el si ridicandu-l din pat. Justin era gol, dar niciunul dintre ei nu acorda acum atentie acestui aspect.

- Iisuse, tata, calmeaza-te, nu am facut nimic! Cum dracu' m-ai gasit aici? Justin se impletici prin camera, cautand ceva lichid pe care sa il arunce pe gatul uscat.

- Nu imi spune tu mie sa ma calmez. Asta e singurul lucru pe care ti l-am cerut de cand te-ai nascut, Justin, si ti-am promis ca nu o sa mai faci nimic toata viata ta. Doar lucrul asta, sa mentii cativa ani de casatorie, si tu o dai in bara din prima zi. Roger se aseza pe pat, il obosise atata revolta. Fiul lui, pe alta parte era plictisit de moarte, isi lua o apa din frigider si se rezema de el.

- Nu m-a prins ea, nu? Asa ca nu te mai panica atat. Roger ii arunca o privire de criminal.

- Stii macar unde e proaspata ta sotie acum?

Justin ridica dezinteresat din umeri, luand o gura de apa.

- Acasa la ea. Vrea sa isi revina dupa teribila experienta de a fi rapita.

Roger isi stranse pumnii ca sa nu ii invineteasca vreun ochi fiului sau.

- A plecat, idiotule! Luandu-si sticla de la gura, Justin il privi uimit.

- Cum adica a plecat?

-  A plecat! Marcus m-a sunat acum o ora si mi-a spus ca a gasit un bilet in camera ei in care cerea sa fie lasata in pace cateva zile. Roger se ridica de pe pat si se apropie de fiul sau, nervos, dar fara sa mai tipe.

- Ti se pare ca asta e genul de apropiere pe care ti l-am cerut eu? Pleaca de una singura sa se calmeze, cand tocmai s-a casatorit cu un barbat ce ar trebui sa ii fie sprijin in orice.

Oftand mai nervos, Justin arunca sticla pe frigider.

- Si ce ai vrea sa fac daca ma respinge? Sa o fortez? Crezi ca eu nu incerc? Sa fiu al dracu' daca nu mi-ar placea sa o am doar pe ea in pat de acum in colo, dar daca nu vrea, eu nu am de gand sa fac pe calugarul dupa curul ei.

Respirand calm, Roger se apropie mai mult de fata lui, era mai scund, dar nici prin cap nu ii trecea lui Justin sa il faca sa se simta intimidat de asta.

- Apropie-te de ea, castiga-i increderea, asta e tot ce ti-am cerut. E femeie si cum ti-a cedat prima data, o s-o faca din nou. Pune-ti scula in post cateva zile si poarta-te cu ea asa cum isi doreste. Oricat ar dura, strange din dinti pana obtinem semnatura si dupa asta poti sa faci ce vrei.

Justin ofta obosit. Planul tatalui sau, din cauza caruia poarta el acum verigheta pe deget si e insurat cu o femeie ce fuge de el in pat. Inca de cand s-a mutat in Detroit acum 3 ani, Roger Force a urmarit un singur lucru: sa puna Giaris la pamant. A reusit, dar acum planul merge mai departe, nu are de gand sa o lase sa zaca in paragina si nici sa il ajute pe Marcus sa o ridice, o vrea pentru el. Giaris e o corporatie imensa, are fabrici in toata lumea, proiecte marete si potential urias, capitalul ii lipseste, numai gandul la atatea fabrici transferate in proprietatea Force Industries ii facea pielea sa se zbarleasca de placere. Timp de trei ani si-a strecurat coada in afacerile lui Marcus, i-a luat contractele de sub nas, i-a oferit oameni ce i-au conceput noi proiecte, care acum l-au adus la ruina. Dar cu toate astea, cea mai mare slabiciune a lui Osborn nu era compania aia, ci fiica lui. Devenind familie, capata mai multa incredere in el si spera ca Justin sa se strecoare mult mai bine printre ei fiind sotul lui Megan, dupa asta Roger se va preface ca incearca sa il ajute un timp, dar o sa darame numele Giaris cat poate de mult. Singura posibilitate sa isi salveze firmele va fi sa le uneasca cu ale lui, sa ii cedeze lui tot, sa transfere pe numele Force Industries, ca o afacere in familie in care Marcus va ramane activ, dar Roger avea de gand sa ii dea cu sutul in fund imediat ce obtine semnatura.

- Tata, daca Megan m-ar fi iubit, toate astea ar fi fost usoare. Dar nu ma iubeste, a acceptat casatoria doar ca sa obtina ajutor pentru tatalui ei. Ea se foloseste de mine la fel cum ma folosesc si eu de ea. Eram mult mai apropiati inainte de casatorie, toata chestia asta e prea mult pentru amandoi si iti spun ca nu o sa reusesc prea curand sa ma apropii de ea. Nu e proasta, o sa isi dea seama daca fortez nota. Ma cunoaste.

- Ea nu stie nimic din toate astea, va banui doar ca vrei sa te apropii de sotia ta, nu e nimic rau in asta. Dar fa-o istet, daca nu merge cu o varianta, incearca alta. Roger ranji, Justin il privi derutat.

- Ce varianta?

      - Fa-i un copil!

Ochii lui Justin se marira in soc.

- Ce?! Who, nu ai spus niciodata nimic de vreun copil in intelegerea noastra. Nu am de gand sa ma leg intr-un asemenea fel de ea. Protesta Justin vehement, privindu-l furios acum pe tatal lui. Roger era calm.

- Nu am spus pentru ca speram sa fii destul de barbat sa o faci sa iti cada la picioare, dar se pare ca ori nu esti, ori Megan Osborn e mai rece decat am dedus noi. Dar asta o s-o topeasca, un copil topeste inima oricarei femei, mai ales ca va fi primul. Daca tu ii spui ca vrei un copil cu ea, o sa isi schimbe imediat felul in care se uita la tine. Chiar daca nu te iubeste, asta o s-o inmoaie. Femeilor de plac barbatii ce vor copii, se topesc in fata lor.

Justin expira frustrat, ciufulindu-si parul. Nu putea sa il cotrazica pe tatal lui, poate ca Megan era distanta cu el, dar nu era o femeie rece. Nu-l iubea, asta era singura problema, dar copilul cu siguranta l-ar iubi, asta daca ar accepta sa faca un copil cu el.

- Nu stiu, tata, asta complica situatia mult mai tare. Un copil o sa ma lege de ea pentru totdeauna, chiar daca divortam. Si asta cu siguranta o sa se intample dupa ce tu iti pui planul in aplicare. Si un alt amanunt important: o sa mai faci toate mizeriile astea cu nepotul tau la mijloc? Justin se intoarse spre tatal sau cu o spranceana ridicata, sperand sa il intoarca impotriva planului asta prostesc. De-abia se casatorise, acum trebuie sa faca si un copil. Blestemata fie ziua cand a pus ochii pe Megan Osborn, actuala Force.

Roger zambi si isi batu fiul pe umar, deloc asa cum sperase Justin ca o sa reactioneze.

- Nu iti bate tu capul cu asta, copilul va fi al nostru. Doar nu crezi ca o sa imi las nepotul in saracia in care o sa cada mama lui? Un nepot din partea ta ar fi chiar un bonus pe langa Giaris. Cine stie daca o sa mai am vreodata ocazia sa primesc un nepot de la tine.

Justin isi clatina capul, trantindu-se pe pat si isi trase cearsaful peste partea intima.

- Fiule, iti promit ca daca punem mana pe Giaris, tu o sa faci tot ce vrei pentru restul vietii. O sa iti ofer totul, asa cum am facut-o si pana acum, cand nu o sa mai fiu eu, tu o sa ai un imperiu la picioare. Ajuta-ma acum cu asta. Roger isi puse mana pe umarul fiul sau. Justin ofta si incuviinta din cap, ii convenea si lui rasplata.

- Haide, nu e ca si cum te-am pus sa te insori cu Betty cea Urata. Ranji Roger, iar Justin ii intoarse expresia faciala. Era ea Megan o nemernica dificila, dar i se stramtorau pantalonii numai cand se gandea la ea.

- Fa-i un copil cat mai repede, vrajeste-o asa cum stiu ca esti capabil, trage-o sub aripa ta. Marcus a spus ca s-a dus la casa lor de pe lac, du-te acolo chiar acum si ofera-i un discurs de dragoste care sa ii inmoaie picioarele.

Fara alte discutii, Roger il batu iar pe umar si iesi din camera.

Oftand plin de frustrare, Justin se tranti pe spate. Cum ajunsese el in rahatul asta? Isi privi verigheta de pe deget si se stramba. O placea pe Megan, dar nu in sensul de sotie, in niciun caz asa. Nu isi imaginase ca o sa se insoare vreodata, voia sa se bucure de viata pana ajunge in baston, si acum, colac peste pupaza, trebuie sa faca si un copil. Nu era sigur ca o sa se poata bucura prea repede daca tatalui sau ii iese planul si il doboara pe Osborn. Cand o sa afle ca a mintit-o si vrea sa ii ia copilul, Megan o sa il decapiteze, si asta nu e o presupunere sarcastica, femeia aia e ca o felina, blanda pana cand o superi, apoi iti sare direct la beregata. Ajunsese sa o cunoasca destul de bine, era ambitioasa si capabila de sacrificii imense pentru ceea ce iubeste, dovada era casatoria pe care o acceptase cu el. Justin ramasese traznit cand i-a spus "da", el spera sa refuze si sa scape de gura tatalui sau. A incercat, daca ea refuza, asta e. Dar nu e prost sa creada ca il iubeste, si-a dat seama imediat de ce se marita ea cu el, pentru ca nici Roger nu fusese discret cu conditia ajutorului sau financiar. Megan era inteligenta, a dracu' de perspicace si extrem de constienta pe calitatile trupul ei, daca el incepe sa faca brusc pe indragostitul lulea in jurul ei, o sa il miroase imediat. El si Roger aveau sa sfarseasca ca Neal si tatal lui din "Breath Of Scandal" daca o distrugeau pe femeia asta, nu degeaba aceea e cartea ei preferata. Poate Marcus o sa se lase invins, e prea docil ca sa planuiasca o razbunare, dar sa il ia dracu' daca nu se asteapta ca Megan sa planuiasca uciderea lor dupa ce ii vor lua averea, sau copilul in caz ca va aparea vreunul. E desteapta, frumoasa, sireata si sexy, Satana in carne si oase, unei femei nu ii trebuie nimic mai mult sa obtina ceea ce vrea, asta erau avertismentele pe care Justin i le dadea mereu tatalui sau, dar niciodata nu il asculta, asta pentru ca nu o stia pe Megan asa cum o stie el. Asta fusese unul dintre aspectele care il atrasese la ea inca de la inceput, pe langa aspectul fizic. Era cea mai frumoasa si greu de atins fata din campus, ca o regina a iadului ce te ademeneste in bratele ei, dar nu ti le ofera niciodata. Nu a durat mult pana adevarul a iesit la iveala, Megan era asa distanta pentru ca inima ei apartinea altuia, unui fost iubit ce o parasise, si dupa asta o adevarata competitie a inceput in intreaga suflare masculina din campus, cel care o facea sa se indragosteasca de el, avea sa primeasca un titlu mai presus decat cel de barbat irezistibil. A fost mai greu decat ar fi crezut el vreodata, a trebuit sa ii devina prieten la inceput, sa o asculte vorbind de idiotul de Harry Styles, sa o roage sa vorbeasca despre el pentru ca asta ii face bine. Dupa multa docilitate, cadouri si stat in patru labe, a reusit sa castige o relatie cu ea, dar nici pe departe iubirea ei, dar nici nu si-o dorea, el voia sa ajunga altundeva. Nicio femeie nu il atrasese vreodata mai mult ca Megan Osborn, avea sa ajunga in patul ei chiar daca isi sacrifica jumatate de mostenire pentru asta, si a ajuns, dar niciodata nu a simtit ca ea ii ofera tot, era capabila de mult mai mult, dar era inca indragostita de sarantocul ala, asa ca gandul ei era probabil la el cand se culca cu Justin. Asta il enerva, nu voia sa fie folosit, dar nici nu avea de gand sa ii dea drumul, insa nici nu ii trecuse prin cap ca relatia asta ii oferise tatalui sau un plan prin care sa isi tripleze averea. Force Industries e pe val acum, dar din punct de vedere al potentialului, Giaris e capabila sa produca mult mai mult daca e repusa pe picioare. Marcus are conexiuni cu 21 de tari, unde firmele si fabricile lui colcaie de muncitori, pe cand Roger abia daca are 12 si in niciun caz de o asemenea intindere ca ale lui Marcus. Averea iubitei sale ii facuse cu ochiul tatalui sau inca de cand i-a prezentat-o. Daca ar fi ghicit asta, Justin s-ar fi spalat pe maini de ea imediar, dar atunci cand Roger a amenintat cu desmostenirea, a trebuit sa intre in planul sau. Roger il iubeste, e unicul sau fiu si intotdeauna i-a oferit ce si-a dorit, dar nu se pune intre el si foamea acestuia animalica pentru bani si prestigiu.

Si casnicia asta nu ar fi fost chiar asa un mare chin daca sotia lui voia sa imparta patul cu el, chiar s-ar fi simtit bine, pentru ca, pana la urma, a pus mana pe una dintre cele mai ravnite femei din America, dar sa il ia dracu' daca mai conteaza asta cand ea il lasa excitat si singur in mijlocul patului. Femeia ce o avusese mai devreme, Kim parca, nu era asa frumoasa in comparatie cu sotia lui mofturoasa, dar aproape ca se aruncase pe el astazi in bar si prost era sa o refuze, pentru ca vezi, Doamne, e insurat si fidel... eh, pe dracu'. Mai ales dupa ce i-a facut curva de Maria, avea neaparata nevoie de putina relaxare. O sa se razbune el si pe aia in curand, nu o sa treaca cu vederea peste umilinta care i-a adus-o. Acum se preface ca nu isi mai aduce aminte, si atunci a plans cateva saptamani si s-a tinut dupa el. Ba il ameninta si ca a ramas insarcinata. Afurisita dracu', acum spune ca nici nu a dezvirginat-o el si atunci era capabil sa o lase insarcinata. E sigur ca ea a planuit toata rapirea lui Megan.

Injurand pe infundate, Justin se ridica din pat si incepu sa se imbrace. Nu o sa se lase el calcat in picioare de doua muieri. Mai intai se ocupa de Megan, care nu era mai sfanta, pentru ca se casatorise cu el din cauza unui contract, apoi are el ac si de cojocul dulcei Maria. Daca ii place sa se joace de-a rapitorul, o sa guste putin si rolul victimei, si in acelasi timp, si din surubelnita lui care fusese destul de capabila sa ii provoace dureri doua zile dupa ce a dezvirginat-o.

Iesi din camera, trecandu-si mana prin par si cautand cateva cuvinte siropoase si replici cu care sa o cucereasca pe Megan, asa cum i se ceruse, desi asta nu va fi deloc usor. Se intorcea inapoi la perioada in care se tinea dupa fundul ei, prefacandu-se ca ii e cel mai bun prieten. Dar mai intai trebuie sa isi dea seama unde dracu' e casa aia de pe lac si care dintre ele, au vreo 3. Al dracu' cu mama lui ala care a inventat casatoria.

Part III

Megan deschise ochii zambind, lucru pe care nu il mai facuse de cand avea 18 ani. Se intinse ca o pisica la soare, scotand o mormaiala ce indica cat de bine se simte. Il observa pe Harry langea ea, asezat pe vine langa saltea si privind-o cu un zambet mai stralucitor decat soarele ce intra acum pe ferastra descoperita.

- 'Neata, razgaiato! Megan rase si ii prinse ceafa, tragandu-l peste ea.

- 'Neata, derbedeule! Ranji inainte sa il sarute. Mm, de ce te-ai imbracat? Il certa ea bosumflata, urcandu-l deasupra ei.

- Port doar boxerii. Rase el.

- Ai acoperit partea cea mai importanta. Harry nu putea sa rada prea bine din cauza buzelor ei.

- Cat e ceasul? Intreba ea, ridicandu-si coapsele pe soldurile ei. Acum realizase ca Harry ii acoperise trupul gol cu geaca lui.

- Conteaza? Ranji peste buzele ei.

- Nu tocmai! Isi musca buza si se ridica peste el, potolindu-si foamea din stomac, setea si orice alta nevoie, doar cu trupul lui.

Restul zilei a decurs asa cum a inceput si noaptea trecuta. Lipsa lor unul pentru altul se revarsa acum in obsesie, puteau sa se atinga si sa isi consume dragostea dupa atatia ani de stagnare, asa ca nu se opreau oricat de acuta devenea oboseala. Placerea era intotdeauna mai mare, chiar si in durerea a-si stoarce trupurile unul altuia. Megan se simtea din nou ca adolescenta ce i-a oferit prima data trupul ei, a lasat totul in urma, nu s-a mai gandit o secunda la parintii ei sau la Justin, pe care il compara acum cu un cosmar de care voia sa uite si sa se prefaca ca nu e real. Harry era singurul asupra caruia se concentra.

Seara, amandoi erau epuizati, chiar daca avusesera parte de multe pauze in care glumeau si radeau fara sa se indese unul in altul, trecusera totusi mai bine de 24 de ore in care nu se ridicasera de pe salteaua aia. Mersul la toaleta era singura nevoie careia ii dadeau atentie, dar nici acolo nu se desparteau, mai ales cand Megan avea nevoie si Harry se ducea dupa ea doar sa o sacaie. Dupa ce au comandat doua cutii de pizza pe care le-au inghitit pe nerasuflate, somnul a pus stapanire pe ei si au adormit unul in bratelele celuilalt, urmand sa faca dragoste in vis.

Dimineata urmatoare, Megan se trezi putin ametita si cu o durere ce pulsa intre pulpele ei ca o febra crunta. Chicoti, ghicind cauza. Isi simtea tot trupul fierband, portiuni de piele se invinetisera, mai ales in jurul gatului si al sanilor, iar ea nu avea de gand sa se planga din cauza durerii. Nu mai avusese asemenea semne pe piele din adolescenta, pe Justin nu-l lasa sa o muste.

Isi clatina capul, alungand gandul gretos si se ridica de pe saltea. Era iar acoperita cu geaca, cearsaful era motolit sub ea, dar Harry lipsea. Un fior rece ii traversa sira spinarii.

- Harry?! Traversa repede dormitorul si intra in baie, era goala. Respiratia incepea sa ii accelereze, gandindu-se cu groaza ca a plecat iar, dar inainte sa se panicheze mai tare, auzi usa de la intrare si coti pe langa peretele improvizat al baii. Harry intra inautru cu doua plase pline si telefonul pe care il tinea in dinti in timp ce se straduia sa inchida usa. Megan rasufla usurata si merse sa il ajute.

- Te-ai trezit, iubito? Se intoarse spre ea dupa ce ii scoase telefonul din gura, dar se opri imediat observand ca era complet goala.

- Mhm, m-am speriat cand nu te-am gasit nicaieri, de ce nu mi-ai spus ca pleci? Lui Harry ii trebuira cateva secunde ca sa isi lipezeasca mintea si sa poata sa raspunda, luandu-si ochii de pe ea. Ranji observandu-i vanataile.

- Nu am vrut sa te trezesc, am mers sa fac cateva cumparaturi si speram sa ma intorc inainte sa deschizi ochii.

- Sa nu mai faci asta, m-ai speriat de moarte. Tu si plecatul sunteti doua lucruri pe care nu le mai suport impreuna. Zambind, Harry lasa plasele jos si o trase in brate.

- Nu mai plec nicaieri, Megan, ti-am promis. Doar daca ma gonesti tu. Ea zambi usurata si se agata de gatul lui.

- Daca astepti sa te gonesc eu, i-ati gandul. El chicoti si ii saruta varful nasului.

- Ce vrei sa mananci?

- Un Harry incins. Ii sopti la ureche, sarindu-i in brate si nelasand loc pentru alte discutii.

- Se rezolva imediat. Desi s-ar putea sa te friga cam tare. Fara sa aiba timp sa mai ajunga la saltea, Harry o lipi de perete, hranind-o imediat cu ceea ce isi dorea. Megan observa ca avea parul prins acum, o codita mica il sustinea pe tot la spate si asta ii oferea o imagine aproape mai sexy decand atunci cand era dezlegat.

Inainte de micul dejun, Megan voia neaparat sa faca o baie, chiar si in dusul improvizat de aici. Nu era chiar atat de rau, dar apa avea atata clor incat acoperea si mirosul gelului ei de dus. Se spala meticulos pe dinti si nu comenta nimic ce ar fi putut sa il faca pe Harry sa se simta prost. Stia cat de mult il afecteaza subiectul asta.

Isi desfacu rucsacul si cauta pentru prima data haine de schimb, dupa ce ziua de ieri si-a petrecut-o numai dezbracata. Observa ca si Harry isi desfacuse bagajul, iar hainele din interior erau rascolite si jumatate aruncate pe langa. Dupa ce se imbraca intr-o pereche de pantaloni scurti de blugi si un maiou, se apuca sa chiteasca hainele si sa i le bage inapoi in geamantan, gandindu-se unde se vor muta oare dupa ce mica lor escapada va lua sfarsit si vor trebui sa le spuna tuturor adevarul. Harry era acum la dus, iar gandurile ei au fost oprite brusc cand a dat peste o geanta indesata intre haine. Era de piele, aratand ciudat pentru ca avea o forma cubica si se inchidea cu capse. Curiozitatea o rodea prin interior, isi intoarse capul si asculta atent, sa se asigure ca Harry e inca in dus, si incepu usor sa desfaca capsele, strangand din ochi dupa pocnetul fiecareia. Se astepta sa dea peste vreun teanc de poze si amintiri, sau poate bani, dar ramase inmarmurita cand gasi inauntru un teanc de CD-uri.

Privind iar in spatele ei, Megan scoase unul si il analiza, era in carcasa de plastic si pe el nu scria nimic altceva decat "NEW YORK 2 iunie 2012". Incruntandu-se, scoase mai multe, pe fiecare era notat acelasi gen de titlu, dar diferit prin numele orasului si al datii. "BOSTON 14 septembrie 2010", "CHICAGO 20 ianuarie 2012"... nu erau asezate in ordine, dar variau intre anii 2010 si 2013, in aproape 20 de orase diferite ale Americii.

Era prea captata de noua descoperire, si nu isi daduse seama ca dusul se oprise.

- Megan! Tresari, scapand un CD din mana cand vocea lui Harry se auzi in spatele ei. Era in genunchi langa geamantan, se ridica imediat, observandu-l doar intr-un prosop infasurat in jurul soldurilor si cu parul ce ii picura lacrimi cristaline pe piept. Megan se sili sa se abtina.

- Imi pare rau, voiam sa iti aranjez lucrurile si am dat peste borseta asta. Se agita ea, trecandu-si mana prin parul ud si sperand ca nu il suparase, desi era curioasa sa il intrebe ce e pe CD-urile alea. Se ingrozi gandindu-se la intalniri cu anumite femei. El veni spre ea, incercand sa o calmeze si ii trase mana ce ramasese prinsa in par.

- E OK, nu ma supar. Iti cunosc curiozitatea si stii ca nu m-a deranjat niciodata sa imi cotrobai prin lucruri. Zambindu-i, o calma imediat. Megan zambi si rasufla discret de usurare.

- Deci, ce sunt? Intreba aratand spre CD-uri, daca tot nu il suparase. Avea dreptate, mereu avea o curiozitate agasanta si cotrobaia prin lucrurile lui ca o fetita de 5 ani ce da iama in cosmeticele mamei, si el nu se supara, pentru ca facea acelasi lucru cu ce ii apartinea ei, mai ales in sertarul cu lenjeria intima.

- Chiar vrei sa stii? Harry facu o grimasa, sperand ca ea sa spuna "nu", dar in schimb, aproba nerabdatoare din cap.

Oftand, ii raspunse:

- Luptele mele! Privindu-l atenta, Megan voia sa il intrebe la ce se refera, dar isi dadu seama inainte de asta.

- Luptele tale, adica... incepu ea uimita. El incuviinta.

- Le-ai filmat?

- Da, am inceput mai mult ca sa imi gasesc greselile. Urmaream filmarea sa imi dau seama care imi sunt punctele slabe si sa le remediez, dar a inceput sa imi placa sa le colectionez. Imi place sa le iau cu mine pe oriunde ma duc, sunt o parte din mine pe care o tin captiva.

Inghitind in sec, Megan privi teancul de CD-uri.

- Ai luptat de atatea ori? Sopti ea, dar nu era tocmai o intrebare, era evident. Harry ezita, apoi raspunse:

- Le tin doar pe cele in care am castigat.

Capul ei zvacni spre el, cu ochii mari.

- Si de cate ori ai pierdut?

- La inceput pierdeam mereu, pana a inceput Jack sa ma antreneze, dar sa zicem ca am castigat mai mult decat am pierdut.

Rasufland greu, Megan incerca sa ramana calma, dar o curiozitate brusca o lovi imediat.

- Pot sa le vad? Ochii lui Harry o privira inspaimantati.

- Ce?! De ce vrei asta?

- Pentru ca vreau sa vad ce ai facut dupa ce ai plecat de langa mine. Sunt curioasa sa te vad luptand. Zambind discret, se agata de gatul lui si isi plimba buzele peste ale lui fara sa il sarute. Prosopul se ridica pe Harry intr-un anumit loc.

- Sa vad de ce sunt in stare bustenii astia. Zambi mai mult, plimbandu-si degetele pe bratele lui musculoase.

Harry isi scutura usor capul, nici prin minte nu i-ar fi trecut ca Megan ar vrea sa vada asta, se gandea ca va fi ingrozita si ii va cere sa le arunce.

- Esti sigura? Chiar daca am castigat, nu am ramas nici eu neatins. El ridica dintr-o spranceana, sperand sa o faca sa renunte. Megan isi musca buza, temandu-se sa il vada pe Harry lovit, dar acum e bine aici cu ea si totul a fost in trecut, nu e ca si cum ar urmari o lupta in direct.

- Da, vreau sa te vad luptand. Sa vad cum a evoluat derbedeul meu. Sopti ea seducator, iar Harry nu mai avea nicio sansa in lupta.

- OK! Fu de acord, razand si lua laptopul. Inainte sa apuce sa aleaga ea, lua el un CD cu lupta care ii placuse cel mai mult si in care isi terminase adversarul fara sa fie lovit prea tare. Nici nu se gandea sa i-o arate pe cea in care i-a fost sparta arcada stanga si toata fata i-a fost acoperita de sange, dar nu s-a lasat si a lupat ca un monstru iesit din iad. Ar speria-o de moarte pe Megan filmarea aia, acolo a fost cel mai aproape sa isi omoare adversarul.

Megan se asezase pe saltea, curioasa si putin tematoare, exact cum era inaintea unul film de groaza, care era si genul ei preferat in acelasi timp. Harry isi dadu prosopul jos, provocandu-i ei un fior brusc de caldura, dar isi trase repede blugii pe el si ramase fara tricou cand se aseza langa ea pe saltea. Era descult si parul ud ii picura pe umeri si se prelingea pe piept si abdomen, avea nevoie de o distragere serioasa ca sa se abtina. Si a venit atunci cand Harry a bagat CD-ul cu lupta din SEATTLE 24 iulie 2012.

Se cuibari intre picioarele lui si trase laptopul mai aproape, Harry ii cuprinse mijlocul si dadu play filmarii.

- Daca vrei sa o opresc, spune-mi. Ii ceru el bland, sarutandu-i gatul. Megan aproba repede din cap, concentrandu-se pe ecran. Se astepta la un inceput mai spectaculos, o introducere macabra, dar a pornit brusc, cu imaginea unei multimi ce huiduia.

- Aveam un pusti ce filma fiecare lupta pentru mine, nu te gandi ca era vreun specialist ce regiza chestiile astea. Organizatorilor nu le prea placeau camerele video. Megan aproba din cap.

Analizand imaginea, nu era nimic din ce se astepta ea. Se gandise la un ring de box, dar era interiorul unei parcari subterane, din care isi puta da seama, unde se formase un cerc mare de oameni ce aclamau si isi agitau bacnotele de dolari. Cercul era format din motociclisti, zeci de motoare erau aranjate sistematic unul langa altul, formand un cerc cu diamentru de aproximativ 10 metri. Megan zambi imediat.

- Mi-a placut ringul aici! Zambi si Harry, observand reactia ei. Ea aproba din cap. Motocicletele erau pornite si ambalate cu putere, ramanand pe loc si agitand multimea si mai tare. Megan isi dadu seama ca persoanele din fata erau mult mai elegante, erau probabil jucatorii ce pariau mai mult.

- Aici trebuie sa apara Jack. Spuse Harry, si imediat camera cobori usor, asupra unui barbat ce era asezat in scaun cu rotile chiar langa cel ce filma. Acesta isi ridica capul, Megan nu apuca sa vada decat ca era un om masiv si alb, chelios, cu o fata sumbra dar ochii calzi, inainte ca filmarea sa se mute iar pe ring. Harry zambi dupa ce vazusese fata fostului sau profesor.

Megan voia sa intrebe unde e Jack acum, dar atmosfera devenise mai agitata in filmare si deveni atenta cand in centul ringului de motoare si-au facut aparitia doi barbati. Inima ei sari in piept cand il recunoscu pe Harry, se astepta sa poarte pantaloni de boxeur, dar era o lupta de strada, asa ca purta blugi negri, un maiou stramt ce ii lasa omoplatii descoperiti si se mula ametitor pe corpul lucrat, parul era putin mai scurt ca acum, iar in picioare purta bocanci. Adversarul sau era imbracat la fel, doar ca maioul ii era gri si pielea mai cafenie, iar parul era scurt si tuns periuta. Erau aproape egali in musculatura si inaltime, dar ochii lui Megan sclipeau ca ai unei fetite ce priveste o inghetata, atunci cand urmarea miscarile iubitului ei, ce se invartea usor in jurul cercului, privindu-si adversarul ca un animal de prada. Auzi urale din care glasul femeilor iesea in evidenta, cu sigurante ce doi lei din ring le intaratau hormonii rau de tot. Megan isi abtinu gelozia prosteasca si isi linse buzele, privindu-l pe Harry, apoi tresari in bratele lui cand cei doi se repezira unul la altul intr-o secunda. Asteptase un arbitru care sa le dea startul, dar nu exista asa ceva, piciorul adversarului se ridica spre trunchiul lui Harry, dar acesta i-l prinse si ii oferi un pumn in stomac ce il lasa pe fara aer. Cei care pariasera pe Harry, urlara extaziati. Adversarul, pe care Megan il numi Robie in mintea ei, isi puse mana pe stomac si se apleca in fata sa isi adune aerul. Dar Harry nu avea de gand sa il lase sa isi revina. Ii prinse capul, nereusind sa ii prinda parul scurt, dar ii oferi un genunchi in fata care il ridica imediat, apoi pumnul sau ii lovi fata si Robie cazu la pamant. Harry era neatins si Megan il privea cu ochii mari, sperand sa nu primeasca vreo lovitura pana la final. Dar mai repede decat s-ar fi asteptat, Robie se ridica, scuipa o gura de sange si se napusti in Harry ca un taur furios, prinzandu-i mijlocul si lovindu-l cu genunchiul in abdomen. Harry gafai din cauza loviturii, apoi ataca coastele lui Robie, lovindu-l cu pumnul si departandu-l de pe el, insa adversarul nu se mai lasa asa usor de data asta, asa ca il impinse pe Harry pana cand amandoi se izbira de una din motocicletele de pe margine, cazand peste ea odata cu motociclistul.

Megan facu ochii mari si Harry incepu sa rada, cel de langa ea era amuzat, dar cel din imagine era ingrozitor de furios. Prinzand ghidonul motocicletei si intorcandu-l in asa fel incat sa il izbeasca pe Robie cu el in fata, Megan parca auzea dintii ce se spargeau in gura lui si isi stranse buzele. Ridicandu-se in picioare, Harry prinse glezna lui Robie si il ridica pe umarul lui, cu capul in jos si fata ce se umplea de sange. Gura lui Megan se deschise. Urland din cauza efortului, Harry il arunca peste alt motociclist, provocand un val de rasturnari in lant, care a agitat pe toata lumea, chiar cel care filma a tasnit in spate ca sa se fereasca. Huiduielile erau amestecate cu aclamarile de fericire. Cei ce pariasera pe Robie erau infuriati, iar ai lui Harry radeau in hohote.

Trecandu-si mana prin par, Harry se intoarse in mijlocul ringului, asteptandu-si adeversarul ce se impleticea printre roti si motocilisti daramati. Megan inghiti in sec, curioasa ce avea sa se intample mai departe. Harry o privea atent, asigurandu-se ca nu e prea ingrozita de ce vede.

Intors in lupta, Robie se impleticea in picioare si isi stergea mereu sangele ce ii curgea din gura si nas. Facu iar greseala sa atace primul, iar Harry se feri la timp de pumnul ce trebuia sa ii loveasca fata si isi indoi cotul, izbindu-l in maxilarul lui Robie. Nu il lasa sa mai scape de data asta, ii prinse ceafa si continua sa il loveasca cu pumnul in fata, dar Megan nici nu apuca sa vada genunchiul ce se ridica si il lovi pe Harry chiar intre picioare. Suspina terifiata.

- Asta a fost asa de incorect, ce fatalau loveste cu genunchiul intre picioare? Asta e miscare de femeie. Se revolta Harry langa ea, frustrat ca primise o asemenea lovitura atunci, ce ii oprise brusc fiecare miscare, se apleca punandu-si mainile la zona ranita si inspira de durere. Robie isi reveni imediat si il lovi pe Harry cu pumnul in fata inainte sa poata reactiona, trantindu-l la pamant.

Megan isi puse mainile la gura.

- Nu iti face griji, iubito, nu a afectat nimic. Ii facu el cu ochiul, ducandu-i mana intre picioarele lui, acolo unde ceva tare astepta acum sa fie hranit. Megan rase, dar era si speriata, isi intoarse atentia spre ecran, acolo unde il observa pe Harry mormaind cateva injuraturi in timp ce era la podea si incerca sa isi revina. Multimea urla, cu taberele schimbate acum, jucatorii lui Robie erau in delir. Lasul se pregatea sa il loveasca pe Harry cat inca era la pamant, dar acesta isi recapata fortele si se ridica imediat, intr-o saritura sustinuta de brate, cu picioarele paralele cu trunchiul, apoi idoite rapid, pozitionandu-l pe picioare. Megan tresari uimita, nu il mai vazuse niciodata executand o asemenea miscare, isi stranse mana nerealizand ca inca o tinea intre picioarele lui Harry. Acesta gafai usor, nu de durere, asta e clar.

Harry din imagine era cu adevarat infuriat, de data asta Robie nu mai avu placerea sa atace primul, nici nu si-a dat seama cand corpul lui Harry s-a indoit si piciorul acestuia i-a facut capul sa zvacneasca intr-o parte.

- Asa! Il incuraja Megan, topaind si sustinandu-si luptatorul. Harry zambi mandru de reactia ei. Al naibii de ambitios, Robie se ridica imediat, incercand sa il loveasca pe Harry, dar acesta ii prinse bratul si lovi pe el, oferindu-i apoi alt genunchi stomac, iar atunci cand s-a aplecat, a primit un cot in spate care l-a retezat pe Robie si l-a trantit la pamant. Dar Harry nu avea de gand sa il lase, ii prinse umerii maioului si il ridica in picioare. Megan ii citi pe buze ca spusese "Ridica-te, fatalaule!" apoi cu o lovitura specifica unui barbat, il lovi cu capul in gura, lasandu-l pe Robie complet inconstient si cazu iar la pamant, neavand puterea sa se mai ridice de data asta.

Multimea exploda in urlete, iar Harry respira adanc, trecandu-si mana prin par si indoindu-si putin mijlocul, acolo unde parea sa fie durere. Veni spre camera, iar scaunul lui Jack merse spre el, Harry batu mana cu el si se apleca sa se bata pe spate, intr-o imbratisare scurta, dar apropiata. Jack parea sa aiba peste 40 de ani. Pustiul ce filma, topaia de fericire si urla, luand un prim plan cu Harry, care rase usor si facu semnul victoriei inainte ca filmarea sa se termine. Ecranul a devenit negru, dar Megan inca il privea atent. Mana ei urcase pe coapsa lui Harry si isi intoarse privirea spre el, acesta o privea la fel de atent.

- Cat de tare te-am speriat? Intreba el. Megan ii analiza cuvintele... speriata? Nu, in niciun caz, cuvantul care o descria acum cel mai bine era: excitata. Sa il vada luptand asa, aratand asa, atat de dur, dar mai atragator ca niciodata, executand miscari pe care ea nu le mai vazuse in bataile lui inainte. Derbedeul ei era un luptator profesionist acum.

- Iubito... insista Harry temator, pentru ca Megan nu isi gasea cuvintele si era putin jenata de senzatia pe care o avea acum. Dar de ce ar fi jenata in fata lui? Prinzandu-i gatul, se intoarse in bratele lui si i se urca in poala, incalecandu-i mijlocul. Il tranti pe spate si se urca deasupra lui.

- Asta a fost cel mai sexy lucru pe care l-am vazut in viata mea. Marai, muscandu-i lobul urechii si frecandu-si corpul peste el. Socat, Harry isi puse mainile pe fundul ei din instinct, dar nu se astepta la asa ceva.

- Serios? Gafai acesta.

- Mhm! Tu esti atat de sexy, Sopti Megan lasciv, iar Harry nu avea nevoie de mai mult ca sa isi piarda mintile. Ii prinse soldurile si o ridica, trantind-o pe spate si ridicandu-se peste ea.

- Te iubesc al dracului de mult! Marai, izbindu-si buzele de ale ei. Razand, Megan ii raspunse la sarut, desfacandu-i fermoarul de la pantaloni si strecurandu-si mana acolo unde lovitura lui Robie nu lasase nicio dauna, slava Domnului. Geamatul lui Harry cutremura peretii si o ridica in sezut, nestiind ce sa faca ca sa o dezbrace mai repede.

Mai tarziu, amandoi isi trageau sufletul unul in bratele altuia, dezbracati si acoperiti de o pelicula de transpiratie. Stomacul lui Megan scoase un zgomot de protest, iar Harry chicoti si ii mangai usor abdomenul, coborandu-si mana pe pantecul ei.

- Hai sa mancam!

- Nu! Se opuse ea ca un copil, nelasandu-l sa isi desfaca bratele din jurul ei. Zambind, o saruta pe umar, apoi pe scorbitura ce ducea spre gat, pana cand buzele lui ajunsera la pulsul ei.

- Razgaiato! O alinta el, strangand-o mai tare in brate. Megan toarse si se rasfata in bratele lui ca o adevarata fetita razgaiata. Bratele lui puternice si tatuate aratau atat de bine in jurul mijlocului ei mic. Tatuajul cu numele ei ii sari din nou in ochi, privindu-l intr-o lumina mai clara acum, realiza ca nu erau spini in jurul cuvantului, ci o sarma ghimpata ce il imprejmuia, imbracand fiecare litera.

- De ce l-ai facu astfel? Intreba ea, atingand pictura pe pielea lui. Harry isi dadu imediat seama la ce se refera si ofta.

- Pentru ca intotdeauna am simtit ca accesul la tine imi e interzis. Megan ofta si ea, intorcandu-se sa il sarute.

- Eu sunt singura care decide asta, si tu intotdeauna ai avut acces deplin asupra mea, Harry. Privind in ochii ei, nu voia sa mai deschida subiectul asta, asa ca se apleca sa o sarute din nou, mai pasional si intens, pana cand ea uitase tot ce gandise cu cateva secunde in urma.

- O sa iti mai arat din CD-urile alea daca au un asemenea efect asupra ta. Razand, Megan aproba entuziasmata din cap, chiar daca era constienta ca Harry i-l aratase acum pe cel in care luase cea mai putina bataie.

Tacerea se lasa intre ei, iar mana lui Harry continua sa se plimbe pe abdomenul ei, provocandu-i o senzatie imposibil de descris. Palma lui era atat de mare, incat aproape ii cuprindea toata cutia toracica, era un gest al lui pe care nu il mai simtise demult. Dupa ce se culca cu Justin, nu ramanea niciodata in bratele lui intr-un asemea fel. Alungandu-si gandul parazit, Megan se concentra asupra mainii lui Harry si o aseza pe a ei peste ea, iar gandul ii fugi din nou la o posibila sarcina. Acum era inevitabila, se culcase cu el de atatea ori, fara sa foloseasca vreun fel de protectie, el nu adusese nici macar odata vorba de asta. Asa ca nici Megan nu o facu si lasa lucrurile sa decurga de la sine, mult mai fericita acum cu gandul la un copil, pentru ca Harry e langa ea.

- Megan, ce probleme are Giaris?

Ea isi ridica capul spre el, era inca pierduta in gandurile la un mic embrion ce se putea forma acum in pantecul ei.

- Sincer, nici eu nu stiu sigur. De vreo doi ani, totul se darama. Pierdem contracte, asociati, modele noastre auto sunt tot mai criticate si vanzarile scad. Tata banuieste ca cineva e in spatele tuturor acestor lucruri, vrea sa distruga toata corporatia. Isi punea baza in ultimul model de masina creat, tata l-a numit Giaris Wings, a angajat un nou birou de ingineri pentru el, dar masina nu a trecut de testele de siguranta si a fost refuzata pentru a fii pusa in vanzare. Asta l-a daramat pe tata. Spuse Megan cu vocea chinuita, Harry o stranse in brate si incerca sa o linisteasca.

- Ce probleme are masina? Intreba el.

- Constructia ei a fost unul dintre defectele principale. E o masina de teren, un 4x4, dar sasiul a fost proiectat mult prea jos, pe teren accidentat nu a avut nicio sansa. In rest motorul si functionarea au mers bine, dar din cauza sasiul nu s-a ajuns la o decizie privind categoria ei. E o masina de teren, arata ca una, motorul ii permite sa faca fata oricarui teren accidentat tipic modelului, dar distanta dintre sasiu si pamant e mult prea mica. Au numit-o un Ferrari 4x4. Se stramba Megan, strangandu-si buzele de furie.

- Hmm, asta pare un defect strecurat intentionat, dar care sa nu bata la ochi pana la testul final, daca ma intrebi pe mine. Spuse Harry, iar Megan isi ridica capul, apoi privi in gol, analizandu-i cuvintele.

- Cum arata masina? Intreba Harry, ganditor.

- Foarte bine. Nu degeaba i-au dat porecla de Ferrari, cu sasiul jos si constructia mare, are rotile incorporate in caroserie aproape in totalitate si arata foarte bine, dar nu e sigura.

- Suspensiile cum sunt? Megan il privi si ridica din umeri de data asta.

- Nu am analizat documentele prea bine, aveam de gand sa ma ocup de asta inainte sa ma trezesc ceruta in casatorie si cu promisiunea lui Force ca o sa ne ajute. Se incrunta Megan scarbita, mai bine ar fi urmat planul asta de la inceput.

- Crezi ca poti sa mi-o arati. E vreun model in fabrica de aici? Megan il privi surprinsa.

- Da, cred ca da, toata linia de productie e aici. Tata a bagat muncitorii in concediu platit pana cand va reusi sa se repuna pe picioare si sa faca schimbarile necesare, sau sa creeze alt model. Nu are destui bani pentru asta, deocamdata.

Harry se ridica imediat in sezut, tragand-o si pe Megan odata cu el.

- Vreau sa vad masina aia. Se ridica in picioare, iar ea il privi confuza.

- De ce?

- Vreau sa o vad. Ii raspunse el simplu, cautandu-si boxeri in geamantan, apoi imbracand iar blugii si si un tricou negru. Megan nu ii mai adresa alte intrebari si se ridica si ea sa se imbrace, Harry a lucrat intr-un garaj de cand se stie, asa ca parerea lui despre noul model o sa prinda bine.

- OK, dar mai bine mergem diseara, la lasarea intunericului, o sa fie mai usor sa ne strecuram. Propuse ea, iar Harry a fost de acord.

Dupa ce au mancat, si-au petrecut restul zilei pe aceeasi saltea ca si ieri, uitandu-se la restul CD-urilor, iar Megan si-a mentinut excitarea la nivel scazut de data asta, pentru ca Harry nu a castigat toate luptele la fel usor ca pe cea cu Robie. Fiecare lupta era organizata intr-un peisaj diferit, preferata ei era cu siguranta cea in care Harry si un urias mulatru au luptat intr-o piscina, cu apa pana la glezne, dar imbracati doar intr-o pereche de boxeri elastici. Harry luptand era orgasmic, dar Harry luptand aproape dezbracat si ud, ajungea undeva peste limitele lui Megan. Activitatea lui de luptator de strada fusese mult mai vasta decat isi imaginase ea.

Dupa lasarea intunericul, amandoi au coborat din apartament si au plecat spre fabrica.

Megan isi freca bratele cand cobori din camioneta, privind norii de deasupra ei ce amenintau sa porneasca o furtuna violenta tipica verilor din Detroit. Isi trase gluga hanoracului peste cap, asa cum facuse si Harry.

- Ne strecuram prin vreo intrare secreta, sau ne intelegem cu paznicul sa ne dea voie sa intram? Intreba Harry, Megan il privi in neonul de deasupra lor, in gigantismul lui si cu gluga indesata pe cap, o sa il sperie pe bietul paznic, dar nu au de ales.

- Vorbim cu paznicul. Rase ea usor, tragandu-i de snururile glugii si coborandu-i capul ca sa il poata saruta.

- Esti sexy cu gluga asta pe cap. Sopti el, prinznadu-i buza intre dinti.

- Mm, si eu ma gandeam la acelasi lucru in legatura cu tine. Ranji, oferindu-i alt sarut, apoi o prinse de mana si o trase spre poarta de la intrare.

In cabina lui, paznicul motaia pe scaun cu mainile impreunate pe burta si cu un radio ce bazaia muzica country. Megan si Harry se privira cu o spranceana ridicata, ar fi putut sa treaca pe langa el daca nu trebuia sa le deschida poarta. Megan batu cu pumnul in geamul cabinei, si barbatul tresari imediat. Ii privi speriat pe cei doi, iar Megan isi dadu gluga jos din cap.

- Domnisoara Osborn, ce cautati aici? Intreba barbatul buimac, Harry ranji fericit ca o numise asa, si nu doamna Force. Ori nu stia ca s-a maritat, ori era prea ratutit sa isi mai dea seama. Megan se bucura ca o cunoaste, venise de multe ori aici cu tatal ei.

- Deschideti-mi poarta, va rog! Paznicul o privi mirat, apoi isi muta privirea spre Harry, care era ca o umbra mare in spatele ei, voia sa intrebe de ce, dar privirea aspra a lui Megan il opri. E fata patronului, cine e el sa puna intrebari?

- Sigur, imediat, domnisoara, adica doamna, imi pare rau, am auzit ca v-ati casatorit. Se balbai barbatul, butonand pe panoul de control.

Megan dadu din cap, iar Harry facu o grimasa in spatele ei.

- Dansul cine e? Intreba paznicul, pe ecusonul caruia Megan citi numele William Burke.

- E... un prieten. Spuse Megan, oprindu-se la timp din a spune "iubitul meu". Lui Harry i-ar fi placut a doua varianta, dar nu dadea bine dupa ce paznicul tocmai isi daduse seama ca nu mai e domnisoara Osborn. Poarta mare si glisanta se deschise aproximativ doi metri, suficient ca cei doi sa se strecoare inauntru.

- Multumesc, William. Iar vizita asta ramane intre noi, daca nu vrei sa ii spun tatalui meu ca dormeai in timpul serviciului. Megan ii zambi, dar tonul ei era de la sine inteles. Paznicul aproba imediat din cap.

Harry se abtinu sa o prinda de mana in timp ce traversau curtea, asa ca si le indesa in buzunare.

- Cum o sa intram? Intreba el, ridicandu-si privirea spre cladirea enorma. Megan scoase o cheie din buzunar.

- Intram prin cladirea birourilor.

- Tii chestia mereu la tine? Chicoti Harry.

Rase si ea.

- Cand mi-a dat-o tata, am fost atat de fericita, ca o tineam peste tot cu mine. Era ca si cum mi-ar oferi increderea lui maxima, stii? Zambi Megan, nostalgica. Harry inghiti tacut in sec, abtinandu-si orice reactie in legatura cu gandurile paterne. Prinse mijlocul lui Megan si o saruta pe tampla.

Dupa ce au ocolit fabrica, au intrat in cladirea din fata si au urcat pana la etajul 4, acolo unde exista o usa ce ducea in fabrica. Era chiar langa biroul lui Marcus, ii placea sa iasa din cand in cand dintre hartii si sa vada adevarata munca din spatele firmei sale, chiar dadea cate o mana de ajutor muncitorilor uneori. Nu ii placea cladirea din oras, era prea simandicoasa si sterila, ori de cate ori avea ocazia, muncea aici, unde curgea uleiul si pompau pistoanele. Acolo isi tinea doar sedintele. O aducea pe Megan aici si de fiecare data ii spunea ca el e creierul lui Giaris, dar toti acei oameni, sunt restul corpului. Un creier nu poate functiona fara trup, cum niciun trup nu poate functiona fara ceier. Isi aprecia fiecare muncitor, de la cel mai mic la cel mai mare, Megan stie ca i s-a rupt sufletul cand a trebuit sa ii trimita pe toti acasa si sa puna lacatul pe fabrica.

Acelasi sentiment il avea Megan acum cand cobori scarile metalice, in holul ingust. Harry era uimit de felul in care ea cunostea fiecare spatiu, stia foarte bine si de unde sa aprinda luminile. Stia ca Megan era interesata de afacerea tatalui sau, dar se pare ca a devenit mult mai interesata si a ajuns sa o cunoasca mult mai bine dupa plecarea lui.

Sala era enorma, nu ii putea gasi capatul, si asta era doar primul nivel. Destul de inalta ca un camion sa intre aici fara nicio problema cu doua platforme de masini una peste alta si mult spatiu ramanea gol deasupra lor.

Harry isi invarti privirea in jurul rampelor, al aparaturilor de ultima generatie. Intotdeauna si-a dorit sa lucrez aici, in locul garajului jerpelit al lui Bill, dar dupa ce a devenit iubitul fiicei directorului general si patron in acelasi timp, un loc de munca aici ii punea o stampila pe frunte cu situatia lui financiara. Megan l-ar fi ajutat sa obtina o slujba mai importanta, peste cea a muncitorilor de jos, dar intotdeauna a refuzat chiar si un dolar imprumut din partea ei, lucrurile nu stau asa in viziuna lui intr-o relatie.

 Megan ii prinse mana si il conduse prin hala, traversand zeci de metri si ocolind cateva holuri pana intr-o alta sala, una mult mai alba si curata decat cealalta.

- Sfinte Sisoe! Fluiera Harry apreciativ, clatindu-si ochii cu expozitia ce i se asternea la picioare.

- Iti iau ochii, huh? Zambi Megan, ridicandu-si privirea si admirand bijuteriile pe patru roti la fel ca Harry.  Doua platforme carora Harry nu le gasea capatul, sustineau sute de masini de un model pe care el nu il mai vazuse pana acum.

- Da! Fu Harry de acord, nereusind sa isi ia inca ochii de pe ele. Toate avea o singura culoare: gri metalizat, ce parea aproape argintiu. Erau acoperite cu un nailon transparent.

- Avem noroc, cand am inchis fabrica, tata a mai ramas aici cateva ore si a alergat-o pe asta prin toata sala. Megan arata spre o masina coborata de pe rampa, oprita intr-un stil neglizent im mijlocul incaperii. Cu putin noroc, cheile sunt inca in contact, dar daca nu, cred ca le pot gasi in biroul tatei.

- Ah, nu e o problema, pot sa o pornesc si fara chei. Spuse Harry, pornind spre masina, Megan zambi in spatele lui, era sigura ca o sa spuna asta.

Ea nu era acoperita cu nicio folie de protectie, si un strat de praf se asezase pe ea. Harry sterse o dunga de-a lungul portierei si se invarti in jurul masinii.

- Doamne, chiar e frumoasa. Spuse el, Megan il aproba tacut. Harry ii observa imediat defectiunea din cauza careia fusese refuzata, portiera aproape ca atingea pamantul, masina asta nu ar avea nicio sansa pe un teren accidentat desi e mare si are o constructie tipica unui A6, dar mult mai bine definita. Farurile alungite ii ofereau eleganta, alaturi de masivitatea unui Hummer si constructia unui Ferrari. Harry se abtinu sa rada din cauza combinatiilor mortale.

- Geamurii fumurii. Observa el.

- Un alt amanunt ce i-a nemultumit pe domnii de la EuroNCAP, ranji Megan stramb.

     Incerca portiera si se deschise imediat.

- Cheile sunt in contact. Zambi ea.

- Intra tu prima, vreau sa ma uit putin la motor. Spuse Harry, iar Megan il asculta. Ii deschise capota si Harry o ridica, blocandu-i lui Megan vederea.

- O pornesc? Intreba ea.

- Da! Spuse Harry, si Megan era fericita ca nu era prima data cand se urcase la volanul ei.

O ambala dupa cererile lui Harry, apoi o opri.

- Da-i putin automat. Ii spuse si Megan apasa iar pe ambreaj, invartind cheia fara sa apese pe acceleratie, motorul ce trebuia sa fie chinuit tragea foarte bine chiar si in lipsa legaturii cu energia.

- Ajunge! Ii spuse Harry si ea o opri. Privi rapid spre indicatorului rezervorului, era aproape plin, tatal ei ii facuse plinul tocmai ca sa se razbune pe ea cand a condus-o prin sala asta.

Harry inchise capota si veni spre ea.

- Motorul iti ia ochii, nu e un V8, dar se apropie de unul. Megan ofta frustrata, proptindu-si mainile pe volan. Observand si interiorul, Harry se apleca sa il studieze mai bine.

- Cat a investit tatal tau in proiectul asta, mai exact? Ridica dintr-o spranceana.

- Nu intreba. Se stramba Megan. Harry zambi scurt si se apleca peste portiera.

- Vrei sa o incerci? Arata ea spre volan, nu trebuia sa fie intrebat de doua ori.

- Nu, treci in dreapta! O opri cand incerca sa iasa din masina.

- Vreau sa te vad pe tine conducand-o! Il saruta repede pe buze si trecu pe langa el, bagandu-l in masina. Clatinand amuzat din cap, Harry se supuse.

Megan ii inchise portiera si se departa cativa pasi in spate, apropiindu-se de perete si oferindu-i suficient spatiu sa isi execute manevrele.

Masina porni, cu un tors splendid, iar Megan se rezema de perete, impreunandu-si mainile la piept. Ii facu semn zambind si masina tasni imediat de pe loc. Harry o incerca la o viteza redusa, apoi, usor, usor, acceleratia era apasata cu mai mult tupeu si Megan isi musca buza, dorindu-si sa fi putut sa il vada pe Harry manevrand volanul, dar geamurile erau prea fumurii. Nu il vazuse de prea multe ori conducand o masina, motocicleta era specialitatea lui, dar se descurca foarte bine si la volan. Megan incepu sa rada cand Harry a incercat o manevra de drifting, ii permitea motorul, cauciucurile, constructia masinii, dar nu si masivitatea ei. Dupa cateva ture, Harry opri masina chiar in fata lui Megan, facand-o sa rada din cauza franei si a botului ce aproape ii atinse coapsele. Era obisnuita cu asmenea gesturi din partea lui, dar pe motocicleta, cand se ridica pe roata din fata si se apleca sa o sarute.

Megan zambi nostalgica din cauza amintirii placute, ce era semnatura lor.

Cand iesi din masina, opinia lui Harry i se citea pe chip. Isi trecu mana prin par, inca privind masina, iar Megan se apropie de el.

- Deci? Ceru ea curioasa? El ridica din umeri.

- Nu inteleg de ce masina asta nu e pe piata la ora actuala. Se conduce uimitor, are un motor si un tors de vis, interiorul arata bestial, de exterior nu mai zic. Singura problema pare sa fie inaltimea asta, dar sunt destul de sigur ca exista mii de milionari in lume care ar conduce-o de la birou-acasa si inapoi fara sa intalneasca vreun teren accidentat in drumul lor. Pe suprafata plata nu pare sa aiba vreo problema. Ultimele modele Audi nu sunt cu mult mai inalte. Spuse Harry, devenind ganditor, iar Megan isi roase unghia.

- Am spus asta, dar ne-a fost trantit un refuz direct in nas. Masina nu se incadreaza in tipul ei, a fost catalogata nesigura si periculoasa.

Spuse Megan posomorata, iar Harry mormai frustrat.

- Atunci, asta a fost o incercare indrazneata sau o greseala intentionata. Alte defecte nu ii gasesc, dar bineinteles, ar trebui sa arunc o privire mai atenta in interiorul ei, dar nici nu pot intra sub ea, o sa am nevoie de o rampa, pentru ca probabil nici bratul nu imi incape pe dedesupt. Megan rase amar, iar Harry se rezema de masina si o trase in bratele lui, cu fata spre el. Privi spre linia nesfarsita de masini.

- De ce ati facut atat de multe inaintea testelor?

- Tata a fost incurajat ca totul va merge bine. Isi imagina ca dupa ce va fi prezentata, comenzile vor venii pe banda rulanta. Raspunse ea, strangandu-si dintii de furie asupra celor ce i-au tras tatal pe sfoara. Marcus a fost intotdeauna prea credul, s-a lasat pe mana oricui i-a oferit un zambet si promisiunea ca ii va fi loial.

- Cine a venit cu ideea sa o numiti "Wings"?

Megan zambi.

- Tata. Voia ca soferul sa se simta ca si cum ar zbura atunci cand o conduce. Harry zambi si el.

- Nu contrazic asta, te simti asa la volanul ei. Dar daca dai peste o denivelare, cred ca o sa zbori de-a binelea, direct prin parbriz. Harry regreta imediat gluma, speriat ca o va intrista pe Megan, dar ea izbucni in ras.

- Spre apararea ei, centurile de siguranta si airbag-urile sunt foarte bune, au trecut cu brio de teste. Harry rase si el alaturi de ea. 

- O sa rezolvam problema asta, Megan, iti promit! O sa repunem Giaris pe picioare si fara ajutorul lui Roger Force. Bratele lui se stransera in jurul ei si o saruta pe frunte. Chiar daca nu avea nici cea mai mica idee cum vor face asta, avea incredere in el, faptul ca acum ramane alaturi de ea si lupta pentru relatia lor, e tot ce si-a dorit vreodata.

Urmatoarea zi, ploaia s-a napustit asupra Detroit-ului, iar Megan si Harry au vazut in asta un semn ca trebuie sa isi petreaca toata ziua pe saltea. Harry se injura in gand ca nu cumparase una mai mare atunci cand a fost nevoit sa isi faca rost de ceva pe care sa doarma, locuinta asta nu oferea asa ceva. Au cazut de acord ca vor mai sta inca o zi ascunsi de lume, apoi se vor arata impreuna si vor da cartile pe fata. Megan se gandea cu groaza la reactia lui Force, dar mai mult a socrului sau, decat a sotului.

Seara, cand furtuna s-a mai linistit, Harry a coborat sa cumpere ceva de mancare, la rugamintile si poftele de ciocolata ale iubitei lui. Nici nu apucase sa ramana insarcinata, si deja prelua apucaturile uneia.

Cat timp Harry era plecat, Megan si-a gasit de lucru, facand curatenie, dar intre o saltea si doua bagaje, ce ar putea curata? Se invartea prin camera mare cand un sunet i-a distras atentia. Si-a intors capul spre saltea si apoi a inceput sa caute prin cearsaf, gasind telefonul lui Harry. L-a uitat, sau l-a lasat dinadins. Megan avea de gand sa il arunce din nou pe saltea, nu era curioasa si nici nu ii statea in caracter sa cotroboaie prin telefonul iubitului ei, dar ceva de pe ecranul aprins i-a atras atentia. Harry primise un mesaj de la Charlie.

Megan isi musca buza, curioasa. Nu il cunoscuse pe acest Charlie personal, era doar cel ce o tinuse pe loc atunci cand Harry o filmase, dar ii auzise numele de atatea ori, ca devenise intrigant pentru ea. Ecranul se stinsese, dar ea tot curioasa era ce ar putea transmite acest Charlie. Poate are legatura cu ancheta rapirii ei, poate s-a descoperit ceva, poate Maria a vorbit in cele din urma... rozandu-si unghiile si stiind ca Harry ii va spune oricum cand se intoarce, hotori ca nu are rost sa fiarba acum de curiozitate. Aprinse telefonul si deschise mesajul:

"Harry, cat mai ai de gand sa stai acolo? O sa inrautatesti situatia si mai tare daca continui sa o minti pe Megan asa. Spune-i adevarul odata si pleaca de acolo. Mamei tale ii e dor de tine

."

Inertia pusese stapanire pe corpul lui Megan. Buzele incepusera sa ii tremure si chiar daca intelesese mesajul foarte bine, refuza sa isi lase mintea sa il inhaleze. Vrea sa plece. A vrut intotdeauna sa plece. S-a intors sa fie cateva zile cu ea, si acum va pleca din nou.

Se ghemui in genunchi, cuprinzandu-si bratele si simtind o ingrozitoare senzatie de raceala. Toata caldura si viata ce ii intrase in vene in ultimele trei zile, disparea acum de parca fusese pulverizata cu spray cu aer comprimat.

- Lasule! Soapta iesi printre dintii ei stransi, alaturi de lacrimile ce ii siroaiau pe obraji. Dar nu o sa mai faca asta din nou. Nu o sa mai planga dupa el. Daca el vrea ca lucrurile sa fie asa, atunci bine, dar cel putin ii va da sa guste putin din propriul lui tratament.

Sterse mesajul lui Charlie din telefon. Daca il vede acum, o sa stie de ce a plecat ea, si nu vrea sa ii ofere lui placerea de a lua decizia de data asta. Indesandu-si restul de lucruri inapoi in rucsac, imbraca hanoracul si isi trase gluga pe cap. Trebuie sa plece inainte ca el sa se intoarca, dar nu inainte sa ii lase un ultim mesaj. Nu avea nicio foaie la indemana, dar gasi un pix in rucsacul lui Harry, poate ar fi gasit si un carnetel dar nu avea timp sa caute. Insfacand o bacnota de 10 dolari, scrise direct pe ea, apoi arunca bacnota pe pat.

Ochiul diavolul ce a fost intotdeauna intre noi. Gandi ea, privind hartia verde cu melancolie inainte sa iasa si sa inchida usa in urma ei.

Cobori scarile in fuga, nu voia sa dea ochii cu el, nu stia de ce ar fi in stare acum daca l-ar avea in fata. Era mai furioasa decat a fost vreodata. Prima data a plecat pentru binele ei, dar acum s-a intors sa se distreze putin si avea sa plece iar.

- Mincinos nenorocit si las! Continua sa injure pe soptite in timp ce iesea din cartierul saracacios, sperand sa ajunga cat mai repede la strada si sa gaseasca un taxi.

Cum a putut sa vina cu ea la fabrica, sa ii promita ca vor rezolva problema impreuna, ca o va scapa de Force si va deveni doar a lui?

Strangandu-si pumnii si abtinandu-se sa urle de furie, Megan se arunca intr-un taxi si aproape scuipa destinatia casei lui Justin. A sotului ei, langa care ar fi trebuit sa ramana de la inceput si sa nu se lase tarata in fantezia acestui prefacut ce e in stare sa lupte doar barbar in strada, dar cand vine vorba de ceva ce iubeste, fuge ca un las cu coada intre picioare. Privind pe fereastra norii ce se dispersau, Megan scotoci in rucsac si scoase inelul de logodna si verigheta. Parca avusese o presimtire sa le ia cu ea, la inceput se gandise ca astfel nu risca ca parintii ei sa le gaseasca acasa si sa intre in panica, dar altul fusese motivul. In interiorul ei, exista teama ca el va pleca din nou. Si le puse pe deget de parca isi atarna streangul de gat, hotarand sa trateze aceste trei zile ca pe un vis frumos, dar ireal, din care te trezesti dimineata si trebuie sa traiesti realitatea dupa ce deschizi ochii.

Dupa ce taxi-ul opri in fata resedintei familiei Force, Megan ii ceru paznicului sa plateasca pentru ea, deoarece nu avea niciun ban. Intra pe alee cu aceeasi furie pe care o avusese si cand plecase din apartamentul lui Harry, dar acum era mai hotarata ca oricand sa isi urmeze planul. Primul ei plan: casatoria cu Justin, si poate ca ar fi timpul sa isi bage mintile in cap si sa inceteze sa mai iubeasca un barbat ce i-a adus de doua ori mai multa suferinta decat fericire. A iubit-o 3 ani. A parasit-o timp de 6, pana s-a intors inapoi sa se asigure ca inca e iubit, ca sa poata pleca din nou. In momentul asta, singurul sentiment pentru Harry Styles din inima ei, era ura. Probabil si toata povestea cu rascumpararea fusese o minciuna, prost era sa mai inapoieze 10 milioane de dolari.

      Cand a intrat in casa, era inca nesigura daca sa il toarne pe Harry la politie si sa ii dea ce  merita. I-a intors viata cu susul in jos din nou.

- Megan, Doamne, unde ai fost? Soacra ei o intampina socata si pentru prima data, Megan era capabila sa citeasca o emotie pe chipul ei.

- Imi pare rau, am cam luat-o razna in ultimele zile, cred ca toata nebunia de la nunta m-a dat peste cap. Unde e Justin? Megan incerca sa para cat mai neafectata acum, sa nu arate distrugerea in masa ce se producea in inima ei. De acum in colo, trebuie sa se prefaca ca nu mai are o inima.

- Joaca tenis cu un prieten. Megan, ne-am facut 1000 de griji din cauza ta, ai spus ca mergi la casa de pe lac, Justin te-a cautat peste tot si nu a dat de tine. Daca lipseai inca o zi, anuntam politia. Angelina voia sa para speriata de toate cele intamplate, dar Megan citi doar repros in vorbele ei. Angelina Force nu stia care e planul sotului ei, inca avea impresia ca Justin o iubeste pe Megan. Daca ar stii adevarul, cu siguranta nu s-ar mai stradui atat de mult sa se faca placuta, pentru ca un simplu zambet e un adevarat chin pentru ea, mai ales in fata unei persoane ce ii displace.

- Luana, poti sa il chemi pe Justin, te rog? Ii vorbi Megan servitoarei, ce trecea prin hol cu o tava plina de cesti goale de cafea.

- Imediat, doamna! Aproba femeia, grabindu-se sa lase tava la bucatarie.

Megan se intoarse din nou spre soacra ei, cautand o minciuna plauzibila.

- Am tot hoinarit, cred ca imi era teama sa ma intorc acasa sau sa stau intr-un singur loc. Chiar daca nu mi-au facut nimic si stiam ca vor doar banii, frica tot iti intra in vene dupa o asemenea traire si ai impresia ca esti urmarita permanent. Megan incerca sa para cat mai convingatoare, si derutatat totodata, pentru cei din jurul ei, distrugerea trebuie sa fie provocata de rapire, nu de barbatul iubit ce a parasit-o din nou.

Angelina dadu afirmativ din cap, mai degraba grabita sa termine discutia, nu avea dispozitia sa o consoleze acum pe nora ei.

- Du-te in camera lui Justin, el e cel caruia trebuie sa ii dai explicatii. E foarte suparat. Spuse aceasta, preluand o pozitie batoasa si intorcandu-se inapoi in living.

Megan ofta si isi masa fruntea cu varful degetelor, apoi isi lasa rucsacul undeva langa scari si urca spre camera lui Justin.

A apucat doar sa se aseze pe pat, ca usa s-a deschis imediat in urma ei si Justin si-a facut aparitia. Imbracat intr-o pereche de pantaloni scurti de trening albi si un maiou larg de aceeasi culoare. Era transpirat si gafaia, poate din cauza tenisului sau a urcatului scarilor in fuga. Megan merse pe prima varianta. Probabil jucase tenis in terenul interior, afara era prea umed pentru asta.

- Megan! Spuse acesta, apropiindu-se de ea. Ea se ridica in picioare. Inainte ca Justin sa isi caute urmatoarea replica, ea se apropie mai mult de el si il lua in brate. Isi stranse bratele in jurul gatului sau, incercand sa fie cat mai dedicata imbratisarii cu putinta.

- Imi pare rau! Ii sopti usor, nu era minciuna in totalitate in vorbele ei.

Fericit ca scapa de criza ce o prezisese el, Justin o cuprinse si el in brate.

- Ti-ai revenit? O intreba, imblanzindu-si tonul cat de mult putea. Megan aproba din cap pe umarul lui.

- Sa uitam de ce s-a intamplat zilele astea. Spuse ea repede, intorcandu-se sa il priveasca. Mi-am revenit si ai dreptate, nunta noastra nu poate sa ramana asa, o sa avem o alta petrecere, eu vreau o rochie mai frumoasa, iar tu, zgarcitule, o sa imi cumperi pantofii pe care nu mi-i ai luat prima data. Spuse ea autoritara, ca o adevarata sotie snoaba si plina de ea, exact asa cum isi dorea Justin.

El rase uimit de schimbarea ei de comportament, dar nu se plangea, lucrurile merg bine.

- Am inteles, poate rapirea a fost o pedeapsa pentru mine fiindca nu ti-am cumparat afurisitii aia de pantofi. Megan se chinui din rasputeri sa rada, nu o mai interesau pantofii aia acum, fusesera o toana ce o avusese atunci pe moment. Acum gandul ca va fi iar mireasa, o baga in mormant, dar trebuie sa faca tot ce e nevoie. Daca nu poate sa lupte cu inima, o s-o calce in picioare si o sa lupte fara ea.

Justin ii prinse soldurile si se apropie de ea.

- Deci, ne-am revenit? Zambi el seducator, apropiindu-se de buzele ei. In ciuda a tot ce face, a tot ce inseamna casatoria asta, atractia pentru Megan nu intra in aceeasi categorie. Asa distanta cum era, ii fusese al dracului de dor de ea in pat zilele astea, mai ales ca prostituata aia ce o agatase in bar acum trei zile, nu ii daduse deloc pace.

Inghitind in sec si calcandu-si pe inima exact asa cum cazuse de acord, aproba din cap si se agata din nou de gatul lui, sarutandu-l imediat ca sa termine totul cat mai repede. Justin lua asta ca pe dorinta neobisnuita din partea ei, ii fusese dor de el? Asta e al dracului de convenabil. Poate disparitia asta a ei nu a fost asa rea pana la urma.

O impinse in spate si o tranti in pat, asezandu-se deasupra ei. Megan isi bloca mintea si fiecare simt, hotarand sa nu se mai gandeasca la nimic, sa nu faca nicio comparatie intre atingerile lui Harry si Justin. Nu mai merita, trebuie sa faca ceea ce trebuie pentru oamenii care raman langa ea.

Desfacandu-i hanoracul si scotandu-i bluza peste cap, Justin fu ocupat cu propria lui dorinta si cu buzele ei inainte sa observe urmele violet de pe gatul si pieptul ei. Le privi cateva secunde, apoi se ridica, gasindu-si ocupatie si dezbracandu-se in timp ce ii analiza pielea. Furia isi facea loc in mintea lui. Curva nenorocita. Gandi in timp ce isi dezbraca hainele cu nervozitate. Megan facea la fel, nu mai astepta sa o faca el pentru ea.

"Afectata din cauza rapirii, huh? In pat cu altul." Mormaind de furie, se arunca peste ea, facand-o sa icneasca din cauza actiunii bruste. Isi izbi buzele de ale ei, mai hotarat ca niciodata sa duca planul la cap. Stia ca nu il iubeste, dar sa il si insele intr-un asemenea hal, intrece masura. O sa ia tot ce poate din ea, cu sau fara voia ei, apoi o sa se descotoroseasca de ea exact asa cum merita.

In avalansa de atingeri si sarutari animalice ale lui Justin, Megan ramasese pierduta si terifiata cateva secunde, dar isi reveni la timp sa isi dea seama ca el nu folosea prezervativ. Acum nu era imbatata de extaz sa nu realizeze asta.

- Justin, prezervativul! Se chinui sa rosteasca peste buzele ce se striveau de ale ei.

- De ce, iubito? Nu crezi ca ar fi timpul sa avem un bebelus? Rosti el dragastos, schimband sarutul in unul mai bland, ce era exact ca atingerea lenta si rece a unui sarpe ce se incolaceste in jurul tau.

Megan il privi ingrozita.

- Ce?

Justin ofta dramatic.

- Megan, crezi ca eu nu vad cum a ajuns relatia noastra?! Iubito, suntem mai distanti ca inainte de nunta, toata chestia asta ne-a cam ametit pe amandoi, dar cred ca avem nevoie de ceva care sa ne apropie mai mult. Un copilas ar fi perfect. Zambi dulce, aplecandu-se sa mangaie pantecul lui Megan. Ea inghiti in sec, gandindu-se ca acolo ar putea creste copilul lui Harry chiar acum. Gandi repede, nu avea timp pentru cugetari, dar nici sa se arunce cu capul inainte. Faptul ca Justin vrea un copil e perfect pentru situatia in care e deja insarcinata, dar daca Harry avea de gand sa plece, de ce ii facuse asta? Poate voia sa ii lase ceva care sa ii aduca in permanenta aminte de el, Harry Styles avea un stil de speriat prin care sa te faca sa ii duci dorul, dar poate exista si un alt motiv: Harry nu poate sa faca copii. In ultimele lui activitati de strada, sa se aleaga cu impotenta nu era imposibil, isi aminti perfect genunchiul ce il primise intre picioare si il trantise la pamant. Nu pomenise nimic de asta, pentru ca Megan spera ca el o sa ramana langa ea acum, si vestea ca nu poate avea copii, ar supara-o. In momentul asta, ipoteza asta i se parea cea mai probabila, asa ca nu avea de gand sa riste cu Justin, sa acopere un copil ce poate nici nu exista in pantecul ei, si sa faca unul cu cel de care planuieste sa se desparta cat mai repede.

Preluand o expresie ingamfata, Megan protesta.

- Nu, nu acum. Ai dreptate totusi, dar nu vreau sa imi petrec jumatate din luna de miere in greturi si varsaturi. Snoaba din ea era chiar si peste limitele lui Justin, nu putea sa comenteze in fata ei intr-un asemenea argument. El cantase despre luna de miere mai mult decat despre nunta.

Oftand, se conforma, o sa aiba destul timp si pentru asta.

- Bine! Intinse mana si scoase un prezervativ din sertarul noptierei si si-l puse, dar ii facu un juramant tacut lui Megan ca ii va face un copil, apoi i-l va lua si o va face sa se tarasca in genunchi in fata lui.

Se cufunda inauntrul ei, prefacandu-se ca nu observa lacrimile ce se scurgeau din ochii ei.

Frecandu-si bratele din cauza frigului ce se lasase brusc in timpul serii, Harry deschise usa si tasni in interior, dar nici aici nu era cum mult mai bine, dar o sa fie imediat in bratele lui Megan.

- Iubito! Iesind din holul mic, intra in camera mare, dar Megan nu era aici.

- Esti la baie? Striga, verificand si cealalta camera, dar nici aici nu era vreo urma de ea. Deveni agitat si se intoarse in dormitor, observand ca rucsacul ei disparuse, si inainte sa fuga afara dupa ea, gandindu-se ca poate Force o gasise si o luase, observa o bacnota pe salteaua ce o populasera in ultimele trei zile. Scrisul de pe ea ii sari in ochi imediat si inghiti in sec, stiind ca ceva nu e bine.

Se apleca si lua hartia pe care Megan ingrosase cu pixul cateva cuvinte. Citindu-le, Harry isi simti toata viata scurgandu-se din el intr-o secunda.

"De data asta, nu mai esti tu primul care pleaca!"

Ii subliniase pe bacnota. Harry o stranse in pumn si isi apleca capul, respirand rar, de parca un bloc de ciment ii era asezat pe piept in momentul asta. Se apropie de fereastra si isi sprijini mainile pe pervaz, privind in gol, nefiind in stare sa constientizeze totul imediat.

Apoi, intr-un acces brusc de furie, smulse draperia si o arunca in cealalta parte a camerei, lovind apoi cu pumnul in geamul murdar si facandu-l tandari. Taieturile ii umplura imediat mana de sange si frigul noptii si al furtuni ce se terminase il izbi imediat, dar nu simtea nimic, doar golul din inima lui.

Isi sprijini iar pe pervaz si se apleca in fata, ceva il lovea in spate cu o lama ascutita ce ii ajungea pana in piept.

De ce i-a facut asta? De ce l-a mintit asa? Raspunsul era simplu, ii veni in minte la fel de repede ca si intrebarea: voia sa se razbune pe el. Poate avea dreptul sa faca asta, nu din acest motiv inventase el tot acest "test"? Ba da! Era normal ca Megan sa il urasca, sa nu il mai iubeasca, era derutat de atitudinea ei de dupa rapire si indraznise sa spere, dar trebuia sa fie complet sigur. Temerile lui se adeverisera, era normal, visase prea mult ca ea sa se mai intoarca in bratele lui dupa atatia ani. Voia doar sa il faca si pe el sa sufere, sa ii ofere acelasi tratament.

Strangand bacnota si mai tare in pumn, isi simti lacrimi in colturile ochilor. Nu voia, dar ii dadea lui Megan dreptate in tot ce facuse. Merita asta. Cat de prost putea sa fie sa creada ca o femeie il mai iubeste dupa ce a parasit-o si acum apare sa o rapeasca de la nunta si sa ceara rascumparare pe ea? Toate astea trebuiau sa ii bata la ochi de la inceput, dar fusese prea orbit de ea si de dragostea pentru ea.

- Suntem chit acum! Sopti el amar, dar nu erau. El o parasise pentru binele ei, oricat se opune ea acestui lucru. Ea il parasise sa se razbune si sa il faca sa sufere. Dar si asta tot chit se numeste, dar ii promisese ca de data asta nu va mai pleca, si se va tine de cuvant.

Chiar daca nu il mai iubeste pe el, e totusi sigur ca nu il iubeste nici pe Force. El si-a jurat ca intotdeauna va face ce e mai bine pentru ea, dar de data asta, chiar poate sa faca orice. Acum nu se mai joaca doar ea cu ochiul diavolului.

Cautandu-si telefonul prin buzunare, se intoarse si il cauta cu privirea prin camera, zarindu-l pe saltea.

Isi sterse repede lacrimile ce ii cazusera pe fata si se apleca sa il ridice, dregandu-si glasul ca sa nu para ca a plans in timp ce vorbeste cu avocatul lui.

- Domnule Styles! Ii raspunse acesta imediat.

- Daniel, afla tot ce poti despre compania Giaris, proprietatea lui Marcus Osborn. Cauzele exacte ce au dus la faliment. Fa-mi o lista cu ultimii asociati ai lui Marcus si ultimii angajati, in special cei care au lucrat la ultimul model de masina produs de Giaris. Si care e implicarea exacta a lui Roger Force in compania asta. Vreau un raport cat mai repede cu putinta. Ordinul lui Harry era serios si prompt, avocatul stia foarte bine despre ce vorbeste, dar se balbai cateva secunde, ratutit de valul de cereri.

-  Bineinteles, domnule, vreun motiv anume pentru care va intereseaza compania asta?

Harry isi ridica capul, privind imaginea infecta a cartierului pe fereastra.

- Vreau sa o cumpar!

                                                            ~ ~ ~

Urmatoarea luna au fost mai grea pentru Megan decat intreaga ei existenta. Nu mai parasise casa lui Justin, se dedica intr-u totul pregatirii pentru noua petrecere, invitatiile erau trimise din nou si tot orasul vuia din cauza noului eveniment. Justin era nervos ca trebuie sa astepte atat, voia nunta imediat, dar invitati importanti din toate colturile lumii nu puteau sa ajunga intr-o zi, erau ocupati iar faptul ca erau chemati a doua oara ii sacaia si mai tare. Dar singurul motiv pentru care Megan se ascundea in spatele acestor pregatiri si in casa lui Justin, era teama ca Harry si-ar putea dori sa incheie socotelile cu ea in felul lui propriu. Nu ar suporta sa il mai vada acum din nou si sa auda din gura lui aceleasi argumente pe care le-a spus si prima data cand a plecat.

Dar in timp ce Megan isi accepta soarta, strangea din dinti si se prafacea sotia pe care si-o dorea Justin, ceva ce ea nu ar fi banuit niciodata se intampla cu motivul sacrificiului ei; Giaris avea sa nu mai fie mostenirea ei, si totodata, nu va mai avea nevoie de Roger Force sa se repuna pe picioare.

Marcus traversa biroul de la un capat la altul, cu mainile la spate si privirea in pamant, stresat ca un luptator ce urmeaza sa intre in ring impotriva unui adversar mai puternic. Dar el iesise deja din ring, insa nu reusea inca sa se declare pierzator sau castigator.

Usa se deschise usor in spatele lui si Jessica intra imediat in incapere, stia ca e ea si fara sa se intoarca sa o priveasca, doar sotia lui intra fara sa ciocane.

- Marcus, dragule, ce tot faci in biroul asta? Se apropie de el si isi aseza mana pe bratul lui, doar atunci Marcus s-a oprit din agitatie si a tras o gura mare de aer.

- Nimic! Spuse el, mimand un zambet fals ca sa o linisteasca. Jessica isi miji ochii la el, nu stie ea multe despre afacerile lui, dar e in stare sa deduca functionarea lor din comportamentul sotului ei. Isi puse mainile in san.

- Nu ma minti tu pe mine, te cunosc mai bine decat crezi tu. De o saptamana esti stresat si te tot inchizi in biroul asta. Cine sunt oamenii aia de te-au vizitat iar?

Marcus ofta si se rezema de birou, incrucisandu-si bratele la piept. Privi spre sotia lui a carei frunte de-abia ii ajungea la gat. Avea apucaturile ei si incredibilul talent de a-i manca sufletul, dar o iubea. Se casatorise cu ea doar din dragoste, lasand deoparte celelalte aspecte si isi aminteste cat de fericit era duca ce devenise sotia lui. Fiica lui nu cunostea acum acest sentiment. Din cauza acestei companii nenorocite, Megan isi sacrificase fericirea. Putea sa il minta oricat, o cunostea mai bine ca oricine. Nu s-ar fi casatorit cu Justin Force daca asta nu era singura modalitate sa salveze Giaris.

- Am vandut compania, Jessica. Ofta din nou. Trebuia as o spuna odata si odata. Jessica il privi pasiva cateva momente bune, incercand sa isi dea seama daca glumeste sau nu.

- Ce? Marcus, ce Dumnezeu spui acolo? Cum adica ai vandut compania? Socul ei se amplifica in respiratii, Marcus nu stia ce sa raspunda mai exact, asa ca privi spre fereastra mare ce dadea spre padure, la fel ca si camera lui Megan.

- Marcus, spune-mi ca glumesti! Cum adica ai vandut-o?! Tocmai acum cand Roger voia sa te ajute.

- Tocmai de asta am vandut-o! Tonul lui Marcus era scazut, dar dur, potolind rabufnirea Jessicai.

- Marcus, spune-mi ce se intampla.

- Ar fi trebuit sa iti dai demult seama Jessica, Megan e si fiica ta.

Aceasta isi incrunta sprancenele nedumerita, uitandu-se in sus la sotul ei.

- Ce vrei sa spui? Ce legatura are asta cu Megan?

Marcus isi clatina capul, oftand tacut. Perspicacitatea sotiei sale era uneori enervant de inexistenta.

- Singurul motiv pentru care Megan s-a casatorit cu Justin, a fost promisiunea tatalui sa ma ajute pe mine cu repunerea pe picioare a companiei.

Jessica il privi perplexa.

- De unde Dumnezeu ai scos o asemenea presupunere? Megan si Justin au fost impreuna inca dinainte ca Giaris sa inceapa sa se prabuseasca. Protesta ea vehement, Marcus zambi amar.

- Da, dar sunt multi pasi de parcurs de la o relatie pana la casatorie, Jessica. Megan e fiica ta, ti-a vorbit vreodata de baiatul ala in vreun fel care sa dea de inteles ca vrea sa se casatoreasca cu el? Vorbea mai mult in adolescenta despre asta decat acum. Pe langa insistentele lui, Megan a acceptat sa aiba o relatie cu el in speranta ca astfel o sa treaca peste Harry.

Expresia lui Jessica se poci in uimire. Se simtea ca o persoana ce intra in sala de cineva in ultimele 10 minute ale filmului si nu intelege nimic din ce se intampla pe ecran.

- Harry?! Harry... acel baiat ce s-a tinut dupa ea pe tot parcursul liceului? Marcus ofta, incercand sa evite repulsia din glasul sotiei sale cand se referea la fostul iubit al fiicei sale.

- Da! Acel baiat. Singurul pe care Megan l-a iubit vreodata.

Toate afirmatiile sotului ei i se pareau atat de caraghioase Jessicai, incat ar fi izbucnit in ras daca expresia lui nu era asa serioasa.

Marcus isi freca baza nasului intre degete si se intoarse spre birou, asezandu-se pe scaun. Jessica ramase batoasa in acelasi loc, asteptand explicatii.

- Chiar daca ea afirma un lucru, e fiica mea si o cunosc foarte bine. Dupa plecarea lui Harry, nu a mai fost niciodata la fel, si de cand s-a logodit cu Justin Force, e chiar mai trista. Nu mi-am mai vazut fiica zambind din tot sufletul de 6 ani, tu ai fost prea fericita de plecarea lui Harry si de intrarea ei la facultate, apoi de relatia cu Justin ca sa observi asta, dar eu o vad, foarte bine. Inca de cand s-a nascut si am tinut-o prima data in brate, am promis ca nimic nu va fi vreodata mai presus decat ea si o sa fac totul ca sa fie fericita, dar am lasat-o 6 ani sa sufere, iar acum practic am obligat-o sa se casatoresca cu un barbat pe care nu il iubeste. Megan e la fel ca mine, nu se gandeste la sine cand vine vorba de cei pe care ii iubeste, si eu am sacrificat multe pentru compania asta, la fel si tatal meu inaintea mea, nu o sa las mostenirea asta sa mearga mai departe intr-un asemenea fel.

Jessica isi clatina capul si flutura mainile in fata lui, oprind abominatiile ce ii ieseau pe gura.

- Marcus, ti-ai pierdut mintile complet? Chiar daca e asa cum spui tu in legatura cu acel Harry, sunt destul de sigura ca Megan nu s-ar fi casatorit cu un barbat pe care nu il iubeste.

Marcus zambi.

- Nu, Jessica, tu nu ai fi facut asta, si noi stim foarte bine cu cine seamana Megan, scumpo. Eu am avut mai mult noroc, am putut sa ma casatoresc cu o femeie din clasa mea si pe care o iubeam, fiica noastra nu a avut acelasi noroc ca noi. Cand eram tanar, eram exact ca ea cand tata a inceput sa imi dea fraiele companiei. Ma obseda, as fi facut orice sa o mentin si sa o ridic cat mai sus. Megan e exact ca mine.

Seriozitatea cuvintelor lui Marcus o speria pe Jessica, daca pana acum crezuse ca sotul ei luase un pahar in plus de Whisky si incepuse sa delireze, acum nu mai era sigura de asta.

Privi ganditoare in podea, tacand pentru cateva secunde bune.

- Nu mi-a spus niciodata nimic, s-a prefacut ca e fericita si asta isi doreste. Cand a plecat baiatul ala, am crezut ca e cel mai bine pentru ea, nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama.

Marcus se ridica de pe scaun, venind langa ea si cuprinzand-o in brate.

- Spre apararea ta, nu ai cel mai dezvoltat simt al observatiei, scumpo! Zambi el, incercand sa o linisteasca, fericit ca o facuse in sfarsit sa isi dea seama ce se intampla cu fiica lor.

- Marcus, chiar ai vandut firma? Isi ridica privirea spre el. Cui? Intreba ea inainte ca el sa raspunda.

- Nici eu nu stiu, sincer. Acum trei saptamani am primit o oferta sa cedez firma contra unei sume exorbitante, dar am refuzat imediat, nici nu m-am gandit prea mult la asta. Dar oricine si-a dorit Giaris, a insistat, barbatii pe care i-ai tot vazut vizitandu-ma zilele astea sunt reprezentatii lui.

- Ai cui? Marcus ridica din umeri.

- Nu stiu! Numele lui e Harry Wolfgran, asta e numele caruia i-am cedat drepturile pentru Giaris. Nu mi s-au spus mai multe despre el si ocupatia lui, nu a venit niciodata sa discute personal cu mine, si-a trimis doar oamenii, dar dupa fiecare refuz al meu, a ridicat suma. Cand am vazut-o ultima data pe Megan, am inceput sa ma gandesc altfel la propunerea asta, poate era singura posibilitate sa imi salvez fiica. Daca Giaris nu mai e, Megan nu trebuie sa se sacrifice pentru nimic.

Jessica era terifiata.

- Si ai vandut? Atat de repede?

- Barbatul stia foarte bine ce vrea, a facut rost de documentele necesare mai repede decat credeam ca e cu putinta. Presupun ca va trebui sa ma intalnesc cu el in curand, dar deocamdata, ii cunosc doar numele pe o hartie. Sper doar ca va face pentru Giaris ce nu am mai putut eu, in contract a mentionat ca vrea sa continue activitatea actuala a firmei.

Jessica isi puse mana pe frunte, cautand ceva pe care sa se aseze. Marcus o impinse usor spre un fotoliu.

- Marcus, cati bani ti-a oferit omul asta, mai exact?

Intorcandu-se spre birou, Marcus lua dosarul si ii desfacu Jessicai contractul in fata.

Imediat ce suma imensa i se aseza in fata ochilor, un suspin ii iesi printre buze.

- Dumnezeule! Expira uimita, rasfoind contractul ca sa fie sigura ca e adevarat. I-ai cedat tot? Toate legaturile externe, contractele din strainatate...?

- Tot! Raspunse Marcus simplu, la asemenea suma, nu era surprinsa. Puse contractul pe genunchi si se lasa pe spatarul fotoliului. Marcus se apleca pe vine in fata ei.

- Cine e barbatul asta, Marcus? Trebuia sa ceri mai multe informatii, Dumnezeu stie cui i-ai vandut compania.

- Nu cred ca mai conteaza asta acum. Chiar daca e ca si cum mi-as fi vandut o bucata din inima, ma simt bine. O sa fac orice ca sa imi vad fiica zambind iar, chiar daca trebuie sa intorc pamantul cu susul in jos ca sa il gasesc pe barbatul ala.

Jessica facu o mica grimasa, stia foarte bine la cine se refera.

- Stii ca plecat din cauza noastra, noi l-am respins, a facut-o pentru binele lui Megan.

- Marcus, au trecut 6 ani. Dumnezeu stie unde e barbatul ala acum. Era un derbedeu, poate acum e insurat si are vreo 3 copii sau poate si mai rau. Se stramba Jessica. Nici nu cred ca isi mai aminteste de fiica noastra.

Marcus clatina din cap, apoi zambi.

- Eu mi-as fi amintit de tine, si stiu cat de mult o iubea baiatul ala pe fiica noastra. Poate are alta viata acum, dar nu ma opresc pana nu il gasesc. Megan mi-a cerut sa fac asta acum 6 ani si nu am facut-o, nu mai repet aceeasi greseala din nou.

Jessica ofta istovita, coborandu-si privirea in contract. Harry Wolfgran...

- Cum il chema?! Harry...

- Styles! O completa Marcus repede, ea uitase demult, dar lui ii era imposibil sa treaca peste cel care ii luase toata fericirea fiicei sale odata cu el. Jessica incuviinta.

- Si lui Megan i-ai spus? Intreba ea. Marcus clatina din cap.

- Nu stiu inca ce sa fac, daca anulam si nunta asta, o sa fim parodiati in tot orasul. Am incercat sa o conving pe Megan sa nu mai faca petrecerea asta, dar se ambitioneaza, probabil sa ii faca lui Justin pe plac. Cred ca o sa astept si o sa ii spun dupa luna de miere, sa mai treaca putin timp, apoi o sa se desparta mai usor. Deja am fost pe prima pagina a ziarelor dupa rapirea ei.

Jessica analiza repede situatia.

- Marcus, nu poti sa astepti asa daca esti sigur de ceea ce spui. Megan poate sa ramana insarcinata si un copil o sa complice totul. Marcus isi clatina capul.

- Nu cred ca Megan se grabeste sa faca un copil, nu asta e felul in care trebuie sa se apropie de un barbat ca Justin. Am vazut ca nici nu il baga in seama pe Roger cand aduce vorba de nepoti.

Jessica ofta si prinse mainile lui Marcus, tragandu-le in poala ei, apoi isi trecu mana prin parul lui des si blond, privind in ochii lui si vazandu-i pe ai lui Megan. Chiar daca se apropia de 50 de ani, e la fel de atragator ca atunci cand l-a vazut prima data. Doar mici riduri ii aparusera in jurul ochilor, ce ieseau in evidenta doar atunci cand zambea, dar trupul svelt ii ramasese aproape la fel.

- Imi pare rau ca am fost asa indiferenta tot timpul asta, am uitat ca Megan e la fel de buna ca tine cand vine vorba de minciuni, dar pe ea nu reusesc sa o citesc ca pe tine.

Marcus zambi dulce si se ridica spre ea.

- Pentru ca totusi are ceva si din tine.

- Ce? Intreba curioasa.

- Faptul ca e femeie. Zambi el si o saruta pe buzele ce se stransesera bosumflate.

                                                         ~ ~ ~

Asezata in fata ferestrei mari, Megan privea masinile aparand una in spatele alteia pe aleea din fata casei. Invitatii coborau, care mai de care mai sofisticati, si toti mai fericiti decat mireasa ce urma sa coboare jos. Era deja amurg, momentul perfect de incepere, ordonase Angelina. Megan incercase sa fie cat mai implicata, si reusise, se dedicase petrecerii asteia intr-un mod atat de obsesiv, ca aproape uitase tot ce se intampla in viata ei acum. Si tocmai asta era motivul pentru care o facea. Reusise cu brio, chiar ii convisese pe toti ca isi doreste petrecerea asta sa fie mai mult decat perfecta si va omori pe cineva daca e din nou ruinata. Justin era buimacit de schimbarea ei brusca de comportament, aproape ca nu stia ce sa mai creada, Megan fusese intotdeauna o enigma pentru el, dar se bucura de atitudinea ei. Totul ar fi fost perfect daca ar fi devenit la fel de dedicata si in pat.

Dar orice energie stransese Megan pentru pasul asta, oricat se incurajase singura ca trebuie sa faca totul pentru binele familiei ei, in dimineata asta si-a pierdut tot ce colectase intr-o luna de stimulare de sine, disparuse brusc in mai putin de o secunda.

Isi puse mainile pe pantece, era inca plat, dar ceva crestea in interiorul lui. In ultimele zile daduse vina pe epuizare din cauza lipsei poftei de mancare si a ametelilor, dar greata si vomatul ii demonstraseta ca s-ar putea sa nu fie asta cauza. Reusise sa se strecoare din casa si sa faca rost de un test de sarcina, dar rezultatul nu o surprinse deloc, stia ca e insarcinata inca de cand avusese varsaturi dimineata, si intr-un fel, stiuse si inainte de asta. Ce fusese in capul ei sa creada ca Harry nu poate sa faca copii? Ca un asemenea barbat tanar, viril si puternic, nu zvacneste de potenta. Fusese o presupunere ridicola din partea ei si acum platea pentru ea. Daca a ramas insarcinata inca din primul contact sexual pe care l-a avut cu el, sarcina se apropia deja de cinci saptamani. In curand greturile si varsaturile vor deveni mai dese, va aparea pofta de mancare, sarcina va deveni vizibila. Nu mai poate astepta pana dupa luna de miere sa puna in practica dorinta lui Justin de a face un copil, dar ii venea sa planga doar cand se gandea la asta.

Nu poate sa faca asta, sa minta pe toata lumea intr-un asemenea fel, pe Justin mai ales. Faptul ca el isi dorea un copil devenea si mai greu de suportat. Cum sa ii ofere un copil ce nu e al lui? De ce i-a facut Harry asta daca stia ca are de gand sa plece din nou? Desi toata dorinta brusca a lui Justin de a face copii i se pare tot mai suspecta dupa fiecare discutie legata de asta, nu e in situatia in care sa il poata investiga ca sa isi dea seama ce urmareste, ea deja asteapta un copil.

Chiar inainte ca lacrimile sa ii se scurga pe obraji, usa se deschise in spatele ei si o facu sa tresara.

- Megan, ce cauti aici? Invitatii au inceput deja sa apara, trebuie sa ii intampinam. O lua Justin la zor, ea trase o gura mare de aer si isi limpezi ochii, injurand in gand pentru ca ajunsese din nou imbracata in acelasi gen de rochie ca data trecuta, si pantofii ce si-i dorise, dar deja ii provocau dureri de picioare.

- Esti OK! Se apropie de ea, aratand la fel de ravasitor intr-un costum negru ca data trecuta.

- Da! Dadu ea din cap. De fapt, se simtea oribil, si nu doar din cauza starii de spirit. Astazi nu mancase aproape nimic toata ziua de frica ca va avea din nou greturi in timpul petrecerii, dar acum ii era ingrozitor de foame. Apetitul incepea deja sa apara.

- Sa mergem! Justin o prinse de mana si o trase spre usa, dar ea il opri.

- Justin... incepu, strangandu-si apoi buzele. Trebuia sa ia o hotarare, nu mai avea mult timp la dispozitie, bebelusul crestea deja in pantecul ei.

- Ce e? Se intoarse acesta curios.

Megan respira usor si isi trecu limba peste buze, privind apoi in ochii lui.

- M-am mai gandit si... cred ca ai dreptate. Inghiti in sec.

- In legatura cu ce? Insista Justin, frustrat ca intarziau la intampinarea invitatilor.

- In legatura cu copilul. Cred ca va fi bine pentru noi sa facem pasul asta. In viata ei nu ii fusese mai greu sa rosteasca niste cuvinte. Justin o privi socat, incercand apoi sa isi dea seama daca minte. Poate ca regreta ce facuse acum o luna, desi el nu spusese absolut nimic de asta, stia ca fusese cu alt barbat. Cand Megan a devenit constienta de vanataile de pe pielea ei, era deja prea tarziu, dar Justin s-a prefacut ca nu le-a vazut. Dupa asta, orice sentiment pentru Megan a disparut, voia sa isi duca planul la cap si sa o lase in ruina, el o inselase in ultima luna aproape in fiecare seara. Ea era fericita ca scapa de el, iar el isi gasise o noua partenera mult mai dornica sa il satisfaca. Daca Megan vrea sa faca un copil, lucrurile vor merge mult mai usor, nu mai era nevoit sa se mai dea pe langa ea ca o pisica ascultatoare ca sa o convinga.

Ranji imediat.

- OK, iubito! Ma bucur ca esti de acord! Zambi si se apleca sa o sarute. Te iubesc, Megan! Sopti, plimbandu-si degetele pe gatul ei. Cuvintele astea era pentru el ca orice alta afirmatie, daca ii spunea ca ii sta parul urat o facea cu aceeasi tonalitate, dar pentru Megan declaratia asta nu sunase niciodata mai rece si seaca. Harry poate se prefacuse zilele astea ca o iubeste, dar in declaratia lui simtise mult mai multa caldura, corpul ei trepida cand ii spunea asta.

Oricare ar fi riscurile si sacrifiicile pe care urmeaza sa le faca, e bucuroasa ca asteapta copilul lui Harry si nu pe al lui Justin.

Acum petrecerea se tinea in interior din cauza vremii ce parea ca nu isi doreste deloc o alta nunta intre Justin si Megan, iar Megan era de partea ei. Nu ploua, era chiar inabusitor si de asta o furtuna era asteptata in orice secunda. Casa era de doua ori mai securizata decat data trecuta, Megan era mentinuta sub observatie in permanenta si simtea ca nu poate sa faca nicio miscare fara sa fie urmarita de o pereche agera de ochi. Se simtea din ce in ce mai ridicol la petrecerea asta, imbracata iar in mireasa, si voia neaparat sa se descalte de pantofii ingrozitori de incofortabili. Ciugulea din bufet din cand in cand, dar simtea nevoia sa infulece o farfurie intreaga de friptura. Copilul lui Harry are acelasi apetit ca tatal lui, gandi ea intr-un amuzament amar. Mama ei se tinea tot timpul dupa ea, ba chiar o dojenise odata ca mananca cam mult si sa aiba grija, pentru ca e prea tanara sa fie bunica. Fusese o gluma din partea Jessicai, dar Megan aproape ca se inecase. Desi nu o intelegea pe mama ei, putea sa jure ca si-ar fi dorit un nepot. Cand o intrebase daca e bine si ii spusese ca este, Jessica reusise sa vada in sfarsit minciuna din ochii fiicei sale.

Trebuia sa urmeze acelasi regim draconic ca si data trecuta, dar acum era si mai rau. Justin era lipit de ea ca un scai, de frica sa nu fie rapita din nou, gandi Megan. Sau mai degraba sa nu ii fie nunta stricata din nou. Trebuia sa zambeasca si sa danseze, sa suporte felicitarile tuturor si sa inchida repede orice discutie se referea la rapirea ei, voia sa para ca aceea fusese o experienta de care isi dorea sa uite. Dupa nici o ora, o dureau picioarele, era obosita si ar fi dat orice sa fie in camera ei, imbracata in pijamale, cu o pizza si cu serialul ei preferat sau o carte buna.

Un val de voci terifiate se auzi dintr-o data, iar Megan detecta sunetului unui motor puternic inainte ca toata lumea sa inceapa sa tipe. Reusi sa vada doar stralucirea unor faruri puternice inainte ca un Hummer sa urce in viteza pe scarile casei si sa sfarame usile deja deschise si o portiune din perete. Totul se intamplase in cateva secunde, si un gardian avusese foarte putin timp sa goneasca pe toata lumea de langa usa, de parca stia ca un nebun avea sa intre cu masina in casa. Izbitura provoca un sunet puternic si totul in jur se oprise, muzica si dansatorii. Megan realiza ca avea bratele tatalui in jurul sau, iar mama ei era in cealalta parte. Respira terifiata si privi spre masina enorma care intrase pe jumatate in casa si distrusese arcada de ghirlande de la intrare, care se balanganea acum pe deasupra masinii. Instilatia de luminite facea scantei pe deasupra ei, beculetele se spargeau cu cate un pocnet scurt.

Nimeni nu avu timp sa spuna ceva, inainte ca soferul sa coboare.

Inima lui Megan se opri instantaneu si isi simti gura deschizandu-se din cauza socului.

- Harry?! Expira ea, de data asta mai socata decat prima data cand ii smulsese cagula de pe cap.

El se apropie de ea si ea de asemenea facu cativa pasi in fata. Ramase fara suflare privindu-l. Nu mai era Harry care o rapise prima data, acum purta un costum elegant caruia Megan ii ghici provenienta de firma imediat. Il vazuse o singura data in costum, la balul din clasa a 11-a cand implorase si se milogise mai bine de doua saptamani sa il convinga. Atunci era fermecator, dar acum ii lua ochii cu totul. Costumul negru era asortat cu o camasa tot neagra si fara cravata, parul lui lung arata ametitor in contrast. Megan simti ca i se usuca gura privind barbatul din fata ei, amintindu-si ce gandise de Justin mai devreme, care in comparatie cu Harry in costum, avea gratia unui steg infasurat in jurul catargului.

- Ce Dumnezeu cauti aici? Il intreba ea cu respiratia taiata. Harry ii zambi putin, apoi il cauta pe Justin cu privirea in multimea. Era socat si parca traznit de fulger langa tatalui lui, in fata multimii ce se adunase in jurul lor.

- El se tot ambitioneaza sa faca o nunta cu tine, iar eu ma ambitionez sa o distrug. Raspunse simplu, cu un ranjet viclean indreptat spre Justin, care era prea uimit inca sa reactioneze.

Megan isi simti palmele transpirate de furie.

- Cum indraznesti? De ce imi faci asta? Fara vreo atentionare, isi izbii mainile in pieptul lui si il impinse in spate. Harry abia se clinti.

- Ce fac, Megan? Iti distrug nunta din nou? Imi pare rau, nu am putut sa ma abtin dupa ce mi-ai facut.

- Despre ce dracu' tot vorbesti? Ce ti-am facut eu? Tipa ea.

- Stii foarte bine ce ai facut. Ai vrut sa te razbuni pe mine. OK, poate ai avut dreptul asta, dar sa stii ca inima mea a fost distrusa de doua ori, spre deosebire de a ta, pentru ca atunci cand eu am plecat, nu am facut-o sa ma razbun pe tine. Tipa si el inapoi. Nimeni nu indraznea sa intervina intre cei doi, toti erau uluiti de ce se intampla, desi nu intelegeau nimic. Era ca un film al dracului de interesant, dar intr-o limba straina si fara subtitrare.

Megan isi stranse buzele de nervi.

- Inceteaza sa te mai prefaci ca aveai de gand sa ramai. Stiu foarte bine ca voiai sa pleci din nou.

- Ba nu, ti-am spus ca nu mai plec de data asta. Strangandu-si buzele, Megan isi pierdu iar controlul si il plesni fara sa se gandeasca.

- Mincinos notoriu ce esti.

Harry isi stranse si el buzele, intorcandu-se spre ea si prinzandu-i bratele, tragand-o spre el pana cand pieptul lui il atinse pe al ei, ce se ridica nebuneste din cauza respiratiei nervoase. Justin vru sa intervina, dar Marcus il prinse si il tinu pe loc. Marcus era singurul din incapere care zambea, stia foarte bine cine e trasnitul ce daduse buzna direct prin zid cu un Hummer.

- Megan, asculta-ma! Respira Harry calm. Iti jur, iubito, nu aveam de gand sa mai plec. Nu as fi putut sa iti fac asta. Cand am plecat prima data, a fost cu totul altceva, dar acum nu puteam sa vin si sa te mint cateva zile, apoi sa plec iar. Respiratia lui i se lipsea de fata si Megan simtea o dorinta nebuneasca sa il sarute. Dar se abtinu, pentru ca stia ca minte.

- Am vazut mesajul, Harry! Spuse ea, iar el o privi incruntat.

- Ce mesaj?!

- Un mesaj de la Charlie, atunci cand tu ai plecat sa cumperi mancare si ti-ai uitat telefonul, Charlie ti-a trimis un mesaj in care iti spunea ca trebuie sa imi spui odata adevarul si sa pleci de aici. Am sters mesajul pentru ca nu voiam sa iti dai seama de ce am plecat, poate am vrut sa ma razbun si eu putin.

Spuse Megan iar Harry o privi perplex cateva secunde, punand lucrurile cap la cap. Charile il criticase in legatura cu un mesaj, dar nu il bagase in seama si daduse vina pe semnal ca nu l-a primit. Nu i-a trecut prin cap ca Megan ar fi putut sa il citeasca.

Ii elibera bratele si respira adanc, tragandu-si mana prin par si inchizandu-si ochii. Simtea nevoia sa se razeme de ceva, atatea incurcaturi ii provocau ameteala, dar trebuia sa isi revina si sa clarifice lucrurile. Usurarea si fericirea rasareau in sufletul lui, Megan nu il parasise ca sa se razbune.

De data asta ii prinse obrajii si se apropie de ea.

- Iubito, ai inteles totul ingrozitor de gresit. Charlie se referea la cu totul adevar, unul ce nu are legatura cu plecarea mea. Si cand a zis sa plec de acolo, se referea la handramaua in care te-am dus.

- Ce adevar? Ceru ea repede, incercand sa ramana lucida in fata ochilor lui.

- O sa iti spun totul, dar mai intai vreau sa ma asigur ca intelegi asta. Nu voiam sa mai plec, nu te mai parasesc, Megan, ti-am jurat. Apropiindu-si buzele de ale ei, ii sopti: De ce crezi ca am vrut sa te las insarcinata?

Socul pusese iar stapanire pe ea si isi simti picioarele inmuindu-se. Faptul ca acum e gravida nu o ajuta deloc sa se mentina stabila. Pe buzele lui Harry era un mic zambet ingeresc, dar inainte sa incerce sa o sarute, cineva din multime isi reveni in simtiri.

- Ce dracu' se intampla aici? Cine esti tu si cum ai intrat aici? Paza! Tipa Roger, privind bodyguarzii ce nu faceau nimic.

Harry ii oferi un zambet sictirit.

- Ei lucreaza pentru mine, Force, mi-am bagat putin coada printre oamenii tai. Iti suna cunoscut? Roger se albi la fata si il privi terifiat pe barbatul ce ii distrusese livingul. Harry aflase toate magariile pe care le facuse Roger cu Giaris in ultimii ani. Cu o recompensa grasa, toti cei care lucrasera pentru el au scuipat tot adevarul in fata lui Harry.

- Harry, spune-mi despre ce adevar vorbesti. Ce imi mai ascunzi? Megan intreba calm de data asta, referirea lui la sarcina pulverizase toata furia din ea.

Justin voia sa protesteze si el, dar dupa ce tatal sau fusese redus la tacere, nu mai indraznea. Mai ales ca isi daduse seama cine e acest Harry, si oricat l-ar infuria, il cam tine in defensiva dimensiunea lui. Nu si-l imaginase asa mare.

Harry ofta si isi intoarse atentia spre Megan, apoi privi scurt spre tatal ei.

- Asta e o poveste lunga, iubito, nu cred ca asta e locul potrivit unde sa o spun. Privi in jurul lui, dar Megan ramase incapatanata pe pozitie.

- Ba o sa imi spui totul chiar acum, nu mai plec nicaieri cu tine pana nu imi spui ce naiba se intampla.

Harry ofta iar, nu avea sa se inteleaga cu ea. Scoase contractul din interiorul sacoului si i-l intinse.

- Ca si data trecuta, planul meu a fost dat peste cap, dar ma bucur la fel ca atunci. Zambi si astepta ca Megan sa desfaca foaia. Isi plimba ochii peste ea si ii mari cand isi dadu seama ca era un contract prin care ii erau cedate drepturile asupra companiei Giaris.

- Ce Dumnezeu e asta? Intreba socata, privind apoi spre tatal ei. Tu esti... proprietarul Giaris... si... imi cedezi mie drepturile? Intreba Megan pe balbaite, citind termenii contractului cat de repede putea. Auzind asta, Marcus se apropie si el si ii lua lui Megan contractul de mana. Studiindu-l, avu aceeasi reactia ca fiica lui, dar el intelese totul mult mai repede.

- Tu ai fost? Tie ti-am vandut compania? Intreba acesta socat. Megan era pierduta intre ei. Harry aproba din cap.

- Stati asa! Ce Dumnezeu se intampla aici? Ce vanzare? Isi clatina ea capul si manile.

Harry privi spre ea cu un zambet bland.

- Ti-am promis ca o sa punem Giaris pe picioare, nu? Dupa ce ai plecat, planul meu nu s-a schimbat. Voiam sa fac asta pentru tine, si totodata, sa te eliberez de casatoria cu el. Harry arata spre Justin, care se inverzise la fata. Am cumparat Giaris de la tatal tau si i-am vindecat bubele. Harry privi spre Roger de data asta. In interiorul companiei erau strecurate cartite ce au condus-o spre ruina, tot consiliulul de administratie lucra pentru Roger Force pe la spate, ei au distrus usor, usor toata functionarea acestei companii. Inginerii proiectanti, cei ce au creat modelul pentru Giaris Wings, de asemenea. Din cele doua variante, se pare ca a fost o greseala intentionata. Roger voia sa aduca Giaris in ruina si apoi sa il convinga pe Marcus sa i-o cedeze lui. Am eliminat toti oamenii astia si am marturii de la fiecare, am angajat personal nou, care sa lucreze pentru un singur patron de data asta, am redeschis fabrica si am chemat toti muncitorii inapoi si am semnat deja cateva contracte noi. Giaris Wings are deja o noua schita, una care sa nu mai aiba nicio probleme la testele de siguranta, unde Roger Force nu isi va mai baga nasul de data asta. El a fost cel care a protestat primul din cauza noului model si l-a declarat periculos. Stiu cat de mult tii la compania asta, de cand te-am cunoscut ti-au sclipit ochii de fiecare data cand vorbeai despre ea. Am luat-o si am scos-o din colaps, acum ti-o dau tie sa o conduci asa cum ti-ai dorit intotdeauna. Eu doar am ridicat-o inapoi in picioare, tu trebuie sa o faci sa mearga din nou.

Cand a terminat de vorbit, Harry era calm si zambea usor spre Megan, dar toata lumea din jurul lui era stupefiata. Mai ales Marcus si fiica lui, si bineinteles Jessica, care nu mai avea mult pana la un atac de cord.

Megan isi linse buzele si respira adanc, se uita la tatal ei.

- De ce nu mi-ai spus ca ai vandut compania? Voia sa se incrunte la el, dar era inca prea uimita pentru asta. Acesta ofta si isi masa fruntea, citind iar contractul si nevenindu-i sa creada.

- Aveam de gand sa o fac! Spuse, apoi privi spre Roger Force cu o furie ce nu mai iesise demult din ochii lui albastri. Acesta era inca socat si nu avea puterea sa protesteze. Parca ii fugise pamantul de sub picioare intr-o secunda.

Megan isi clatina capul, nevenindu-i sa creada ca o lasase iar sa se marite pentru o companie ce nici nu mai era a lor. Era si vina ei ca tot ii spusese de atatea ori ca il iubeste pe Justin. Tatal ei probabil nu voia sa ii strice luna de miere, gandi ea. Isi intoarse atentia spre Harry. Misterul era inca nedeslusit.

- Harry, cum ai facut toate astea? De unde...?

- De unde am avut atatia bani? O completa el. Megan aproba buimaca.

- Asta e adevarul despre care vorbea Charlie. Zambi el, apoi ofta imediat. Megan astepta ingrozitor de curioasa si speriata. Ii lua mana intr-a lui.

- Iti amintesti cand ti-am povestit de tatal meu? Ca a murit intr-un accident de masina inainte ca eu sa ma nasc. Megan aproba din cap. Privind in jos, Harry spuse:

- Nu e asta adevarul! Incruntandu-se in confuzie, Megan ii stranse mana si ii ceru sa continue.

- Acum cateva luni mama mi-a spus totul. Tatal meu fusese un client pe care ea il intalnise in barul in care lucra. Mama mea nu a avut niciodata relatii cu barbati, nu a fost o femeie usoara, asa cum se barfea, dar a avut ghinionul sa se indragosteasca la prima vedere de un barbat ce a parasit-o dupa o noapte. A ramas insarcinata cu mine si a decis sa ma pastreze, dar nu a spus nimanui nimic si a inventat o poveste despre un iubit ce a decedat intr-un accident. Oricum nu avea parinti sau alte rude care sa o traga la raspundere.

Harry se simtea deja sufocat si nu voia sa continue povestea in fata unei asemenea audiente, dar era timpul sa o faca publica, se ascunsese deja destul.

- Harry, cine e tatal tau? Sopri Megan tematoare.

- A fost! Raspunse el sec. Aaron Wolfgran.

Dupa pronuntarea acelui nume, toata suflarea din incapere rasuna intr-un suspin. Aaron Wolfgran, cel mai mare magnat al industriei petroliere din lume, care decedase din cauza unei tumori pe creier acum 3 luni. Moartea lui provocase un adevarat haos, nu avea familie, sotie sau copii, nu avea rude si testamentul acestuia provocase isterie, toata lumea se temea ca Wolfgran nu lasase niciun mostenitor si intreagul imperiu pe care il conducea avea sa se darame sub cei care vor incepe sa se lupte pentru el. Dar chiar atunci cand au aparut de nicaieri rude care isi cereau dreptul la mostenire, a aparut si testamenul lui Wolfgran, in care toata averea era lasata unui singur mostenitor. Alt val de isterie s-a produs pentru ca acest mostenitor a ramas anonim si nimeni nu stia in manile cui a cauzt imperiul petrolier Wolfgran.

Harry ignora stupefierea din jurul lui si continua sa ii povesteasca doar lui Megan, ca si cum doar ea ar fi in incapere.

      Atunci cand Isabelle a aflat ca Aaron nu mai are mult de trait datorita tumorii ce se agrava si era imposibil de eliminat, a decis sa ii faca o vizita dupa toti anii astia si sa ii spuna adevarul. Nu mersese la el cu nicio intentie sau pretentie, i se parea corect ca Aaron sa stie ca are un fiu inainte sa moara. Putea sa aiba si mai multi, Isabelle nu s-a gandit niciodata ca ea ar fi fost singura care trecuse printr-o asemenea experienta cu fermecatorul Aaron Wolfgran, inca tanar pe atunci. Durase 2 saptamani pana cand cererea ei fusese aprobata, ca sa il vizitezi pe magnatul Wolfgran, nu puteai sa te duci pur si simplu sa bati la usa lui. Isabelle renuntase deja, crezand ca el si-o aminteste si nu vrea sa se intalneasca cu ea.

 Atunci cand l-a vazut din nou, era intins intr-un pat si cu viata aproape scursa din ochii lui. Isabelle nu uitase niciodata cum aratase barbatul ce ii furase inima intr-o singura noapte si plecase tot in acelasi timp, asta pentru ca il vedea in fiecare zi. Harry mostenise fiecare trasatura a lui, si cand a ajuns la maturitate, devenise aproape sosia tatalui sau. Dar acum Aaron nu mai arata asa cum si-l amintea Isabelle. Il vedea deseori prin reviste, in reportaje si documentare in care era prezentat ca magnat al industriei sale, desi era un om extrem de distant si nu isi facuse viata publica aproape deloc, dar in cele cateva poze pe care le vedea din cand in cand, era un barbat de 55 de ani, cu parul incaruntit doar foarte putin, cu o tunsoare ce o mentinea scurta, dar din care buclele erau inca vizibile, cu ochii de smarald si un corp la fel de masiv si puternic cum si-l amintea acum 27 de ani. Acum era uscat, parea ca imbatranise 30 de ani in cateva saptamani, maxilarul barbatesc, patrat pe care ii mostenise si Harry, devenise un schelet expus prin pielea albicioasa si patata. Ochii verzi erau laptosi si se strangeau deseori din cauza durerii, formand incretituri la colturi. Si-o amintise pe Isabelle din prima secunda, desi i-a luat minute bune sa ii analizeze noul chip.

- Esti la fel de frumoasa cum imi amintesc! Ii soptise cu vocea ragusita si obosita. Dar daca ai venit sa imi spui ca imi merit soarta pentru ce ti-am facut, ai intarziat, mi-am dat deja seama de asta. In momentul ala, Isabelle realizase de ce nu se mai apropiase niciodata de alt barbat, de ce nu reusise sa se mai indragosteasca de altul, pentru ca inca il iubea pe Aaron Wolfgran.

 Ii era teama sa ii spuna de Harry, gandindu-se ca el va intelege asta ca o pretentie la mostenire. Dar atunci cand Aaron a facut socanta declaratie ca ar trebui sa ii lase ei toata averea lui, pentru ca oricum nu are pe nimeni altcineva si astfel se revanseaza pentru ce i-a facut in trecut, cand fusese primul barbat din viata ei si plecase dimineata urmatoare fara sa lase vreun mesaj — Isabelle nu a mai ezitat si i-a spus de Harry imediat. Din cauza fricii de moarte, a bolii si a disperarii, Aaron implorase in lacrimi sa ii aduca fiul. Nu ne dam seama de pacatele vietii de cand atunci cand suntem pe patul de moarte, iar Aaron Wolfgran simtise foarte bine asta. Averea il obsedase toata viata, munca lui era cea mai importanta si nu se gandise niciodata la o familie, nu considera ca are destul timp pentru asta, avusese multe femei pe care le schimba aproape in fiecare noapte si din care lua doar placerea carnala, dar Isabelle fusese o exceptie pentru ca il captivase atat de mult, incat a uitat de orice protectie in noaptea in care s-a culcat cu ea. A plecat prea repede ca sa isi dea seama daca s-a indragostit de ea, i-a umblat prin minte o perioada, dar banii si foamea pentru ei l-au facut sa o uite repede. Pe patul de moarte, toate astea i-au fost asternute in minte si cainta a aparut pentru prima data in sufletul lui, si-ar fi dorit sa aiba o familie, sa aiba copii care sa ii stea acum la capatai, sa aiba nepoti. Nurori sau gineri pe care sa ii instruiasca cum sa conduca averea lui alaturi de copii sai. Dar nu avea pe nimeni. Asa ca vederea lui Isabelle fusese pentru el ca o flacara de lumanare ce se aprinde in intuneric, iar vestea ca are si un fiu, il innebunise.

Isabelle nu se asteptase ca isi va dori sa il vada, mai ales sa implore in lacrimi, chiar si dupa ce ii spusese ce stia Harry despre tatal lui, dar trebuia sa ii indeplineasca dorinta, ce parea sa fie ultima.

Atunci cand a aflat adevarul, Harry a refuzat vehement sa il vada pe acel om, a fost pentru prima data cand s-a certat cu mama lui. Si-a pierdut mintile afland toate astea, dandu-si seama ca a trait intr-o minciuna si toata copilaria se rugase la tatal lui din ceruri sa il ocroteasca si sa il ajute, cand acest tata era de fapt un nenorocit ce profitase de o fata, apoi plecase. L-a urat imediat pe Aaron Wolfgran si spus promt ca nu vrea sa il vada vreodata, dar rugamintile si lacrimile mamei lui l-au convins in cele din urma.

Aaron nu mai avea nevoie de nicio dovada atunci cand l-a vazut, oricum nu ii trecuse prin minte sa faca vreun test de paternitate, dar imediat ce a zarit chipul barbatului cu parul cret si ochii verzi, a stiut ca e fiul lui. Se uita intr-o oglinda a tineretii sale, si comportamentul aspru si distant al lui Harry il facea sa zambeasca, pentru ca ii amintea si mai mult de el.

Harry nu putea sa simta emotii pentru acel barbat, pentru omul aproape mort ce nu putea sa se ridice din pat si se intindea sa ii cuprinda mana ca un copil ce se agata de degetele mamei sale. Plangea si isi cerea iertare, dar Harry nu isi gasea sentimentele pentru asa ceva, nu il cunostea pe omul asta, tatal lui era mort demult. Venise sa il vada pentru mama lui si a plecat fara sa verse o lacrima.

A refuzat sa il mai vada dupa asta, indiferent cate rugaminti ar fi trimis Aaron si cati oameni bateau zilnic la usa lui venind din partea asa-zisului sau tata. Il enerva ca mama lui mergea aproape zilnic sa il vada si il implora sa vina cu ea. Ar trebui sa il urasca, a distrus-o, a lasat-o cu un copil si nu i-a pasat de ea atatia ani de zile, de ea sau de copilul ce se putuse naste in urma unei nopti in care el se revarsase intr-o straina fara sa foloseasca vreo bariera. Si-a adus aminte de ea pe patul de moarte.

O luna mai tarziu, Aaron Wolfgran a murit si ultima lui dorinta a fost sa isi mai vada odata fiul. Harry nu i-a indeplinit-o. Reprosurile mamei lui l-au enervat la inceput, de ce ii cerea sa simta brusc ceva pentru omul asta? Era un necunoscut si asa avea sa ramana. Nu a mers la inmormantarea lui, dar s-a strecurat si a urmarit-o de la departare, cand l-a vazut pe Aaron bagat in mormant, pe tatal lui, a fost capabil sa simta in sfarsit.

Traia din nou moartea tatalui sau, mai dureroasa si realista decat cea din copilarie, cand mama lui ii combinase povestea cu ingerii din ceruri. Moartea unei persoane dragi nu se mai simte la fel dupa ce treci de 10 ani. Crescuse si se obisnuise cu ea, nu stiuse cum e sa aiba un tata viu, pentru el era mort, un stia cum sa se comporte cu unul, isi daduse seama doar cand il vazuse murind din nou si ajungand in pamant.

Si-a pierdut iar mintile si a plecat din New York, nu suporta sa mai vada privirea mamei lui, care nu il mai judeca verbal, dar o facea cu siguranta mental. A zacut in betie zile la rand, incercand sa uite totul, sa il aduca inapoi pe tatal lui mort asa cum era la inceput si sa treaca peste, dar a devenit si mai rau atunci cand a aflat ca in testamentul lui Wolfgran, el ii mostenea toata averea. Sentimentul pe care il are un om normal la o asemenea veste e fericirea, un om distrus simte groaza. Nu doar ca isi pierduse tatal, pe care il vazuse doar odata in viata si se comportase cu el ca un diavol fara inima, dar devenise un miliardar, mostenitor al unuia dintre cei mai bogati oamenii ai lumii. Toata viata a fost sarac, a urat asta, asta l-a departat de ceea ce iubea cel mai mult, dar sa se trezeasca bogat peste noapte, l-a inspaimantat. Nu stia cum sa reactioneze la toate astea, era inca descompus sufleteste dupa invierea si din nou moartea tatalui sau, nu se gandea la averea lui si nu si-o dorea. Nu stia ce sa faca cu ea, se simtea ca un copil crescut in salbaticie ce e aruncat intr-o camera plina de jucarii, sunt frumoase, dar il sperie, habar nu are ce sa faca cu ele.

A rupt contactul cu toti prietenii, cu mama lui, mostenitorul lui Wolfgran a ramas in anonimat, inecandu-se in depresie si alcool, si atunci cand nimic nu putea fi mai rau, a fost anuntata nunta lui Justin Force cu Megan Osborn. Stia demult ca sunt impreuna, dar sperase sa nu se ajunga si la un asemenea pas. Salbaticia a devenit mai acuta dupa asta, a reusit in sfarsit sa planga, pentru ca Megan era un drept al lui cand venea vorba de lacrimi, oricat ar fi suferit, nu reusea sa planga din alta cauza. S-a oprit din baut, dar a plans ca un copil zile si nopti la rand, nestiind sigur daca isi jelea tatal, sau iubirea ce se casatorea cu altul. Dupa prima zi, si-a dat seama ca prima varianta il intrista, dar a doua il distrugea.

Cand a fost in stare sa isi revina, durerea i-a facut loc furiei. Voia sa o vada, sa o confrunte, sa isi dea seama cat de mult s-a indragostit de altul. Unul bogat. Asa ca a venit in Detroit, si tot ce s-a intamplat pana in prezent au fost planuri de moment, gandite intr-o secunda, fara prea mult timp de cugetari. Asta l-a facut sa isi rapeasca fosta iubita de la propria nunta cu alt barbat. Dragostea ce inca o simtea pentru ea si furia ca ii apartine altuia. Ca voia sau nu, avea un imperiu la picioare si si-a dat seama pentru prima data ca poate asta e o binecuvantare atunci cand a fost cu Megan in fabrica si au vorbit despre compania ei. Putea sa o ajute. Acum chiar putea, inainte nu indraznea nici sa viseze la asa ceva, nu se imaginase vreodata ca o sa aiba destul de multi bani sa cumpere o masina produsa de Giaris, nu inainte sa aiba o scurta ridicare produsa de luptele de strada. Dar acum era un miliardar si sa o ajute pe femeia pe care o iubeste devenea o dorinta realizabila, asa ca si-a preluat mostenirea, inca in anonimat, dar a facut-o. Faptul ca Megan a plecat nu l-a facut o secunda sa se razgandeasca. Unul dintre motivele pentru care suferise dupa moartea tatalui sau, era felul in care el o parasise pe mama lui, dintr-un alt motiv, dar la fel cum el o parasise pe Megan. Singura diferenta era ca el nu o lasase cu un copil.

Megan respira greu si se simtea sufocata, de parca ea vorbise pana acum si nu Harry. El o privea calm, evitand orice alta reactie a multimii referitoare la povestea lui, relatata mai pe scurt, dar care oferise suficiente raspunsuri.

- Harry, imi pare foarte rau! Suspina ea tacut, prinzandu-i o mana si punand-o pe cealalta pe pieptul lui. Poate ar fi trebuit sa fie suparata ca nu ii spusese, dar nu putea dupa o asemenea poveste.

- De ce nu mi-ai spus? El ofta adanc si ii prinse mana de pe piept intr-a lui.

- Cred ca nu am stiut cum! Cand m-am intors aici, eram turbat din cauza casatoriei tale, nu m-am gandit prea mult la nimic din ce am facut. Dar dupa noaptea aia, Harry ii oferi un zambet tandru si ii mangai obrazul, mi-am dat seama ca poate mai am inca o sansa, eram aproape hotarat sa nu te mai dau inapoi, dar apoi mi-ai spus de Giaris si motivul tau, asa ca am fost nevoit sa te las sa pleci, stii deja asta, dar ce nu stii e ca urmatoarea noapte cand am venit la tine, aveam de gand sa te testez ca sa imi dau seama daca intr-adevar ma mai iubesti sau nu. Imi era frica de ce tocmai mi-ai facut acum, ca ma pacalesti ca sa te razbuni pe mine. Dar cand te-am vazut cu geaca mea, zambi din nou, nu mai aveam nevoie de nimic. Nicio dovada nu putea fi mai puternica decat asta, dar totusi nu stiam cum sa iti spun toate astea. Simteam ca miliardarul asta, Harry isi prinse gulerul sacoului, nu sunt eu. Acel falit, ce conduce o rabla si locuieste intr-un apartament din suburbie, ala eram eu. Am vrut sa te iau si sa traiesc cu tine cateva zile asa, sa fiu eu cel real si sa ma bucur ca tu ma iubesti asa cum sunt. Aveam de gand sa iti spun, cand am cazut de acord sa ne intoarcem, ti-as fi spus tot adevarul, dar m-ai imbatat atat de mult zilele petrecute pe salteaua aia, ca nu as mai fi avut nevoie de nimic, as fi vrut sa ramanem acolo pentru totdeauna. Lipindu-si fruntea de a ei, ii zambi. Megan zambi si ea, nepasandu-i de cine auzea asta acum si de spectatorii care ii priveau ca pe cel mai bun spectacol de pe Broadway.

- In prima noapte amandoi am fost vrajiti unul de altul si nu ne-am mai gandit la nimic, dar apoi am vrut intentionat sa te las insarcinata, mai ales ca tu nu spuneai nimic in legatura cu asta. Nu aveai sa imi mai scapi oricum, dar un copil te lipea mai mult de mine, te departa de Force, ne consolida relatia, in cazul in care minciuna mea te supara prea mult. Harry ii ranji cand isi mangaie fruntea de a ei. Poate am fost putin egoist cu decizia asta, dar nu te mai las de data asta, Megan Osborn, chiar daca trebuie sa te leg de mine cu un lacat si sa arunc cheia. Ea zambi, radiind de fericire, dar si amuzata ca ii folosise numele de fata.

- Si acum ce o sa faci mai departe? Intreba ea, ridicand dintr-o spranceana.

- Acum o sa fac ceva despre care noi vorbeam ore in sir inainte, mai ales tu. Despre care inventai cele mai incredibile si nebunesti scenarii, dar niciodata nu ai avut atata imaginatie sa ma plasezi pe mine trecand cu un Hummer prin casa actualului tau sot, in timpul nuntii.

- Ce o sa faci? Rase Megan.

- O sa iti cer sa te casatoresti cu mine. Rasul ei se opri brusc, inghitind in sec. El ii cuprinse mijlocul si o trase in bratele lui.

- Si sa fiu al dracu' daca o sa accept un refuz. Ranji draceste, apoi aplecandu-se spre buzele ei, sopti:

- Marita-te cu mine, Megan!

Picioarele ei erau deja gelatina si avea noroc ca el o tine in brate, isi imaginase momentul asta de atatea ori, il vedea si in vise. Intr-adevar, niciodata nu fusese atat de inventiva sa il proiecteze asa, dar de un lucru era sigura, explozia din inima ei, ce nu se produsese cand Justin ii ceruse asta, se producea acum. Voia sa tipe un "da" cat o tinea gura, dar Justin i-o lua inainte:

- Stati putin! Ce dracu' se petrece aici! Urla acesta, venind langa ei, isi gasise in sfarsit tupeul si isi adunase suficient curaj, daca mai statea mult acolo, se facea de ras mai tare decat daca ar manca o mama de bataie de la tipul ce ii cerea acum sotia de sotie.

- I-ati dracu' mainile de pe ea. Stiind ca probabil asta e singura lui sansa, Justin il desprinse pe Harry de langa Megan si il pocni in fata. Facu imediat un pas in spate, activand defensiva si asteptand atacul. Lovise primul si asta era important.

Intorcandu-si capul, Harry bufni amuzat in timp ce se uita la el si isi agita nasul, nederanjandu-se sa faca mai mult ca sa isi revina dupa lovitura. Il duruse mai tare cand il plesnise Megan. Vazand fata zambitoare a inamicului, Justin intra mai rau in sperieti.

- Hai sa spunem ca ai avut dreptul la asta, ti-am stricat nunta de doua ori. Rase el. Dar nu mai incerca inca odata, pentru ca o sa iti sara dintii inainte sa apuci sa ma plesnesti din nou. Continua serios, dar vazand ca nu e atacat, Justin prinse curaj si se napusti asupra lui Megan.

- Cu el ai fost atunci, nu-i asa? Cu iubirea tineretii tale. O maimutarii el. El te-a rapit, cu el ai fost dupa aceea, in timp ce faceai pe victima devastata. Curva mincinoasa!

Justin nu apuca sa se bucure nici macar o secunde de jignirea pe care i-o adresase lui Megan, capul ii zvacni intr-o parte atat de tare ca si-l simti smuls de pe umeri si se trezi pe podea in secunda urmatoare.

Harry isi trase respiratia si se chinui sa se rezume la atat, desi isi dorea sa se arunce peste el si sa il faca bucati.

- Ti-am dat voie sa ma lovesti pe mine, dar daca mai spui o singura insulta la adresa ei, o sa te bag in coma. Te-as omori cu placere, dar vreau sa fii in viata si sa o vezi devenind mireasa mea. Marai Harry cu un ton ce baga in speriati si cel mai neinfricat barbat, apoi ii cuprinse mijlocul lui Megan, care inca era socata de tot ce se intamplase si incerca sa tina pasul. Ii vajaia capul. Marcus era singurul ce zambea subtil, cu exceptia jignirii pe care i-o adresase canalia aia fiicei lui, dar Harry a reactionat inainte ca insulta sa poata fi procesata macar de cei din jur.

Scuipand o gura de sange, speriat de cel ce i se scurgea din nas, cu capul vajaind din cauza loviturii si ajutat de mama lui, Justin reusi sa se ridice in picioare. Angelina ii arunca o privire de gheata lui Harry, dar se pare ca intalnise in sfarsit pe cineva care nu se lasa intimidat de ea. Harry ii sustinu privirea, cu o atitudine studiata de luptator de strada, iar Angelina isi muta privirea in cele din urma. Megan era insa terifiata de privirea femeii si se cuibari mai bine in bratele lui Harry, ce ii ofereau protectie cu ferocitatea unui lup alfa.

- Ei, eu nu prea cred! Isi gasi Justin puterea sa spuna, desi era aproape inconstient si mai bine tacea dracu' din gura si cauta cel mai apropiat pat si o pastila de paracetamol. Isi simti un dinte miscandu-se si asta il scoase din sarite iar.

- E sotia mea si fii sigur ca nu o sa ii acord divortul! Se rasti, desi i se facea rau din cauza sangelui din gura. Harry simtea o pofta diavoleasca sa se ia la bataie cu el, i-ar fi placut ca Force sa fie puternic, sa poate duce cu el o lupta sangeroasa ca sa isi verse toata furia pe care o adunase de cand aflase ca nenorocitul asta era cu Megan. Dar trebuia sa se abtina, mai ales ca lupta nu va dura atat cat isi doreste el, cu siguranta. Pastrandu-si expresia dura, dar cu un mic zambet diavolesc, Harry spuse:

- Mai vedem noi! Cu siguranta nu ma cunosti, amice, iar tu nu o iubesti pe ea asa cum o iubesc eu ca sa stii cum e sa fii in stare de orice. Nu imi pasa daca trebuie sa te omor ca sa te dezleg de ea. O s-o fac cu placere si fara sa stau pe ganduri. Amenintarea lui Harry insufla atata seriozitate, ca lui Justin i se incetosa privirea iar. Megan era si ea speriata, dar totusi mai fericita decat fusese vreodata. Bratul lui Harry inca o strangea protector de mijloc si simtea nevoia sa spuna si ea ceva, dar Harry nu terminase.

- Insa nu cred ca va fi nevoie de asta, cu toate inselatoriile pe care le-a facut taticul tau, pana maine o sa implori divortul lui Megan.

Justin se umfla iar in pene, cand nu venea vorba de amenintari cu moartea, prindea curaj, exact atunci cand tatal lui — ce incerca sa plece de aici cat mai repede — isi dorea sa taca.

- Marturiile unor idioti pe care i-ai mituit sa spuna ce vrei tu, nu inseamna nimic. Nu ai nicio dovada solida pentru acuzatiile pe care le aduci.

- Nu fii asa sigur, scumpule! Toata lumea se intoarse spre o voce ce sunase amuzata peste mormaiala lui Justin. Maria era rezemata de Hummer-ul lui Harry de ceva vreme, dar atentia era mult prea concentrata pe cei din mijlocul incaperii ca sa fie observata. Chinuindu-se sa treaca printre placile de tencuiala si florile strivite, Maria veni spre el.

- Frate, dar stii sa iti faci intrarea, nu gluma! Spuse ea spre Harry, care desi era surprins de aparitia ei, stia ca urmeaza ceva interesant asa ca ii zambi. Ii saluta zambind pe cei trei, mai fals pe Justin.

- Megan, arati uimitor, la fel ca data trecuta, iar tu, Justin, prelua o figura ingrozita, teatrala. Doamne, a trecut vreun tanc peste fata ta? Harry incepu sa rada, Megan se abtinea desi ii era greu.

- Ce dracu' cauti aici? Mormai Justin, cu sangele ce ii baltea in colturile gurii si in nari.

- Am venit sa va aduc cadoul de nunta. Data trecuta nu am reusit sa vi-l dau si acum nu m-ai mai invitat, nerecunoscator afurisit, dar nu am putut sa ma abtin. Zambi ea cu o dulcegarie sireata, scotand din geanta un CD ce era infasurat intr-o funda rosie. Megan il privi curioasa, gandul fugindu-i la CD-urile cu lupte ale lui Harry, dar cu siguranta Maria tinea altceva in mana.

- Poate ca declaratiile unor simpli angajati nu vor fi de ajuns impotriva ta, Justin, dar ce zici de o declaratie facuta chiar de tine? Zambi Maria cuceritor, fluturand CD-ul intr-un mod elegant. Justin se incrunta la ea.

- Despre ce dracu' tot vorbesti? Se mentinu el tare, stiind ca nu spusese nimanui nimic in legatura cu planul sau si al lui Roger.

Maria ranji, astepta sa fie intrebata. Fara alte introduceri, trecu prin multime si merse spre plasma uriasa asezata intr-o parte a livingului. Introduse CD-ul si atrase atentia tuturor.

- Casa de piatra, Justin! Ii zambi ea, pornind filmarea.

Ecranul a fost imediat acaparat de o imagine ce produse un hohot de ras printre invitatii.

Justin era intins intr-un pat, gol pusca si razand ca un dobitoc, cu o sticla de Whisky in mana. Megan se stramba, iar Harry isi simti stomacul intorcandu-se pe dos, chiar nu avea nevoie il vada pe Force asa cum il adusese maica-sa pe lume, desi era bucuros intr-un fel rautacios, comparatia dintre pluta si Titanic era cat se poate de adevarata.

- Imi cer iertare pentru continutul obscen, nu am avut timp sa acopar partile intime ale domnului Force. Maria isi impreuna palmele, cerandu-si scuze intr-un mod umil cea crescut tonalitatea amuzamentului printre invitati.

- Ce dracu' inseamna asta, Maria? Rabufni Roger, nereusind sa se mai abtina. Justin era paralizat, vazandu-se gol si intr-o pozitie atat de umilitoare in fata familiei si a prietenilor.

- O clipa, domnule Roger, va asigur ca imaginea va deveni mai interesanta. Il asigura Maria zambind.

Dupa ce Justin se potolise din hohotul de ras, reusi cu greu sa se ridice in fund si lua o gura zdravana din sticla.

- Mai spune-mi odata, care e planul? Intreba o voce feminina, ce nu aparea in cadru, dar e clar ca ea il filma pe Justin. Era prea beat sa isi dea seama.

El isi apleca capul si incerca sa ii opreasca balansul, tipic unui om mort de beat.

- Fii atenta... ridica degetul, sughitand apoi si cobori capul si incepu sa rada inainte sa vorbeasca. Daca ii fac tarfei un copil, o sa o apropii mai mult de mine, nu crezi? Isi ridica privirea spre persoana ce il filma, avea ochii injectati. Bratul lui Harry se stranse in jurul lui Megan si privi furios spre Justin, abtinandu-se cu greu sa nu se infiga in jugulara lui chiar acum. Megan era socata.

- Mhm, cred ca da, dar ea vrea asta?! Spuse vocea de femeie, nu era a Mariei.

- Inca nu, dar o conving eu. Sughiti iar. O mai las pana dupa luna de miere. Nu vreau sa imi strice vacanta cu greturi si varsaturi. Sughiti si apoi se stramba. Astfel intru mai adanc in familia ei si ii castig increderea tantalaului de ta-so. Tata l-a tras la fund toti ani astia si el nu si-a dat seama, are impresia ca tata il ajuta cand ii fura contractele de sub nas si ii mituieste angajatii sa il ruineze. Justin izbucni iar in ras. Cat de prost sa fii? Rase el, ii dadusera lacrimile de amuzament. Marcus intepenise din cauza socului, privi spre Roger ce isi intoarse imediat capul. Pumnii lui se stransera si scrasni din dinti, singurul lucru care il oprea acum sa faca ceva necugetat era sotia si fiica lui de fata.

Justin isi reveni in simtiri si incerca sa indrepte spre plasma, dar fu imediat prins de guler si tras inapoi.

- Nici sa nu iti treaca prin cap! Marai Harry, oprindu-l si intorcandu-si atentia spre ecran, acolo unde un Justin mort de beat si dezbracat se tavalea in pat de ras, ii era greu sa vorbeasca, dar radea la ce ii trecea prin cap.

- Deci asta a fost motivul casatoriei cu fiica lui Marcus Osborn? Intreba femeia ce il filma.

Justin izbucni si mai tare si aproba din cap ca un catel ce se scutura de zgarda.

- Adica, nu ma intelege gresit, imi place gagica, numai eu stiu cat am umblat dupa curul ei ca sa o trag in pat, dar nu voiam sa ma insor cu ea. Si... sughiti si isi clatina capul, incercand sa devina serios, indrepta sticla spre femeia ce il filma, ca si cum si-ar expune punctul de vedere. Tarfa s-a maritat cu mine pentru banii, tata i-a promis lui Osborn ca il ajuta cu firma, dar ea si-o trage cu altul. Nu ma minte pe mine, i-am vazut semnele de muscatura si sa fiu al dracu' daca pe mine ma lasa sa ii fac asa ceva. Mormai, enervandu-se brusc si lovind cu pumnul in pat. Lua alta gura din sticla si aproba din cap la un gand ce nu il rosti, privind in gol.

- O sa ii fac un copil, apoi o sa il iau si o s-o las fara nimic. Tatei ii mai trebuie putin sa il convinga pe tampitul de Marcus sa ii dea imputernicirea, apoi sa ii cedeze tot. O sa creada ca isi unesc fortele, bufni iar amuzat. Ii arat eu ei. Mormai, balansandu-se in fata si in spate, asezat in sezut.

- O sa divortez de ea si o sa ii iau copilul, repeta iar, si din senin, incepu sa rada. O sa ma insor cu tine. Rase si se intinse spre femeia ce il filma, limbajului era dificil din cauza betiei. Vrei sa te mariti cu mine? Rase spre ea.

- O sa iau inelul ei si o sa ti-l dau tie, e ditamai diamantul, ea nu il merita. Tu m-ai satisfacut mult mai bine decat a facut-o ea vreodata, se culca cu mine si se gandeste la sarantocul ala care a parasit-o. Mereu l-a iubit pe ala. Proasta dracu'! Mormai, luand alta gura din sticla aproape goala.

Desi era socat de tot ce auzise, Harry o privi pe Megan cu dragoste, iar ea ii intoarse expresia cateva secunde. Filmarea mai tinu putin cu cateva mormaieli indescifrabile ale lui Justin, apoi ecranul deveni negru.

Nimeni nu spuse nimic cateva secunde bune, toti priveau inca ecranul gol si procesau ce tocmai vazusera. Harry il impinse pe Justin, eliberandu-i gulerul si intorcandu-se la Megan pe care o stranse in brate, sarutand-o pe tampla. Era inca socata, dar avea si un ciudat sentiment de usurare.

 Privirea plina de furie a lui Marcus se intoarse spre Roger, care parea desumflat si secat de orice putere chiar si in imensitatea lui corporala.

Maria fu prima care vorbi, batand din palme si speriind pe toata lumea ce ramasese intepenita.

- Ei bine, trebuie sa ii multumesti lui Kim pentru toate astea, Justin. Ti-o amintesti, nu? Femeia cu care ti-ai inselat sotia aproape in fiecare seara in ultima luna. Cand am pus-o sa se tina dupa tine, ma asteptam sa te filmeze intr-o impostaza care sa demonstreze cat de nemernic si infidel esti, dar ce a aflat, e mult mai socant. Maria devenise serioasa la sfarsit, plimbandu-si privirea intre Roger si Marcus.

Marcus se abtinea din rasputeri, ii era teama ca daca rabufneste, nu se va mai putea opri. Stranse mijlocul sotiei lui, care de asemenea incerca sa il calmeze.

Megan incerca sa se calmeze si ea, stranse gulerul sacolului lui Harry in pumni si isi ridica privirea spre ochii lui. Ochii barbatului pe care l-a iubit intotdeauna si de care nu va mai putea sa o desparta nimeni. Dar mai avea un lucru de facut.

Se intoarse spre Justin si se apropie de el. Nu mai era nimic ce el putea sa spuna.

- As vrea sa te plesnesc acum, sa iti adresez mii de injurii care imi vin in minte, dar nu o s-o fac. Ai dreptate, m-am casatorit cu tine pentru ajutorul primit de Roger companiei tatalui meu, dar care nu ar fi ajuns niciodata in faliment daca voi nu ati fi tras-o in noroi. Privirea ei se intoarse plina de venin spre Roger.

Megan nu voia sa isi piarda cumpatul, se respecta prea mult si nu mai merita sa isi iasa acum din fire pentru asta. Faptul ca il are pe Harry, e tot ce conteaza.

Isi scoase inelul de logodna de pe deget si verigheta si i le intinse. Justin le lua fara vlaga, privind in jos.

- Acum le poti oferi cui iti doresti. Dar pentru planul de a ma lasa insarcinata si apoi sa imi iei copilul, nu o sa te iert niciodata. Justin indrazni sa isi ridice privirea si inghiti in sec. Dar nu ar fi functionat, de ce crezi ca am fost de acord sa fac un copil cu tine? Cu siguranta nu sa ne apropiem, dar acum cateva ore credeam ca barbatul pe care il iubesc a plecat din nou. Insa e aici, si copilul lui creste deja in mine, asa ca te-ai fi straduit degeaba cu planul tau mizerabil.

Fara sa mai astepte o reactie din partea lui Justin, se intoarse si din doi pasi, se arunca in bratele lui Harry, cuprinzandu-i gatul cu bratele ei si sarutandu-l apasat. El raspunse sarutul mai mult decat dornic si o ridica pe Megan, strangand-o cu forta in bratele lui.

- E adevarat? Zambi socat peste buzele ei.

- Ce? Isi departa capul la fel de zambareata, dar stia la ce se refera.

- Esti insarcinata?

Megan isi ridica colturile gurii.

- Credeam ca stii deja asta, nu asta a fost planul tau?

- Ba da, dar vreau sa o aud de la tine. Ceru el ca un copil ce implora aprobarea mamei sa il lase la joaca.

Megan zambi si isi lipi fruntea de a lui.

- Da, sunt insarcinata!

Fericirea de pe chipul lui Harry nu putea fi descrisa prin cuvinte, ochii ii sclipeau ca doua diamante expuse la soare si au fost imediat scaldati de lacrimi.

Isi freca fruntea de a ei si inghiti in sec din cauza emotiilor, inainte sa o sarute.

- Te iubesc, Megan! Ii sopti, ingnorandu-i pe toti cei care se uitau acum la ei, prea socati sa mai spuna ceva. Ea zambi si il saruta dragastos.

- Si eu te iubesc! Acum ia-ma de aici.

Fara alte comentarii, ci doar un zambet strengaresc, o trase dupa el spre Hummer-ul jumatate intrat in casa si ii deschise portiera. O ajuta sa urce, chinuindu-se iar cu afurisita de rochie vaporoasa. Cand trecu prin fata masinii, ii adresa un zambet siret Mariei, ce i-l intoarse imediat si unul mai matur lui Marcus, care de asemenea ii zambi inapoi.

Urca la volan si toata lumea se dadu inapoi cand motorul puternic hurui intre ei, farurile se aprinsera si cu aceeasi viteza cu care urcase, Harry dadu in mansalier si scoase masina din casa, zguduind-o putin la coborare, apoi o intoarse pe alee si disparu, rapind din nou mireasa, dar de data asta fara posibilitatea de returnare.

Toti ramasesera inca socati in urma lor, susoteli zgomotoase incepura imediat, proteste sau glume pe seama celor doi Force.

Marcus si Jessica priveau din usa distrusa cum Hummer-ul dispare odata cu fiica lor.

- Marcus, ce Dumnezeu s-a intamplat? Intreba ea, inca socata de tot ce traise in ultima jumatate de ora.

Zambind si lasand de o parte deocamdata tot ce tinea de Force si tradarea lui, raspunse:

- Fiica noastra si-a regasit fericirea.

Harry opri masina la marginea padurii, un loc unde veneau de multe ori inainte pe timpul verii si faceau dragoste pe iarba calda, sub lumina lunii. Megan zambi imediat, amintindu-si locul.

Se intoarse spre Harry care o privea deja cu mai multa fericire decat vazuse vreodata in ochii lui.

- Trebuie sa iti spun ceva. Il privi ea seriosa, aproape disperata.

- Ce? Intreba temator, gandindu-se intr-o secunda la cele mai rele lucruri.

- Mi-e foame! Se miorcosi ca un copil si Harry o privi tacut cateva secunde, apoi izbucni intr-un ras de usurare.

Megan il lovi bosumflata in brat.

- Nu mai rade, de-abia a prins viata si deja iti mosteneste pofta de mancare. Zambind tandru de data asta, Harry se apleca peste ea si isi aseza mana pe pantecul ei, coborandu-si capul sa il sarute, dar apoi observa stupefiat cat de tare se strangea rochia pe abdomenul ei.

- Doamne, chestia asta imi asfixiaza copilul, da-o jos! Se agita el, bajbaind dupa snururi la spate, de data asta nu mai avea un cutit la indemana. Megan incepu sa rada.

- De cate ori trebuie sa te mai scot dintr-o rochia ca asta?! Vocifera, tragandu-i corsetul peste sani si eliberandu-i pieptul. Megan rasufla usurata.

- Doar o singura data, cand voi fi mireasa ta. Ii zambi ea dragastos si Harry isi ridica imediat privirea, simtind cum il ia cu transpiratii din cauza emotiilor, dar avea iar probleme cu fusta.

- Dar nu o sa mai porti atata voal, nu? Se planse el, iar Megan izbucni iar in ras.

- Cu siguranta nu! Il asigura, iar Harry rase si el cand reusi sa o scape de rochie, ridicandu-i picioarele si tragandui-o de pe ele. Deschise geamul si arunca tona de material, arcul se intepenise, asa ca injurand pe infundate, il rupse si reusi sa scape de nenorocirea bufanta. Megan radea in hohote, dar ramasese din nou goala, doar intr-o pereche de chiloti de dantela, Harry fu surprins sa ii vada negri de data asta. Ridica dintr-o spranceana.

- Imi ajungea rochia, nu mai aveam chef sa port si lenjeria de mireasa. Se stramba ea. Harry zambi si se intinse spre spate, scotand geaca de piele. Megan facu ochii mari vazand-o.

- Ai lasat-o la mine!

 I-o lua repede.

- Da, mi-a parut foarte rau, am uitat-o in furia cu care am plecat. O imbraca repede si isi stranse bratele fericita, ca intr-o imbratisare calda. Harry zambi si se apleca sa o sarute.

- Hai sa mergem sa iti facem rost si de restul de haine, apoi cautam un reustaurant sa imi hranesc baiatul.

Megan ridica din sprancene.

- Baiatul?! Ei, nu spune ca ai si premonitii acum. Harry ranji.

- E baiat, sunt sigur! Ea isi dadu ochii peste cap, dar radia prin interior. Nu ii pasa ce e, e copilul lui Harry si asta conteaza.

- Ce ar fi sa o hranesti mai intai pe mamica? Se intinse spre el si se stradui sa se urce in poala lui. Isi arunca pantofii din picioare. Zambind, Harry o primi in jurul lui si ii cuprinse mijlocul.

- Cand crezi ca s-a intamplat? Intreba el, ea stia la ce se refera.

- Prima data, sunt sigura. Azi dimineata am avut primele varsaturi si mi-am facut testul.

- Deci o luna si ceva. Deduse el si Megan aproba din cap. Ii cuprinse ceafa in palmele ei acoperite de geaca si se apleca sa il sarute, Harry incepu sa ii maseze usor abdomenul si senzatia de caldura i se aprinse in pantece.

- Totusi nu mi-ai dat un raspuns! Insista el, cand isi departa buzele de ale ei.

Ea il privi curioasa.

- Te mariti cu mine?!

Megan incepu imediat sa rada, apoi il privi cu o spranceana ridicata si stramba din nas.

- Hai sa iesim din masina! Spuse si imediat deschise portiera, tasnind afara si tragandu-l pe Harry dupa ea. Era desculta si doar cu geaca pe ea pe care si-o dadu jos imediat.

- Da-ti sacoul si camasa aia jos! Ii ordona ea serioasa, Harry o privi surprins, dar nu se opuse, executa ordinul curios de ce avea sa urmeze. Ramas la bustul gol, isi priponi privirea pe sanii goi ai lui Megan, dar ea il opri inainte sa indrazneasca mai mult si ii intinse geaca.

- Vreau sa ma ceara Harry asta, nu ala! Arata spre sacoul ce il aruncase pe jos. Intelegand imediat ce gandea, Harry zambi cu gura pana la urechi, ii lua geaca si o imbraca imediat, indesand-o pe corpul dezvoltat.

Megan isi musca buza, simtindu-se inmuiata ca o ciocolata la soare. Harry ii prinse mijlocul si o trase in bratele lui.

- Marita-te cu mine, razgaiato! Nu mai era o cerere, era un ordin al derbedeului de care se indragostise. Prinzandu-se de gatul lui si preluand o expresie ingamfata, Megan raspunse:

- Ti-a luat cam mult. Harry ofta exasperat, ea ranji ca un dracusor.

- Spune-o! Insista el, apropiindu-si fata de a ei. Il simtea fierband pe interior in dorinta a ce avea sa se intample dupa asta, si nici ea nu mai putea sa reziste, desi ii placea sa il tachineze.

- Da! O sa ma marit cu tine. O sa ma marit cu tine chiar daca trebuie sa te omor inainte si sa te duc la nunta intr-un cosciug. De data asta nu imi mai scapi, derbedeule! Sarindu-i in brate, ii astupa gura ce voia sa rada.

Harry o cuprinse in brate si merse cu ea prin pietris, pana cand simti catifelarea ierbii sub talpi. Fara sa isi desparta buzele de ale ei, ii dadu drumul si dezbraca geaca, aruncand-o jos si intinzand-o pe Megan peste ea.

 Mai erau multe pe care trebuiau sa le discute, tatal lui, Roger Force... sunt multe lucruri care au iesit doar la iveala, dar nu am fost rezolvate, insa in noaptea asta, nu e loc pentru niciunul.

Dezbracandu-se de restul hainelor, Harry se apleca peste ea si acoperi trupul cu al lui, stiind ca de data asta, e a lui pentru totdeauna.

                                                       ~ ~ ~

Urmatoarele doua luni au decurs in acelasi ritm pentru Megan, dar de data asta nimic obositor nu s-a mai strecurat in starea ei. Avea zambetul mult mai radiant si mai real decat fusese vreodata in ultimii 6 ani. Zambetul pe care putea sa il produca doar Harry.

Pregatirile de nunta erau in conducerea ei si acum preluase rolul asta cu mult mai multa indarjire decat data trecuta, acum totul avea sa iasa asa cum isi dorea ea, pentru ca de data asta conteaza.

Inelul a venit cateva zile mai tarziu dupa a doua nunta distrusa dintre Justin si Megan. Chiar daca niciodata nu parea sa o ia in serios si radea mereu de ea cand ii spunea cum vrea sa arate inelul ei de logodna, Harry nu a uitat niciodata asta. Smaraladele sunt preferatele ei, intotdeauna ii spunea ca ii aduc aminte de ochii lui si si-ar fi dorit ca inelul ei de logodna sa aiba un smarald. Acum, pe degetul ei trona o pietricica verde, pe impletitura unui inel delicat din aur alb, stralucitoare, mult mai mica decat diamantul lui Justin, dar mult mai valoroasa in ochii lui Megan, desi s-ar fi casatorit cu Harry chiar daca i-ar fi pus o ata pe deget.

Oricum situatia lui nu era acum prea departe de cea a lui Edmond Dantez, cu exceptia exilului. Dintr-un om sarac, a devenit conte peste noapte si a reusit sa o recupereze pe femeia iubita. Dar comoara lui nu venea de pe fundul oceanului, iar tatal sau inca pastra o dureroasa cicatrice in inima lui. El si Megan vorbeau mult despre asta, ea ii cerea pentru ca stia ca are nevoie sa vorbeasca, iar el isi putea descarca sufletul doar in fata ei.

Megan nu era foarte documentata cu privire la barbatul ce ar fi trebuit sa ii devina socru, Harry mai putin decat ea, asa ca au cautat informatii impreuna. Aaron Wolfgran era un om extrem de zgarcit publicului cand venea vorba de viata lui personala. Reusea intotdeauna sa se ascunda de presa, si cand aceasta reusea sa il prinda, era mai dur decat un criminal acuzat, tras prin multime si dus la judecata, si mult mai pazit ca unul. Nimeni nu stia cand barbatul asta pleca dintr-o tara in alta, se spunea despre el ca e alunecos ca lichidul pe care il scoate din pamant. Pe internet circulau zeci de povesti diferite ale vietii lui, diverse versiuni ce deviau intre un mostenitor aparut de nicaieri al unei familii instarite sau un copil nascut in mijlocul unor talhari bogati. Majoritatea erau ridicole si ireale, el nu le-a acordat niciodata atentie, nu le-a aprobat si nu le-a negat, asa ca Harry si Megan au cautat raspunsuri la singurul om ce parea sa il cunoasca pe adevaratul Aaron Wolfgran: majordomnul lui, Cotton, un om in varsta ce a fost alaturi de Aaron inca de la inceputurile sale.

Aaron Wolfgran nu era mostenitorul niciunei fel de imparatii, muncita sau furata, fusese un copil nascut in suburbiile Texas-ului. Prematur, dintr-o mama ce a murit la nasterea lui. Cotton zambea printre lacrimi atunci cand povestea cum Aaron radea amintindu-si de asta, spunea ca bunica lui nu isi dadea seama la inceput daca e fata sau baiat, orice ar fi trebuit sa fie acolo, era prea mic. Fusese nascut la 7 luni, iar bunica a fost singura care a ramas sa aiba grija de el, zile in sir a stat in genunchi, rugandu-se la capul puiului de om ce dormea incontinuu, parand ca nu o sa se mai trezeasca niciodata, dar s-a trezit. S-a trezit si a crescut. Tatal il renega, nu era casatorit cu mama lui si jura ca de fiecare data cand a facut-o, s-a protejat, asa ca Aaron nu e copilul lui. Nu ii semana lui, ci ei, asa ca adevarul despre provenienta lui Aaron a ramas un mister nedezlegat si in ziua in care a murit. Daca intr-adevar mama lui isi inselase iubitul, sau tatal lui nu voia sa se pricopseasca cu un copil si fara sotie.

Toate astea au creat batjocora in jurul lui Aaron in copilarie, radeau de el si il numeau bastard. Traia cu bunica lui si isi privea zilnic tatal cum il evita, de obicei copiii ca el sunt distrusi si nu isi mai revin niciodata, ori devin brute fara inima, asa cum isi spunea Aaron. El a crescut si a devenit un asemenea om. Desi a fost nascut prematur, corpul lui s-a dezvoltat foarte bine si a crescut cu o ferocitate dusmanoasa si un temperament incontrolabil, devenind spaima celor din jur, nu batjocora lor. La 14 ani s-a angajat la o platforma petroliera, era puternic, dar tanar, asa ca era platit cu mai putin decat merita desi ii multumea pe sefii lui prin ambitia si setea lui de munca. A furat secretele forajului in pamant, secretele aurului lichid si dupa moartea bunicii sale, si-a mutat studiile la un liceu din New York. Muncise sa si-l permita. Apoi a inaintat in facultate cu o sangeroasa foame de succes, voia sa se intoarca acasa si sa ii priveasca in ochi pe toti cei care l-au batjocorit. Nu sa le fie frica de el, ci sa il respecte, sau sa il invidieze, cum il contrazicea Cotton. In timpul facultatii a dus toate muncile posibile, de la chelner, la muncitor pe santier si bodyguard.

Intors inapoi in Texas, era mai istet decat orice antreprenor aflat acolo in perioada aia, stia unde sa caute petrolul, stia cum sa il gaseasca. Petrolul fusese obsesia lui inca de cand ii cursese prima data pe maini, stia ca din asta isi va crea imperiul. Si-a pus cu greu o mica firma pe picioare, ce fora si servea transport pentru alte firme mai mari, pana cand Aaron si-a gasit propria lui fantana de aur lichid. I-a luat 4 ani sa il gaseasca si a strabatut sute de kilometri de pamant sterp, sapand uneori singur pana la epuizare, intr-o ambitie demonica ce nu i-a dat pace pana cand cizmele nu i-au fost scufundate in lichidul negru si stralucitor. Aaron povestea ca a fost atat de innebunit de fericire in ziua aia, ca a facut baie in petrol si a baut din el, i se parea ca e cel mai delicios lucru pe care l-a gustat in viata lui. Dupa asta si-a cladit imperiul bucata cu bucata, si-a dezvoltat firma de foraj si pamantul pe care l-a gasit a fost atat de bogat in petrol, ca a detronat orice alta companie din America in doi ani. Aaron isi facea loc printre magnatii lumii, 6 ani mai tarziu a descoperit alt pamant roditor de petrol in coasta de vest a statului. A fost numit "bijutierul aurului lichid". Foamea lui pentru mai mult nu l-a oprit niciodata, in loc sa realizeze ca imperiul lui se formase deja, muncea zi si noapte, isi conducea oamenii cu o mana de fier si era responsabil de fiecare act si chitanta ce era desprinsa in numele firmelor lui. Nu accepta ajutorul nimanui si nu lasa nimic pe mana altora, era bolnav pe avere si niciodata nu se multumea cu ce are. Orice contract, oricat de mult succes ii aducea, oricat de mult profit, niciodata nu era multumit. Voia mai mult si mai mult, femeile erau o placere pe care nu o neglija totusi, dar nici macar in pat nu uita de bani si se trezea de multe ori gandindu-se la un nou contract chiar in timpul extazului. Ba chiar sexul il ajuta sa gandeasca, ii dadea idei noi, era ca un diavol lacom ce combina foamea trupeasca cu cea financiara.

Harry se gandea daca tot asa fusese si in noaptea cand s-a culcat cu mama lui, trupul ei firav si dulce ii oferise o idee care sa ii creasca averea, de asta a plecat atat de repede a doua zi, ca sa o puna in aplicare.

Toate astea l-au plesnit nemilos peste fata si l-au facut sa isi deschida ochii si sa priveasca in jurul lui abia atunci cand i s-a dat termenul pana la moarte. Ii calca pe toti in picioare, la 35 de ani si-a confruntat asa-zisul tata, ce traia intr-o rulota alaturi de o sotie alcoolica si fara copii. I-a pus pe masa o valiza plina cu bani, zambindu-i si spunandu-i ca vrea sa isi ajute tatal. Acesta a inceput sa lacrimeze, multumindu-i si binecuvantandu-l, dar inainte sa poata atinge banii, Aaron a jucat o scena teatrala in care isi aducea brusc aminte ca ii spusese ca nu e fiul lui, asa ca i-a luat banii de sub nas si i-a lasat doar o bacnota de 10 dolari, atat cat ii daduse el odata cand era mic si nu avea bani sa isi cumpere bomboane gumate ca ceilalti copii.

Aaron zvacnea de rautate, dar pentru ce ii facuse tatalui sau, nimeni nu indraznea sa il acuze. Devenise un monstru din cauza acelui om, dar ii multumise pentru ca l-a renegat, altfel nu ar mai fi ajuns atat de puternic si ar fi zacut la fel ca el intr-o cocina, inecandu-se in bere ieftina si cu o muiere degradata. Respingerea si batjocora i-au creat foamea de succes. Acestea au fost cuvintele pe care i le-a spus inainte sa iasa pe usa rulotei si sa nu il mai vada niciodata dupa asta, parca dorindu-si ca acel gunoi sa nu ii fie intr-adevar tata si mama lui sa il fi inselat asa cum pretinsese. Cand a devenit bogat si important, tot felul de nespalati sarantoci apareau la usa lui, fiecare pretinzand ca e tatal lui adevarat. Aaron ii izgonea fara macar sa se uite la ei.

Soarta ii oferise o sansa, il scosese din noroi si ii atinsese aurul la picioare, dar lacomia l-a facut sa ia prea mult si nu a realizat toate astea decat atunci cand a ajuns in pragul mortii. Vestea ca are un fiu i-a sfasiat inima mai mult decat vestea mortii, facuse acelasi lucru ca tatal lui, isi lasase copilul sa creasca singur, fara sprijinul unui tata si cu denumirea de bastard.

Harry a analizat mult timp informatia asta de la Cotton, gandindu-se daca intr-adevar el si Aaron semanau in privinta asta si si-a dat seama ca da. In copilarie, Harry era la fel de batjocorit de ceilalti copii, devenise acelasi tanar feroce ce se apara infigandu-si dintii in oricine il ataca, voia sa isi scoata mama din darapanatura in care traiau si chiar daca lucra la un garaj, avea un anturaj toxic si un comportament la fel, asta nu il tinuse departe de invatatura. Nu iubea petrolul, iubea masinile si motoarele, dar voia sa isi creeze o cariera intr-un domeniu mai ostil, isi imagina ca ar deveni cel mai al dracului si nemilos procuror din America. Dar ceva s-a pus in drumul lui, ceva ce nu a existat in calea tatalui sau. Aaron nu s-a impiedicat niciodata de o Megan. Harry a facut-o, s-a impiedicat, a cazut la picioarele ei si acolo a ramas. Toate aspiratiile lui au intrat in ceata si razgaiata bogata si blonda a devenit centrul univerului sau, nu a reusit sa se mai ridice nici dupa ce a plecat de langa ea, a ramas jelind in mizerie, traindu-si traiul de pe o zi pe alta, fara dorinta de succes a tatalui sau, ci doar dorinta pentru femeia iubita.

Harry i-a povestit toate astea cand a mers sa il viziteze prima data la mormant, alaturi de Megan. I-a prezentat-o nu ca pe cea care l-a impiedicat, si cea care l-a tras de pe drumul sau. Ar fi putut ajunge o bruta fara inima, daca nu o intalnea pe ea sa ii aduca aminte ca are o inima si poate sa o foloseasca cum nu si-a imaginat vreodata. Harry trata iubirea ca pe o mancarime fara sursa inainte sa dea de Megan. Ii vedea pe indragostiti ca pe niste bieti bubosi care nu stiu unde sa se scarpine ca sa le treaca, apoi si-a dat seama ca iubirea e mai degraba o vindecare decat o boala.

Nu isi mai ura tatal, dar nu putea nici sa il iubeasca. Ii era la fel de necunoscut cum fusese intotdeauna, un om ce i-a dat viata si atat. Dar ii era recunoscator pentru ca datorita lui, a avut curajul sa se intoarca inapoi la Megan. Sarac, ar fi ramas in acceasi depresie sufleteasca, urmarind din umbra cum femeia pe care o iubeste se marita cu altul. Banii i-au dat curaj sa se intoarca, asta pentru ca tot ei l-au gonit si prima data.

A preluat numele tatalui sau doar cand a cumparat Giaris, dar avea de gand sa il pastreze pe al lui. Era Harry Styles, nu il cunostea pe Harry Wolfgran si isi dorea ca sotia lui sa poarte numele celui de care s-a indragostit la inceput. Dar in noul certificat, Aaron Wolfgran era tatal lui, nu un necunoscut. Asta fusese una dintre dorintele lui Aaron catre Isabelle, desi lui Harry i se parea prostesc sa mai faca asta la 27 de ani.

Chiar daca crease un contract de cedare pe numele lui Megan, a fost de acord ca Marcus sa preia din nou fraiele companiei, va avea si ea destul timp dupa la pensionarea lui, care nu se ameninta prea recenta. Acum Megan era prea innebunita de viitorul ei sot si copilul ce ii crestea in pantece ca sa mai fie capabila sa conduca o companie de asemenea anvergura. Marcus a fost bucuros sa se intoarca la carma. Banii cu care Harry cumparase Giaris prima data i-au fost returnati, desi a protestat si s-a suparat, Marcus ii era deja recunoscator pana la cer si inapoi pentru ce facuse si nu avea sa accepte si banii aceia, oricum ramaneau in familia odata cu casatoria, asa ca Harry nu a mai comentat. Trebuia sa preia afacerile tatalui sau, chiar daca ii lasase o mostenire ce i-ar ajunge pentru tot restul vietii fara sa mai faca nimic, Aaron ii lasase si o mare responsabiliate, nu doar avere. Nu putea sa lase munca tatalui sa se duca de rapa. Il astepta o viata grea, nu stie nimic despre conducerea unei companii si nimic despre petrol, dar are un viitor socru dispus sa il ajute. Marcus l-a placut intotdeauna pe Harry, stia cat ii iubeste fiica si ca nu tanjeste la averea ei, era mereu tras inapoi de Jessica, dar odata cu intoarcerea lui, nimic nu avea sa ii mai spele stralucirea din ochii lui Marcus. Chiar daca se intoarcea tot sarac, l-ar fi iubit pentru ca ar fi adus cu el fericirea lui Megan. 

Divortul dintre Megan si Justin a fost intentat a doua zi dupa a doua nunta, iar Justin i l-a oferit fara comentarii, nu aveau nimic material de impartit, nu aveau copii (era unul pe drum, dar nu din samanta lui) asa ca au fost dezlegati unul de altul imediat. Harry fusese fericit in ziua divortului probabil la fel cum va fi in ziua nuntii lui. Erau doua evenimente la fel de importante. Megan era din nou a lui cu totul.

Marcus nu avea de gand sa isi lase fostul cuscru sa scape, cu marturiile si dovezile stranse de Harry si filmarea Mariei, Roger Force fusese arestat si acum se lupta in proces fara prea multe sanse de scapare. Mostenitorul lui Wolfgran crea un ordin din fiecare cuvant fara sa isi dea seama, toata lumea il asculta altfel acum, iar Harry era enervat de asta, dar ii facea placere sa se poata folosi de noua titulatura din cand in cand, sa il arunce in inchisoare pe nenorocitul ce a obligat-o pe Megan sa se casatoreasca cu altul, mai ales ca Roger facea ilegalitati si marsavii chiar si in propria lui companie, nimeni nu se mai mira acum cum a reusit sa se ridice atat de repede.

Justin si mama lui disparusera din tara imediat dupa arestarea lui Roger. Justin era inspaimantat ca poate fi si el arestat pentru complicitate, desi nu facuse nimic altceva decat sa se insoare cu Megan, nu participase direct in planurile tatalui sau de a darama Giaris, dar nu voia sa riste. Si mai era si Harry care ii promisese ca o sa il lase invalid daca il mai vede vreodata si o sa il castreze pentru planul de a o lasa pe Megan gravida.

Dar ce crestea acum in pantecul lui Megan nu avea nicio legatura cu Justin, baietelul lui Harry — asa cum stia el sigur ca o sa fie — crestea si ii umflase deja putin burtica lui Megan, innebunindu-l pe Harry care nu se mai uita de ceva vreme la chipul ei, ci la abdomen, si probabil acolo o sa ii ramana ochii pentru urmatoarele 6 luni. Harry avea un apetit de gladiator, intotdeauna ea il criticase pentru asta, il apuca foamea si in miezul-noptii, iar acum copilul lui nu era mai putin pofticios. Megan se gandea speriata la silueta ei, dar mai mult se gandea la mancare, iar Harry nu o ajuta deloc indopand-o de 10 ori pe zi si de 15 pe noapte.

Cu toate ca birourile tatalui sau erau in New York, Harry avea de gand sa ramana in Detroit. Aici crescuse, aici o intalnise pe Megan si aici voia sa isi creasca copilul. Incepuse deja planul de constructie pentru o cladire in care sa mute toata activitatea manageriala a firmelor lui Aaron, desi nu va reusi niciodata de unul singur, pana si Marcus se minuna cum reusea omul ala sa conduca singur un asemenea conglomerat de intreprinderi.

O alta dintre surprizele lui Harry era o casa pe coasta, exact asa cum balmajea Megan inainte, explicandu-i cu entuziasmul unui copil mic si gesticuland de mama focului cum voia sa arate casa ei. Acum Harry nu mai rade si apoi inghite in sec ca atunci, ii multumeste tatalui sau si o face. Va mai dura ceva pana cand se vor putea muta, dar Harry avea de gand sa fie gata pana se termina luna de miere. Deocamdata, se mutase in casa lui Megan alaturi de mama lui, careia urma sa ii construiasca o casa tot in Detroit. El se instalase in camera ei fara sa mai fie nevoit sa intre pe fereastra cand se intoarce acasa. Nunta avea sa aiba loc tot acolo, dar ce il surprindea cel mai mult, era dragostea Jessicai. Harry a privit-o cu suspiciune la inceput, ura sa fie iubit acum doar pentru ca e bogat, dar si-a dat seama ca soacra lui si-a invatat lectia si si-a dat seama ca el e singurul care ii face fiica fericita chiar inainte sa afle ca e mostenitorul unui magnat. Bineinteles, asta era un plus in ochii ei, dar Harry trecea cu vederea.

Megan se invartea in jurul pregatirilor de nunta ca o albina in sezonul polenizarii si se infuria ca o viespe intaratata atunci cand ceva nu mergea bine. Nimeni nu comenta nimic, e gravida si Harry isi daduse deja seama ca e mai periculoasa ca un sarpe cu clopotei cand e nervoasa. Megan intotdeauna a avut organizarea in sange, si acum ca venea vorba de ceva la care visase toata viata, cu omul pe care il iubeste, toata casa lua pozitia de drepti in fata ei si asculta fiecare ordin cu loialitatea unui soldat medaliat. Era mai potolita atunci cand avea greturi, toti ajunsesera sa pretuiasca momentele astea. Cand avea sansa, Harry glumea pe seama ei si ii spunea sa nu se mai umfle atat in pene, ea e o mata blanda si razgaiata, copilul lui din interiorul ei e leul adevarat si ea ii fura din temperament. Incasa un pumn mai dureros decat cel oferit de un luptator de strada de fiecare data cand spunea asta. Se bucura ca un sarlatan de temeperamentul ei ce devenise vulcanic si in pat, facea provizii cat mai putea pentru ca ghemotocul din burtica crestea si in curand o sa ii spuna lui tati sa isi ancoreze Titanicul si sa ramana pe uscat o perioada.

Dar oricat de stresanta, infometata, agitata si autoritara devenise Megan, Harry nu o iubise niciodata mai mult, si numara zilele si orele pana cand o s-o vada din nou in rochia alba, de data asta ca si mireasa a lui.

Imaginea nu mai era ce fusese acum 3 luni. Megan zambi cu o radianta ce se reflecta in oglinda si aproape o orbea, nu doar ca era rochia pe care si-o imaginase inca din copilarie, dar acum i se adauga un element ce o facea mai frumoasa decat s-ar fi asteptat. Se intoarse si se privi din profil, admirandu-si pantecul. Era suficient cat sa fie vizibil, dar nici prea mare incat sa ii strice imaginea de mireasa perfecta. Rochia se revarsa neteda si matasoasa pe trupul ei. Nu mai era o papusa impopotonata, ci o statuie perfecta acoperita de un invelis de matase. Manecile ii erau imbracate, decolteul in V ii ajungea destul de adanc sub sani, dar nu ii mai umfla ca acel corset, doar ii acoperea si le reda adevarata forma, mult mai senzuala, mai ales datorita modificarilor oferite de sarcina. Spatele era acoperit de un material inflorat si delicat din dantela, lasand culoarea pielii la vedere. Trena pleca de la mijlocul coapselor, in forma cozii de sirena si se intindea aproape un metru in spatele lui Megan. Putea sa observe forma perfecta a picioarelor ei prin invelisul de matase, nu mai erau acoperite de valuri gigantice de material. Parul ii era liber si ondulat, doar cateva suvite erau prinse intr-o agrafa la spate, in timp ce altele ii mangaiau obrajii. Isi aranja voalul si zambi, simtindu-si inima batand mai tare de nerabdare.

- Si tu esti emotionat, puiule? Tati ne asteapta! Vorbi ea cu copilul din pantec, manganindu-l si zambind din cauza inelului de logodna cu smarald ce arata atat de frumos in contrast cu rochia alba. Era extrem de bucuroasa ca avea sa se casatoreasca cu el in pantec, Harry propusese sa astepte sa se nasca apoi vor face nunta, mai ales din cauza agitatiei lui Megan din timpul pregatirilor, dar pentru ea era mai frumos sa se marite cu baietelul in pantec, era acolo cu ei, rostea juramintele odata cu ea si lua parte la legatura lor eterna. Era fericita ca sarcina nu ii afectase silueta altfel in afara de pantecul putin bombat, trupul ei era la fel de frumos ca inainte, deocamdata. Dar mai afectase totusi ceva: sanii, lucru care nu putea decat sa il aduca in culmea fericirii pe mire.

Usa se deschise in spatele ei si Megan se intoarse imediat. Ii zambi tatalui ei ce pasi inauntru, imbracat in costum si la fel de frumos cum il stia de cand a reusit sa ii desluseasca chipul prima data.

- Ei, asta e altceva! Zambi Marcus, venind spre fiica lui si sarutandu-i fruntea.

Megan chicoti.

- Nici prin cap nu imi trecea sa mai imbrac genul ala de rochie. Spuse ea, Marcus se apleca strengareste spre fata ei.

- Eu nu ma refeream la rochie, ci la zambetul asta! Ii facu cu ochiul si ii ciupi coltul gurii. Megan nu putea sa se abtina si zambi mult mai radiant.

- E real de data asta! Marcus zambi din nou si o saruta iar pe frunte. O parte din el se va simti intotdeauna vinovata pentru ce s-a intamplat cu Megan in acesti 6 ani. Ar fi trebuit sa il caute pe Harry, sa il convinga sa ramana, sa nu o lase pe Megan sa se marite cu un parazit ca Justin Force... chiar daca Megan nu il considera vinovat si a inchis orice subiect legat de asta, el va trai pana in mormant cu vinovatia ca i-a luat fiicei sale 6 ani din viata.

- Chipes ca intotdeauna! Il lauda Megan, asezandu-i gulerul. Daca nu ai fi tatal meu, m-as marita cu tine. Glumi sireata, facandu-l sa rada.

- O sa te razgandesti imediat ce il vezi pe mire.

Corpul lui Megan se incalzi imediat, murea de nerabdare sa il vada. I se inmuiau picioarele numai gandindu-se la el asteptand-o sub arcada de trandafiri, in costumul lui negru si luandu-i mana intinsa de tatal ei.

- Esti pregatita, ingeras? Citind gandurile din mintea ei, Marcus ii intinse bratul. Megan trase o gura mare de aer si aproba din cap, bagandu-si mana pe dupa bratul lui si luandu-si buchetul.

Murea de nerabdare, dar era si ingrozitor de emotionata. Sentimentele erau total diferite fata de prima ei nunta, care nu fusese o nunta, se simtise ca la negocierea unui imprumut bancar. Voia sa scape cat mai repede, o enerva totul, nu simtea nicio zvacnire de entuziasm. Acum era constienta de fiecare privire indreptate spre ea, mirosul florilor o imbatau, si in momentul cand l-a vazut pe Harry, nu si-a diminuat pasii ca data trecuta, mai avea putin si o lua la fuga spre el. Zambetul lui s-a reflectat asupra ei, Megan stranse bratul tatalui ei si il trase mai cu avant, nu mai avea rabdare. Marcus chicoti discret.

Cand tatal ei ii intinse mana, dandui-o lui Harry si ea ii simti caldura pielii contopita cu a ei, toata planeta in jurul ei a explodat intr-o baie de lumina. Ii oferi un zambet aproape dureros de larg, stapanindu-se sa ii sara in brate si sa il sarute de acum.

- Esti atat de frumoasa! Ii sopti el, sarutandu-i mana usor si ea ii zambi.

- Si tu la fel! Ii raspunse, pentru ca nu se putea abtine, era aproape revoltator de frumos. Intr-un costum negru, il vazuse de multe ori asa in ultimul timp de cand devenise un important om de afaceri, dar mereu purta o camasa neagra, acum insa avea una alba si o cravata. Voia sa isi taie parul, sa isi faca o frizura mai potrivita noului sau statut, dar Megan insistase sa pastreze suvitele lungi si ondulate si pe buna dreptate, arata atat de splendid cu ele. Combinatia perfecta intre rebeliunea unui derbedeu si eleganta unui om de afaceri.

Nici de data asta Megan nu era prea atenta la preot, era prea ademenita de imaginea lui Harry langa ea. Se ciupise de cateva ori sa fie sigura ca e adevarat ce se intampla si nu avea sa se trezeasca din cel mai frumos vis la vietii ei. Repeta juramintele hotarata, spunand un "da" mult mai accentuat ca data trecuta. Nici Harry nu era mai stapan pe sine, parca plutea pe undeva pe deasupra acoperisului de fericire.

Cand i se oferi persmisiunea sa o sarute, o trase la pieptul lui si isi lipi buzele de ale ei cu pofta unui barbat ce si-a obtinut in sfarsit femeia, dupa atatia ani de chin si foamete ce nu putea fi eliminata decat de buzele si trupul ei.

Casa familiei Osborn era decorata in cel mai mic si rafinat detaliu, Megan era responsabila de fiecare floricica in parte si acum era foarte mandra ca se implicase atat. Era nunta visurilor ei, vedea in fata ochilor tot ce ii spunea lui Harry in adolescenta.

Nu o mai dureau picioarele, desi intra deja in a patra luna de sarcina. O durea maxilarul de la cat zambea, insa nu putea sa se abtina. Harry era un adevarat scai langa ea, vorbeau cu toata lumea, dar bratul lui nu ii parasise nicio secunda mijlocul, aveau securitate la fiecare colt, dar lui Harry ii era teama ca nu cumva lui Force sa ii vina ideea de a-i intoarce favorul si sa ii fure mireasa.

- Iubito, vreau sa cunosti pe cineva! Ii sopti Harry, in timp ce se invarteau intr-un vals lent. Ea il privi curioasa. O saruta delicat si o trase dupa el. Imediat ce vazu scaunul cu rotile, ochii ei se luminara de curiozitate.

- Domnul Denver?! Verifica ea, desi era sigura.

- Spune-mi Jack, te rog! Ii zambi barbatul, intinzandu-i mana. E o placere sa te cunosc, Megan. Ea dadu mana cu fostul antrenor al lui Harry, zambindu-i fericita.

- De asemenea. Era masiv in scaunul lui, chiar daca era invalid, parea sa mai foloseasca in continuare halterele pentru brate. Capul chelios si figura barbateasca ce ar putea fi foarte dura daca nu ar fi acoperita de zambetul prietenos.

- Ma bucur ca ati putut veni. Ii zambi Megan, intorcandu-se spre Harry care o tinea pe dupa mijloc si zambea la fel ca ea. Credeam ca ai spus ca nu ai reusit sa il gasesti.

- Am reusit in cele din urma, e greu sa dai de el. Chicoti Harry, privind spre antrenorul sau dupa care scotocise New York-ul mai bine de o luna. Jack nu dispunea de adresa sau numar de telefon, era un suflet vagabond, se plimba pe unde il ducea soarta.

- Cand l-am vazut, nu am crezut la inceput ca e Harry al meu. Gladiatorul meu. Zambetul asta tembel ce nu dispare niciodata nu e specific lui. Glumi Jack, aratand spre zambetul pe care Harry il purta pe chip. Toti trei rasera iar Harry se apleca sa isi sarute sotia pe tampla.

- Ti-am spus cine ma face pe mine sa zambesc.

- Da, dar nu ti-ar strica sa mai iei o pauza, o sa ti se largeasca dracului gura. Jack glumea in continuare iar Megan il adora imediat, Harry nu avea sa ia o pauza, doar sa rada si mai tare.

- Gladiator?! Repeta ea, ridicand dintr-o spranceana spre cei doi.

- Asta imi era porecla in ring, ridicola de altfel, dar mi-a fost de ajuns sa fiu numit odata asa, ca apoi nu am mai scapat de ea. Clarifica Harry.

- Hei, eu ti-am zis asa prima data, fii fericit ca nu te-am poreclit Schizofrenicul, cum ii ziceau tipului pe care l-ai batut in Houston.

- I se potrivea de minune, era agitat si facea spume la gura ca un caine turbat.

Megan izbucni iar in ras, privindu-i pe cei doi cum incepeau o adevarata ciondaneala pe tema poreclelor din ring. Il simpatiza deja pe Jack, era amuzant si prietenos, si clar foarte atasat de Harry.

- Nu ma urasti, nu? Megan tresari, intorcandu-se spre vocea ce ii sopti la ureche. Incepu sa rada, vazand-o pe Maria.

- Depinde, ai de gand sa ma rapesti iar? Se intoarse spre ea, dar fara sa ii intoarca spatele Isabellei cu care vorbea acum in singura pauza pe care i-o daduse Harry toata seara. Dar era foarte atent la cativa pasi de ea, vorbind cu Jack, Marcus si Cotton. Nu putuse sa o tina fortat pe Megan in conversatia barbateasca.

- In niciun caz, ma asigur ca ramai exact aici de data asta. Zambi Maria strengareste. Dupa ce o ajutase atat de mult sa scape de Justin, lui Megan i se parea si mai frumoasa. Incepu sa rada. Isabelle se retrase discret, sarutandu-si nora pe obraz si lasandu-le sa discute ca intre fete. Megan ii zambi si ea, intotdeauna o idolatrizase pe femeia asta, era micuta si fragila, dar ascundea mai multa putere decat va sti cineva vreodata. O vizita de multe ori cand Harry nu era acasa, pentru ca lui nu ii placea sa o duca in casa lui saracacioasa. Vorbea ore intregi cu ea lucruri pe care nu avea curajul sa le discute cu mama ei, si chiar daca ar fi facut-o, Jessica nu ar fi inteles-o niciodata atat de bine, chiar daca la aspectul fizic semanau destul de mult. Nu era de mirare ca Aaron o placuse din prima clipa, era micuta, nu foarte senzuala in coparatie cu alte femei cu forme, dar era exact ca un diamant micut ce iti scapa printre degete pe langa un rubin imens. Oricat de mare ar fi diferenta de aspect si greutate, diamantul va fi intotdeauna mai valoros.

 Isi privi soacra retragandu-se discret printre invitati, ea era singura cu care nu se certase de cand incepusera pregatirile de nunta, apoi isi intoarse atentia spre Maria.

- Sa nu ma intelegi gresit, oricat l-as fi urat pe Justin, nu faceam toata treaba asta daca nu stiam ca o sa iti placa foarte mult rapitorul. Ranji aceasta, facand-o imediat pe Megan sa rada.

- Iti sunt recunoscatoare pentru asta. Completa si ea, mentinand atmosfera amuzanta.

- Rapitorul asta atragator fiind eu, nu? Charlie aparu de nicaieri, parca rasarind din spatele Mariei. Megan continua sa rada. Il cunoscuse in sfarsit pe faimosul ei rapitor fara chip. Charile era cel mai siret, amuzant si smecher barbat pe care il cunoscuse vreodata. Putea sa iti fure casa, sa iti dea foc la masina si sa se culce cu nevasta ta, cand dai nas in nas cu el, reuseste sa te faca sa uiti toate astea si o sa razi in hohote dupa ce scoate trei cuvinte pe gura. Megan il compara cu hotul perfect, cu aspectul lui de vulpe, roscat, inalt si svelt, cu un zambet caruia nu poti sa ii rezisti oricat de suparat ai fii pe el. Harry se imprietenise cu el inca de cand s-a mutat prima data in New York, lucrau impreuna intr-un service.

- Da, da, cum sa nu?! Maria isi dadu ochii peste cap.

- Iubire, de ce faci totul atat de greu? Recunoaste odata ca ma iubesti ca sa scapam de chinul asta, pentru numele lui Dumnezeu! Se planse Charlie, privind spre tavan ca la o rugaciune. Megan radea tot mai tare, Maria incerca sa se abtina, dar nu reusea.

- Promit ca te fac mireasa, uite la ea ce frumoasa si fericita e, nu te tenteaza? Ridica dintr-o spranceana, Maria ii dadu o palma peste ceafa.

- La cum te cunosc pe tine, probabil o sa ma rapesti de la propria noastra nunta.

- Si ce e rau in asta? Inchipuie-ti fantezia dracu' ce ar iesi! El era extrem de serios, cu ochii aia mari si nerabdatori. Megan aproape se apleca pe fata din cauza rasului gand simti bratul lui Harry in jurul ei, tocmai cand Maria isi dadea iar ochii peste cap.

- Ce puneti voi la cale? Sa nu va treaca prin cap sa imi rapiti mireasa. Se incrunta Harry spre ei, cu ochii mijiti. Megan avea nevoie de aer.

Maria si Charlie cugetara cateva secunde, privindu-se strengareste cu sprancenele ridicate.

- Ne cam tenteaza, cat esti dispus sa platesti?

Nici daca deveneau invizibili si capatau puteri de teleportare nu aveau cum sa o fure pe Megan de langa el. La sfarsitul petrecerii, mijlocul lui Megan era transpirat din cauza bratului lui Harry, dar o parte din ce facea el era si pentru a atinge burtica rotunda in care ii crestea copilul.

In ciuda impotrivilor ei, Harry reusise sa o convinga ca plecarea in luna de miere sa fie maine dimineata, mai ales din cauza destinatiei pe care o alesesera. Austria era tara ei preferata de vacanta, Harry stia foarte bine asta si nici nu i-a cerut parerea cand a aranjat o cabana acolo in care urmeaza sa isi petreaca luna de miere, dar drumul pana acolo va fi lung si istovitor, iar viitoarea mamica are nevoie de odihna dupa o noapte asa de grea. Megan fusese suparata pe ideea asta pana in momentul cand nunta se apropia de sfarsit, iar ea isi simtea picioarele explodand in pantofi. Ii dadea lui Harry dreptate acum.

Dupa ce si-au luat adio de la toti invitatii, s-au retras in sfarsit in camera lor, iar Megan nici nu avea de gand sa lase oboseala sa ii ia din ce urmeaza sa se intample.

Harry inchise usa in urma lui, desfacandu-si nasturii sacoului in timp ce venea spre ea. Ii prinse mana si i-o saruta, frecand intre degete verigheta identica cu a lui.

- In sfarsit esti a mea! Sopti, apropiindu-se de chipul ei. Zambind, Megan se agata de gatul lui.

- Intotdeauna am fost! Zambi si el si o saruta delicat.

- Poti sa te scot din rochia asta, doamna Styles, sau iti place prea mult? Spuse el strengareste, lui Megan i se topira picioarele la felul cum o numise.

- Fa-o franjuri! Isi stranse dintii, muscandu-l de buza. Harry chicoti, dar nu avea de gand sa mai faca asta. Acum e mireasa lui, asa ca isi urca usor degetele pe spatele ei, desfacand rochia si indepartand-o cu miscari delicate in timp ce buzele lui le savurau pe ale ei. Megan isi cobori mainile, desfacandu-i cravata si nasturii de la camasa. Isi trase mainile atunci cand Harry ii scoase usor manecile roschiei, tragandu-i-o pe picioare si ingenunchind in fata ei. Megan isi musca buza, dandu-si capul pe spate atunci cand ii simti mainile pe coapsele goale, urcandu-i pe fese si scotandu-i lenjeria alba din dantela. Buzele lui se lipisa tandru de feminitatea ei, urcand si sarutand apoi pantecul rotund in interiorul caruia crestea rodul iubirii lor. Ii scoase agrafa si ii elibera parul, in timp ce Megan se chinuia ametita sa ii scoata sacoul. Harry o ridica in brate si se indrepta cu ea spre pat, acelasi pat in care se consumase si prima lor noapte de dragoste in adolescenta. O intinse pe spate, lasand-o intinsa si diafana intre cearsafurile albe de matase in timp ce se el se dezbraca. Megan isi musca usor buza, arzand de nerabdare sa il aiba deasupra ei, sa ii simta caldura si iubirea.

Picioarele ei se deschisera atunci cand el isi facu loc intre coapsele ei, aplecandu-se usor spre ea, extrem de atent la pantecul ce era intre ei. Megan se modela sub el, potrivindu-se perfect cu el asa cum a fost de fiecare data, strangandu-i parul in pumn atunci cand buzele lui le acoperira pe ale ei.

- Gladiatorul meu! Zambi ea, peste buzele ce le degustau pe ale ei. Harry zambi si el, mangaindu-i soldul intr-o mana. Megan ii atinse bratul, acolo unde era tatuajul cu numele ei.

- Semnificatia s-a schimbat! Vorbi el, inainte ca ea sa apuce sa se planga din cauza acelei sarme ghimpate. Ridica sprancenele curioasa.

- Nu mai reprezinta restrictia ta pentru mine, ci a tuturor celoralti. Esti doar a mea si nimeni nu o sa te mai atinga. Megan rase imediat, prinzandu-i parul in pumni si tragandu-l spre ea.

- Imi place mult mai mult semnificatia asta! Sopti ea strengareste, lipindu-si apoi buzele de ale lui.

O patrunse usor, miscandu-se ritmic, dar lent, nu avea sa fie un act salbatic nu numai din cauza sarcinii, ci si pentru ca in noaptea asta voia sa savureze usor fiecare particica din ea. Megan se pierdu imediat in mrejele placeri, scapand de tensiune si oboseala, lasandu-se iubita in bratele sotului ei.

Harry ii cuprinse mijlocul atunci cand spatele ei se arcui, pantecul ei se lipi de abdomenul lui.

- Iti multumesc ca m-ai iubit chiar si atunci cand nu mai meritam, Megan. Ii sopti, acoperindu-i din nou buzele cu un sarut tandru.

Epilog

Harry dadu buzna in casa atat de repede, incat aproape smulse usile din tatani.

- Unde e? Meggan?! Urla, nestiind daca sa fuga la etaj sau in sufragerie. Menajera aparu speriata, abtinandu-se sa isi faca o cruce dupa ce seful ei intrase in casa cu un diavol iesit din iad.

- Au plecat, domnule! Doamnei Megan i s-a rupt apa si nu a mai putut sa astepte, Joseph a dus-o la spital. Explica aceasta speriata.

Harry voia sa injure de tot ce ii venea la gura, dar nu avea timp, se intoarse pe calcaie si iesi pe usa la fel cum intrase. Marcus il urmarea panicat.

- Conduc eu! Spuse acesta repede.

- Nici nu ma gandesc! Marai Harry, sarind la volan.

- Daca mi se naste copilul si nu sunt acolo, te omor cu mana mea. Ameninta acesta, in timp ce accelera spre spital. Cuvintele lui Harry nu il deranjara, ii devenise cel mai bun prieten in ultimele luni, nu doar ginere. Si nici nu avea de gand sa prostesteze, amintindu-si cat de turbat fusese el atunci cand Megan a venit pe lume. Harry devenise o adevarata pacoste pentru sotia lui in ultimele luni, nu ii dadea pace o secunda, era atat de protectiv incat Megan avea sa isi angajeze rapitori care sa o scape de el pana naste. Isi convinsese tatal sa il atraga pe Harry si sa mearga impreuna la un meci al echipei lor preferate, amandoi erau fani Lakers, prilej numai buni ca Megan sa capete o dupa-amiaza de liniste, mai aveau o saptamana si ceva pana la termen asa ca dupa multe rugaminiti, Harry s-a lasat induplecat si a plecat cu socrul sau la meci, si uite tocmai acum s-a gasit copilul sa vina pe lume, probabil a asteptat un moment de respiro din ghearele lui Harry exact ca mama lui.

- Treci pe rosu. Spuse Marcus repede, dar Harry oricum facea asta.

- Doar nu crezi ca as pierde timpul acum sa stau la semafor. Marai, simtindu-se tot mai transpirat.

- Calmeaza-te, Harry! Ii ceru Marcus, dar nu era nici el mai calm.

- Nu imi spune tu mie sa ma calmez, tu erai calm cand a nascut Jessica? I-o intoarse Harry repede, trecand ca un ciclon printre masinile de pe strada, avea sa il astepte un teanc de amenzi dupa asta, dar cui dracului ii pasa? O sa devina tata.

Marcus ii dadu dreptate, nu incerca sa il mai linisteasca si il stimula sa conduca mai repede.

Opri in fata spitalului cu o frana ce ii propulsa in centura, intrara pe usile spitalului speriand pe toata lumea exact cum o speriasera pe biata menajera.

- Megan Styles, e pacienta ce trebuie sa nasca, a venit acum putin timp, spuneti-mi unde e! Ceru Harry repede, respirand ca un om ce statuse sub apa vreo 5 minute fara tub de oxigen.

- Este in sala de nasteri!

- Du-ma acolo, nu imi spune, nu am construit eu spitalul asta sa stiu unde o gasesc. Se criza Harry, si pe chipul lui se citea atata turbare, ca nimeni nu indrazni sa se opuna in fata lui si fu condus intr-a acolo. Joseph, soferul lor personal, astepta deja in hol, inainte ca Harry sa il intrebe ceva, auzi tipatul lui Megan si vazu rosu in fata ochilor. Dadu nas in nas cu doctorul ce se pregatea sa intre in sala.

- Domnule, cine sunteti dumneavoastra? Il intreba acesta, incercand sa il opreasca sa intre.

- Sunt sotul femeii care tipa acolo, spune-mi ca nu s-a intamplat ceva cu ea sau cu copilul. Harry prinse gulerul doctorului si il ridica pe varfuri, acesta il privi crucis.

- Domnule, calmati-va, nu s-a intamplat nimic, doamna e in travaliu, urmeaza sa nasca imediat. Harry ii dadu drumul.

- Atunci du-te acolo si ajut-o sa nasca! Urla la el. Doctorul isi abtinu comentariile asupra sotului nebun, pentru ca biata femeie urma sa nasca in orice secunda si avea nevoie de el. Harry vru sa il urmeze, dar fu oprit.

- Domnule, e mai bine sa ramaneti afara.

Harry se abtinu din rasputeri sa nu ii dea un pumn in gura, trebuia sa isi aminteasca ca Megan are nevoie de idiotul asta ca sa nasca.

- Eu am pus copilul in ea asa ca nu imi spune tu mie sa raman afara, o sa fiu acolo cu sotia mea chiar daca trebuie sa te omor ca sa trec peste tine si s-o ajut eu singur sa nasca.

Auzindu-si sotul urland ca un dement, Megan ii striga numele.

- Dati-i un halat si o masca chirurgicala! I spuse doctorul unei asistente, riscand si oprindu-l iar pe Harry inainte sa dea buzna in salon dupa strigatul sotiei sale. Accepta sa fie pregatit asa cum trebuia, iar toata barbatia din el fugi, lasand locul unei fetite speriate cand o vazu pe Megan intinsa pe pat, pregatita pentru nastere, transpirata si maraind de durere. Isi trase masca de pe fata si se apropie de ea.

- Iubito, e OK, o sa fie bine! Ii prinse mana si se apleca sa o sarute pe frunte, cautandu-si afurisita de barbatie ce fugise ca o lasa. Megan ii stranse mana si se indoi din cauza altei contractii.

- Vezi daca m-ai trimis la meci?! O critica el, dar Megan nu era in situatia de a fi criticata acum, ii arunca o privire de vipera.

- Oh, mai taci, eu sunt aia care scoate o minge de fotbal printr-o gaura de ac, nu tu!

Doctorul ii dadu de stire ca bebelusul vine, iar Megan se agita si mai tare, marind tonalitatea tipetelor. Fusese ambitia ei sa nasca normal, voia sa isi simta copilul venind pe lume. Il simte de-a binelea acum.

- De ce a trebuit sa imi faci unul atat de mare? Se planse ea, strangand din dinti, respirand sacadat si impingand parca tot ce avea in ea. Harry se apleca si ii saruta fruntea.

- Pentru ca te-am iubit mult cand l-am facut. De asta s-a facut asa mare! Glumi el, si in durerea ei, Megan nu se putea abtina sa nu rada. Harry ii sterse transpiratia de pe frunte.

- Hai, iubito, asta si gata! O incuraja el, strangand-o de mana.

- Cum sa nu?! Asta acum si peste cateva luni mai vrei inca unul. Mormai ea strangandu-si dintii si scotand un urlet de durere.

- Ca bine zici, cat asteapta o femeie dupa nastere ca sa faca sex din nou? Glumele lui aveau efectul dorit, ii atrageau atentia lui Megan, dar doar ca sa il loveasca pe nemernic.

Inainte sa aiba timp sa ii ofere alta replica acida, Megan ii sugruma mana lui Harry si infigandu-si capul in perna, isi plesni dintii si impinse pentru ultima data cu toata forta.

Plansetul copilul se auzi imediat, iar Megan isi trase sufletul ce parca fusese smuls din ea. Harry se apleca sa o sarute pe buze, o felicita si ii sopti ca o iubeste inainte sa se intoarca si sa isi priveasca fiul. Stiau de mult ca e baiat, de cand fusese destul de mare sa ii poata ghici sexul. Harry nu isi mai incapuse in pene de mandrie atunci, dar acum i se inmuiara picioarele cand bebelusul ii fu asezat in brate.

Il privi pierdut cateva secunde, analizandu-i chipul, se zvarcolea in bratele lui si pentru prima data, lui Harry i-au dat lacrimile si din alt motiv decat Megan. Il saruta pe crestet si il puse mamei lui in brate. Ochii lui Megan sclipeau si ei de lacrimi.

- E atat de frumos! Sopti ea. Harry nu stia ce sa spuna, amutise complet, doar privea spre cei doi ingeri din viata lui, nevenindu-i sa creada ca e atat de norocos.

O ora mai tarziu, dupa ce totul s-a declarat in ordine cu mama si bebelusul, acestia erau acum in salonul lui Megan, iar proaspatul membru al familiei Styles sugea infometat la sanul ei. Harry chiar o iubise mult cand il proiectasera, bebelusul avea 4 kilograme si 600 de grame, aproape dublu fata de un nou-nascut normal. Dupa ce toate familia trecuse sa ii viziteze, acum era randul lui Harry sa raman singur cu sotia si bebelusul lui.

- Cred ca o sa ne batem rau pe tine! Concluziona el amuzat, vazandu-si fiul lacom sugand la pieptul lui Megan. Ea rase.

- Nu il poti condamna ca iti seamana! Ii cicali ea dragastos, privind spre bebelusul ce era bucatica rupta din Harry chiar din primele ore de viata. Numai ochii verzi erau dovada ca nu prea avusese el treaba cu genele mamei si le luase doar pe ale tatalui. Parul minuscul era clar negru. Megan rase in mintea ei, gandindu-se cum ar fi fost sa il nasca acum daca era sotia lui Justin, probabil si-ar fi dat seama ca nu e al lui chiar dinainte. Bebelusul fusese foarte agitat in burta inca de cand i se dezvoltasera membrele, dadea lupte de strada in pantecul mamei sale. El si tatal lui invatasera sa comunice prin lovituri abdominale pe socoteala lui Megan. Era mai agitat inainte sa se nasca decat a fost Justin Force vreodata.

Izgoni gandul ce nu isi mai avea rostul si il privi pe Harry, care isi urmarea fiul sugand la pieptul ei cu ochii sclipind de fericire. Se intinse spre Megan si isi lipi buzele de ale ei, coborand apoi si sarutand capul bebelusului. Acesta il privea pe Harry, era calm in timp ce sugea, iar ochii lui erau indreptati spre tatal sau. Lui Harry i se topi inima in piept.

- Cred ca o sa fie fan Lakers! Spuse ea, privind spre tricoul cu numele echipei pe care Harry nu il mai schimbase dupa ce primise telefonul de la Megan in mijlocul meciului si plecase de acolo ca o tornda. Incepu sa rada.

- Cu siguranta! Se mandri Harry, gangurind spre puisorul de om ce nu isi lua ochii de pe el. Se apleca sa il sarute iar pe frunte.

- Harry, te-ai mai gandit la propunerea mea de nume? Spuse Megan, urmarind uimitorul schimb de priviri dintre ei doi. El isi ridica capul pentru cateva secunde, dar nu il indura sufletul sa paraseasca privirea fiului sau prea mult.

- Vrei tu asta? Intreba Harry, bland acum, nimic nu avea sa il mai enerveze in momentul asta cand fiul sau il privea in ochii.

- Da! Spuse Megan, urcandu-si cealalta mana in parul lui Harry si mangaindu-l usor.

El ofta, dar zambi, acoperindu-i mana cu a lui.

- Bine, Aaron ramane atunci. Capitula el dupa 7 luni in care Megan incercase sa il convinga sa ii dea numele tatalui sau.

Zambi fericita si se intinse sa il sarute.

- Hei, Aaron! Isi saluta ea bebelusul, leganandu-l usor si sarutandu-i crestetul. Uita-te la ochii lui, sunt atat de identici cu ai tai. Sopti ea zambitoare. Harry se umfla in pene, prinzand intre degete mana fiului sau si sarutand-o.

- Normal, doar e baiatul lui tati, sa vezi ce barbat irezistibil o sa iasa din el. Se mandri Harry, deja facandu-si planuri. Megan ofta, dandu-si ochii peste cap, stie deja ca nu o sa ii fie usor cu astia doi in casa. Trebuie sa isi faca o fata cat mai repede.

- O sa ii ofer tot ce nu am avut eu, el o sa aiba tatal perfect pe care nu l-am avut eu. Sopti Harry, privind spre fiul sau. Megan se inmuie din cauza cuvintelor sotului ei si incerca repede sa elimine atmosfera plangacioasa.

- O deveni el barbat irezistibil, dar daca devine un derbedeu ce se joaca cu fetele, ii retez chestiuta asta mica. Spuse ea, aratand spre locul unde era sexul bebelusului.

Harry ii dadu imediat peste mana, ofensat ca ii jignea baiatul.

- Nu o asculta, tati, o sa creasca. Isi linisti el fiul. O sa despici fetele cum a despicat-o tati pe mami. Glumi el strengareste cu fiul lui, primind apoi o palma peste ceafa de la Megan.

- Harry Styles, de-abia s-a nascut si deja ii bagi prostii in cap.

Harry rase, iar Megan isi ridica ochii spre cer.

- Doamne, sa nu fie derbedeu, atat iti cer. Ii seamana deja destul. Se ruga ea, facandu-l pe Harry sa ranjeasca si sa ii traga capul spre el, prinzandu-i barbia intre degete.

- O sa fie un derbedeu razgaiat. Ii facu cu ochiul, apoi isi lipi buzele de ale ei.

                                                          Sfarsit!