Sunetul produs de bucata de gresie de-a lungul lamei, o scotea pe Argana din sarite. Scrasni din dinti si isi ridica glezna pe genunchiul celuilalt picior, asezandu-si mainile sub cap si incercand sa adoarma, dar fara rezultat.

- Daca o mai ascuti mult, o sa ramai doar cu manerul. Spuse ea in cele din urma, ridicandu-se in sezut si uprivind spre baiatul ce incerca de mai bine de un ceas sa isi ascuta sabia, pe care de-abia putea sa o ridice. Copilul, ce nu parea sa aiba mai mult de 12 ani, inghiti in sec intalnind privirea Arganei, si lasa imediat sabia jos. Isi stranse palmele intre genunchi, plecandu-si capul si sperand sa nu o fi suparat pe gladiatoarea despre care auzise numai laude referitoare la puterea si rautatea ei.

Observand teama pustiului, Argana ofta si se intinse inapoi pe spate, reluandu-si pozitia initiala si incercand sa adoarma in zarva facuta de noii recrutati. Perioada asta a anului e intotdeauna cea mai stresanta, mai rea decat Campionatul, mai ales ca urmeaza imediat dupa el. Recrutarea noilor gladiatori. Ce o oprea acum sa le tipe sa taca din gura, e faptul ca a fost si ea ca ei candva.

Intorcandu-si capul, zari o fetita ghemuita intr-un colt, cu genunchii stransi in brate. Privea terifiata in jurul ei, cu lacrimile formandu-i dungi intunecate pe fata murdara. Parea slaba si scunda, stransa in acea pozitie fetusala. Argana nu ii dadu mai mult de 10 zile de supravietuire. Cu siguranta nu va rezista antrenamentelor. La doi pasi de ea era o alta fata, care de asemenea plangea, dar parea in alerta si atenta daca cineva o va ataca. Nu avea puterea sa scape, dar pare ca ar fi incercat, spre deosebire de cealalta care parea sa implore sa i se taie gatul mai repede si sa scape.

Erau doar doua fete deocamdata, restul baieti. 5, dar numarul lor avea sa creasca in curand. Argana ii analiza pe toti pe rand si gasi doi potentiali gladiatori cat de cat promitatori, dar asta doar daca reusesc sa supravietuiasca urmatorilor ani. Majoritatea copiilor luati sub 15 ani, sfarsesc la primul lor Campionat.

- Gura! Urla din cusca lui, Dax, satul de miorlaiala recrutatilor. Copiii au oprit imediat orice activitate si si-au indreptat privirile spre gladiatorul imens ce putea sa ii franga pe fiecare in maini ca pe crengute. Doar spasmele fetei terifiate se mai auzeau.

- Si asta e nimic, e doar prima tura. Vorbi Murdock, amuzandu-se de frustrarea lui Dax. Putea suporta orice; infometare, biciuire, frig, caldura, dar pana la zgomotul in timpul somnului.

- O sa ii omor pe toti la primul antrenament. Oricum sunt doar niste sfrijiti speriati, uita-te la ei! Dax se ridica in picioare, ii pierise somnul si acum voia sa se razbune, bagandu-i in sperieti pe bietii copii.

Argana era singura femeie gladiator din temnita, la ultimul Campionat isi pierduse prietenele. Matia sfarsise devorata de tigri in ultima etapa, iar pe Erin o omorase Dax. Se razbunase si ea omorandu-l pe Erold, fratele lui. Stia ca Dax o uraste si isi doreste sa o omoare sub orice forma, dar, de asemenea, ii e si teama de ea. Noaptea e singurul moment prin care ar putea-o ataca, luand-o prin surprindere in timp ce doarme, dar organizatorii le-au ghicit demult gandurile astea asa ca fiecare e inchis in cusca lui, debarasat de arme si bine incuiat. Recrutatii nu au inca asemenea tendinte, asa ca sunt lasati liberi pana la inceperea antrenamentelor.

- Nu stii niciodata ce poate iesi din ei! Spuse Murdock, jucandu-se cu un pai pe care il tinea intre buze. Il scoase ca sa poate tusi, rana de la sold nu voia sub nicio forma sa se vindece. Stia ca odata cu ea, ii va veni sfarsitul. Abia mai putea sa mearga si prindea o infectie ce se agrava tot mai mult. In afara de un pansament si cateva ierburi afurisite, nu primea mai mult, asa ca probabil va muri inainte de urmatorul Campionat.

Dax scoase un ras batjocoritor.

- Hei, copile! Ii atrase atentia baiatului ce isi luase din nou sabia, incercand sa o ascuta intr-un mod cat mai silentios ca sa nu il mai auda Argana. Fusese constienta ca pusese mana pe ea inca din prima secunda, dar il lasase in pace.

- Vrei sa te invat sa ascuti sabia aia?! Vino incoace! Isi baga bratul printre gratii si ii facu baiatului semn sa vina la el. Naiv si fara minte, tipic unui copil, se ridica in picioare si se indrepta cu pasi mici spre cusca lui Dax. Acesta ii zambi incurajator. Argana isi stranse dintii, ar fi putut totusi sa scape de zgomotele enervante pe care le facea copilul, oricum avea sa moara in curand, dar nu intr-un asemenea fel.

- Da-i sabia aia si o sa te omoare cu ea inainte sa apuci sa clipesti. Se auzi vocea ei in incaperea enorma, oprind activitatea din nou. Nu folosise niciun ton, avea ochii inchisi si toata lumea credea ca doarme. Nu privise nimic in jurul ei, dar era constienta de fiecare miscare. Baiatul se opri la mijlocul drumului, intorcandu-si capul spre femeia ce vorbise. Argana nu isi deschise ochii, nu ridica capul, ramase in aceeasi pozitie pe patul ei. Nu avea sa ii dea mai multe avertismente, e treaba lui ce face de acum inainte. De asemenea, stia ca Dax, odata ce pune mana pe o sabie, o sa incerce sa o arunce spre ea. Putina adrenalina nu i-ar strica, statuse in cusca asta nenorocita toata ziua.

Dand dovada de putina inteligenta, baiatul se intoarse inapoi la locul lui, pitindu-se de privirea furioasa a lui Dax, care rasufla pe nari ca un taur, privind spre cusca Arganei. Temnita era iprejmuita de custi de o parte si de alta. Barbatii pe o parte, femeile pe cealalta. Erau 40 de custi in total, lipite una de alta, aproape toate goale acum. Aveau sa fie ocupate in curand. Urmatoarea tura de recrutati venea maine, cu mult mai multi de data asta si mai mari decat copiii ce fusesera acum luati din satele din apropiere, din familiile ingropate in datorii. Erau mai degraba o umplutura pentru cei ce vor muri in timpul antrenamentelor, decat viitori gladiatori.

Trepidand de furie, Dax se intoarse pe patul lui, aruncand sageti cu privirea spre gladiatoarea ce nu il baga in seama.

- Am auzit ca anul asta ii aduna de prin tot imperiul. Ii cauta pe cei mai buni, nu se mai multumesc doar cu saturile de prin apropiere. Vorbi Murdock, schimband subiectul.

Argana nu raspunse, parea din nou ca doarme, desi Murdock stia ca e constienta de fiecare miscare. Dax pufni ingamfat.

- Nu conteaza de unde ii aduc. Toti o sa moara la fel.

Conversatiile se incheiasera, copiii care voiau sa mai planga erau redusi la tacere de amenintarile lui Dax si se stransesera toti in mijloc, nestiind daca le era mai frica de barbatul furios, mare cat un taur si capabil sa rupa gratiile ce il tineau captiv, sau femeia ce nu se miscase mai deloc, preluand o pozitie de statuie de cateva ore, dar care parea mai periculoasa decat vulcanul de sex masculin ce fumega in partea cealalta.

Argana era recunoscuta pentru indiferenta ei. I-ar putea fi numarate pe degete cuvintele pe care le scoate intr-o saptamana. E rece si distanta, dar asemeni unui carbune incins. E biciuita de multe ori pentru nesupunere, dar asta nu o determina sa asculte. In perioada dintre Campionate, gladiatorii sunt deseori folositi si la altceva decat lupte sangeroase. Corpurile lor lucrate sunt atractive, mai ales ale femeilor, dar Argana nu mai stie numarul cator barbati a ucis, dupa ce au cumparat-o pentru o noapte, sperand sa obtina niste distractie adevarata cu o gladiatoare. Ajungeau cu gatul sucit inainte sa isi dea pantalonii jos. Chiar daca erau recompensati pentru genul asta de prestari, Argana tot nu putea fi convinsa sa isi vanda trupul. Trupul era doar al ei. Ii luasera absolut tot, familia, libertatea, chiar si personalitatea. Trupul era al ei. Arma ei.

A fost luata de langa familia ei la varsta de 16 ani, acum are 22. A rezistat timp de 6 Campionate, un adevarat record, cu doua mai mult decat Dax, care nu a mai castigat de cand a fost ea adusa. Si pare ca va mai sta mult pe aici, dar toata puterea ei i-o datoreaza mentorului sau, Lucias, care o luase sub aripa lui cand nu fusese nimic mai mult decat fetita ce plange acum sufocata in coltul temnitei. Provenea dintr-o familie saraca, intr-un sat din padure, departat de civilizatia cetatilor romane. Cand au venit sa ii ia, l-au ales pe fratele ei. Dar Ira avea pe atunci doar 13 ani, era un baiat dezvoltat, taia lemne in padure cu tatal sau de cand fusese suficient de mare sa tina toporul in mana, dar Argana stia ca avea sa isi gaseasca moartea in prima lupta in arena, asta daca supravietuia antrenamentelor. Ira era retras si speriat de orice altceva in afara de padurea lui. Era bland si iubitor, nici daca ar fi avut puterea sa o faca, nu ar fi omorat pe cineva, indiferent ca acea persoana isi dorea sa il omoare pe el. Conducatorul trupelor de recrutare a citit asta in el, in afara de putin amuzament oferit spectatorilor in timp ce fuge prin arena de adversarul lui, nu avea ce sa ofere mai mult, dar atunci i-a picat in privire Argana. O tanara salbatica, ce isi petrecea timpul prin aceeasi padure ca fratele ei, dar nu ca taietor de lemne, ci ca vanator. Ea asigura mare parte din hrana familiei, era agila si isteata ca o felina. Avea trupul slab, dar promitator. Inaltimea era chiar surprinzatoare pentru o fata de varsta ei, cu o portie mai mare de mancare si antrenamente serioase, avea sa devina ceva mai mult decat un copil haituit in arena. Era ca si o creatura salbatica, nu i se observa frumusetea sau uratenia din spatele suvitelor negre de par ce ii atarnau in jurul fetei si ii ajungeau pana la solduri.

Mai tarziu s-a dovedit a fi o femeie foarte frumoasa, cu un trup ce se contura chiar mai uimitor decat cum prezisese cel ce o rapise de langa familia ei. Doi ochi negri ce aruncau adversarul in intuneric inainte sa o faca sabia ei. Din faptura salbaticita ce parea ca nu stie nici sa vorbeasca, a devenit prima gladiatoare adevarata.

Femeile au inceput sa fie luate cu un an inainte sa intre ea in arena, organizatorii se gandisera ca astfel aduc un plus de deliciu spectatorilor, si nu s-au inselat. Dar foarte rar gaseau o femeie dispusa sa lupte, o femeie cu sange rece si privirea tipica de ucigas. Niciun antrenament nu le implata samanta de criminal. Majoritatea erau impinse in arena si sfarseau plangand in fata adversarilor. Nici sa puna doua femei sa se lupte nu scoteau mai multe rezultate, intepeneau una in fata celeilalte. Asa ca in cele din urma au fost nevoiti sa le bage in etapa finala, unde animale salbatice sunt aruncate in arena. Cel putin cu astea creau mai mult spectacol. Una e sa vezi o femeie fugarita de un tigru, alta de un barbat. In cazul celor din urma, lupta se termina de multe ori in hohote de ras din partea publicului. Iar tinta acestor lupte nu e amuzamentul.

- Poti sfarsi chiar acum, te omor chiar eu ca sa te scap de un chin mult mai mare, sau ramai in viata si lupti pentru ea. Nu va uita niciodata primele cuvinte ale lui Lucias. Era un gladiator in varsta de 30 de ani, a luat-o sub aripa lui ca pe o fiica si a invatat-o sa lupte, sa se apere. I-a eliminat orice urma de blandete, i-a transformat mentalitatea, spiritul de copil, intr-unul de ucigas ce deschide ochii in fiecare zi doar ca sa lupte. Sa lupte pentru viata, pentru libertate. Cea din urma era insa un termen vag. Organizatorii le promiteau ca dupa 5 Campionate castigate, vor fi liberi si putrezi de bogati. Putini ajungeau sa supravietuiasca macar la doua. Argana castigase 6, dar era inca aici si se indoia ca va pleca inainte sa fie omorata in arena. Era prea valoroasa ca sa fie lasata sa plece. Spectatorii o stiau, o iubeau, ii strigau numele la inceputul fiecarui Campionat si pariau sume exorbitante pe ea. Le oferea intotdeauna spectacol. Ucisul devenise a doua ei natura, o arta, la fel cum un muzician isi hipnotizeasca ascultatorii cu un cantec la harpa. Avea o tehnica diferita de fiecare data, asa ca nimeni nu stia la ce sa se astepte de la ea, spre teama adversarilor ce intrau in arena cu ea. Putea fi salbatica si sangeroasa, comportandu-se cu adeversarul ei ca un macelar nebun, sau putea fi calma si plictisita, lasandu-l sa isi faca numarul in jurul ei pana cand il omora fara prea mare ceremonie.

A devenit un adevarat asasin fara inima dupa moartea lui Lucias, in urma cu trei ani. Fusese unul dintre cei mai buni gladiatori, el fusese adus la 21 de ani. Sfarsise intr-un mod ridicol, injunghiat pe la spate de adversarul pe care il invinsese deja, dar nu murise, asa ca in timp ce se intorcea, s-a trezit cu sabia infipta in picior, s-a prabusit, apoi taisul i-a patruns pieptul. A murit inaintea adversarului sau, care nu a mai rezitat mult oricum, dar odata cu moartea lui Lucias, Argana a pierdut ultima farama de umanitate din ea. Atunci si-a dat seama ca era indragostita de el, ca era singurul barbat care si-ar fi dorit sa o atinga, dar a realizat toate astea prea tarziu. A intrat in arena plangand in hohote, dar durerea pierderii lui a transformat-o intr-o fiara. Si-a varsat durerea prin sange si a creat un adevarat masacru, macelarind orice ii era trimis. Oameni sau animale. Atunci Argana a devenit un nume pe buzele romanilor, gladiatoarea lor preferata.

A murit si ea alaturi de Lucias atunci, i-a murit sufletul si a mai ramas doar un trup slefuit de mainile Diavolului intr-o frumusete inselatoare, capabil sa produca doar atractie spre moarte.

Soarele nu rasarise inca atunci cand Noah a fost trezit cu brutalitate de gardieni. Biciul i s-a lipit de spate, insotit de o injuratura vulgara scuipata in scarba. Strangand din dinti, se sili sa se ridice cat mai repede. Isi facuse deja cateva principii si stia ca daca ajunge schilodit in arena, nu o sa ii fie deloc bine. Sansele si asa minime de supravieture vor deveni nule.

- Scoala-te, vierme! Gardianul il lovi cu piciorul in burta pe baiatul din fata lui Noah, din cauza caruia trebuia sa stea aplecat, pentru ca lanturile le erau legate cu o lungime de jumatate de brat. Isi masa incheieturile mainilor pe sub zalele de metal, abtinandu-si orice reactie provocata de usturimea ranilor.

Fetele au fost si ele trezite, intr-o maniera mult mai vulgara care i-a pus lui Noah un nod de scarba si furie in gat. Toata noaptea le auzise tipetele si plansul, pentru ca spre deosebire de barbati, gardienii nu le-au lasat pe femei sa mearga la culcare inainte sa se distreze cu ele.

Privi spre grupul de femei inlantuite, multumind zeilor ca surorile si logodnica lui nu erau printre ele. Avusese o presimtire acum doua zile cand le spusese sa ramana in padure dupa ce au auzit harmalaia venita din sat. Erau la cules de ciuperci, si imediat ce zgomotele au ajuns la urechile lui, Noah a stiut despre ce e vorba. Si-a ascuns surorile si s-a intors in sat, de teama ca nu cumva sa fie luat tatal lui. Nu era foarte batran, fierar si in putere, stia ca organizatorii isi largisera gama de gladiatori foarte mult, oferind produse bune pentru ucis de toate varstele. Dar aveau traditia de a lua un singur membru al unei familii, cu rare exceptii in care erau luati si doi frati. In sat nu erau prea multi voinici, majoritatea pescari, nu le-ar fi oferit prea multa satisfactie, asa ca l-ar fi luat pe fierar cu siguranta, asta daca fierarul nu avea un fiu de 23 de ani, voinic si puternic.

Noah isi stranse ochii, incercand sa nu isi mai aminteasca tipetele tatalui sau, care implorase sa il ia pe el si sa ii lase fiul. Plansul si vocea terifiata a lui Irena, logodnica lui pe care urma sa o ia de sotie in curand. Numai o minune facuse ca Irena sa nu fie luata, soldatii nu vazusera ceva prea promitator in ea. Noah multumi zeilor, regretand momentele in care se gandise ca Irena e prea slaba si firava. Era doar inalta, aproape mai inalta ca el, dar foarte slaba, ceea ce nu ii oferea prea multa atractie, sau in cazul asta, putere. Dar Noah o iubea, se gandise la familia pe care si-o va construi cu ea, la copiii lor, acum trebuia sa lase toate astea in spate si sa uite de Irena si de familia lui. Acum se indreapta catre moarte, si deocamdata, nu e hotarat daca va lupta pentru viata lui, s-au se va lasa doborat din prima. Stia ca nu o sa mai fie niciodata liber. Si daca ar castiga 5 Campionate - lucru imposibil - tot nu i s-ar da drumul. Chiar daca nu vazuse niciodata luptele, erau celebre in imperiu. Toti vorbeau despre ele, transmitand din vorba in vorba ce auzisera de la cei ce le vazusera. Iar el auzise de gladiatoarea ce castigase 5 Campionate consecutiv, dar asta se intamplase anul trecut, iar ea inca intra in arena. Organizatorii spun ca e dorinta lor, devin gladiatorii si nevoia de sange e singura pe care vor sa si-o mai satisfaca, dar Noah se indoia ca asta e adevarul. Odata ce esti capturat pentru aceste lupte, ori esti slab si mori repede, ori devii puternic si ramai prizonier pe viata.

Un gardian a trecut pe langa fiecare si le-a indesat o plosca cu apa pe gat, nelasandu-i sa ia mai mult de doua inghitituri. Noah incerca sa adune apa ce mai mult i se scursese in colturile gurii.

- Cu cat va miscati mai repede, cu atat ajungem mai repede la cetate si o sa primiti mancare. Urla un gardian de pe calul sau, facand semn grupului sa porneasca.

Noah se misca din loc, potrivindu-si pasii cu cel din fata sa. Nu mai mancase de cand fusese luat si se indoia ca va mai pune vreodata gura pe mancare incat sa se sature. Mai ales mancare buna.

Luptele intre gladiatori s-au schimbat mult de la aparitia lor, in anul 310, inainte de Hristos, desi au fost practicate neorganizat cu cativa zeci de ani inainte. Scolile Iudi, pentru recrutarea si antrenarea tinerilor gladiatori, si-au schimbat mult tehnicile de-a lungul timpului. In Capua dainuia cea mai faimoasa dintre toate, aici unde Spartacus devenise gladiator, iar mostenirea lui dainuia in continuare, cu din ce in ce mai multa moarte, cu mai multa furie si spectacole sangeroase. La inceputurile ei, lupta intre gladiatori ducea rar la moarte. Gladiatorii erau antrenati multi ani si organizatorul incerca sa ii foloseasca cat mai mult timp. Invinsul era lasat sa traiasca, ca apoi sa isi poata lua revansa in urmatoarea lupta. Apoi a aparut posibilitatea de alegere a publicului, in care ei decideau prin ridicarea sau coborarea degetului mare, daca pierzatorul ramane sau nu in viata.

Dupa asta, observand setea tot mai mare de sange a spectatorilor, luptele au fost desemnate ca si decisive pentru unul dintre gladiatori. Luptau pana la moarte, doar unul dintre ei iesea viu din arena. Chiar daca asta le reducea drastic rezervele de luptatori, sumele platite pentru circul sangeros au devenit mult mai mari. Femeile au fost alt adaos care desi nu a prins foarte bine din prima, incep sa devina atractia principala a spectatorilor. Acum, recrutatii sunt luati si antrenati un singur an. Dupa terminarea Campionatului, organizatorii pleaca prin tot imperiul in cautare de noi potentiali gladiatori.

40 de gladiatori intra in arena. 20 de femei si 20 de barbati, iar spectacolul se intinde pe durata a trei zile.

In prima zi, intra in arena 10 femei si 10 barbati. 6 dintre barbati se lupta intre ei, la fel si 6 dintre femeie. Cei 8 ramasi, 4 barbati si 4 femeie, formeaza Cuplul, asa cum e denumita lupta intre femeie si barbat. Sunt grupati de organizatori si la sfarsitul etapei mai raman doar 10. In ziua a doua, etapa e asemanatoare cu cea din prima zi, iar la sfarist, raman 20. Etapa a treia e adevaratul deliciul al spectatorilor. Gladiatorii urmeaza cam acelasi scenariu ca si in primele etape, doar ca de data asta echipele sunt alese prin tragere la sort, iar moartea nu e provocata dupa prima lupta. Invinsul e lasat in viata, dar aruncat in "Cusca Fiarelor" o alta etapa la fel de savurata de catre public. Majoritatea gladiatorilor care ajung aici sfarsesc foarte rau, devorati la propriu. La sfarsitul Campionatului, raman doar trei gladiatori. Organizatorul s-a rezumat macar la atat ca sa nu ramana doar cu un gladiator zdravan pentru Campionatul urmator. Castigatorul e ales de public, cel al carui nume e strigat cel mai tare, care a facut cel mai bun si sangeros spectacol, e declarat Gladiatorul Campionatului.

Acestea au fost regulile in ultimii 33 de ani, dar acum sunt pe cale sa se schimbe din nou, deoarece anul acesta, se va tine ultimul Campionat al gladiatorilor.

Cu capul plecat si durerea tot mai acuta din incheieturi, Noah urma grupul de recrutati si patrunse pe portile cetatii. Un barbat se plangea ca fusese muscat de un sarpe la doua persoane in spatele lui si incetinea tot grupul, enervandu-i pe gardieni care imparteau biciuri fara oprire.

Mai era un singur barbat din satul lui Noah, Olpha, dar care era legat mult mai in spate. O alta fata, pe care insa nu stia cum o cheama, dar o vazuse de multe ori in padure, vanand sau adunand ierburi. Nu locuia in sat si o mai avea doar pe mama ei. Fata era printre singurele care nu scosese niciun sunet nici cand fusese violata, Noah se gandea daca nu cumva e muta. In grupul lui, erau cel putin 15 barbati, recrutati din multe sate si orase, majoritatea extrem de masivi si puternici. Un alt grup mai mic era in spate, in afara de femei ce pareau sa fie si mai multe. Cand au patruns in centul orasului, s-au intalnit cu alt grup de recrutati si gardieni ce de-abia ajunsesera in cetate. Noah ii privi sceptic, nu stia prea multe despre luptele astea, dar stia sigur ca in arena intra 40 de gladiatori. Erau cel putin 70 de oameni in curtea cetatii acum. Toti legati si biciuti de gardieni, toti masivi, puternici, potentiali criminali cu sange rece. Chiar si femeile erau impresionant construite.

Au fost impinsi prin curtea enorma, strigati si aclamati de oameni care asteptau cu sufletul la gura sa ii vada cum urmeaza sa se omoare peste un an. Aruncau cu flori in ei si le urau bun venit si noroc la antrenamente. Bratul lui Noah fu lovit de o ramura de salcie si apoi de un trandafir, isi stranse dintii si isi pastra capul in pamant. Nu voia sa il ridice si sa priveasca in jurul lui, sa vada frumusetea cetatii romane si pe oamenii fericiti care traiesc aici si care nu trebuie sa traiasca cu teama ca le vor fi rapiti copiii si aruncati intr-o arena unde sa lupte pana la moarte pentru a crea spectacol.

Si-a pastrat capul plecat pana cand au patruns intr-un fel de tunel subteran, in strafundurile cetatii, asa ca a fost nevoit sa ridice privirea ca sa vada unde se afla. Soarele orbitor si sufocant disparuse, lasand loc unei atmosfere reci si umede. Au traversat tunelul de piatra, urmand indrumarile gardienilor pana cand au ajuns in alta sala mai mare si Noah a putut sa respire usurat. El si barbatul din spatele lui ajunsesera sa traga si sa il tarasca pe cel ce fusese muscat de sarpe.

Au fost aliniati de data asta orizontal, unii langa alti in mai multe randuri. Erau intr-o temnnita enorma, burdusita de custii cu gratii de o parte si de alta. Trei barbati imbracati ca niste romani noboli autenitici ii priveau din mijloc.

- Bun venit, gladiatorii mei! Le ura unul dintre ei, Noah il intercepta ca fiind Erodot, conducatorul organizatorilor acestor lupte si cel care schimbase regulile in ultimii ani. Batranul de peste 60 de ani, cu parul alb si lins pe spate ii privi pe toti cu o fascinatie sadica, zambindu-le, evident multumit de ce recrutase anul asta.

- Cu totii stiti deja de ce sunteti aici. Pentru urmatorul an, veti fi antrenati ca sa deveniti gladiatori. Luptatori cu sange rece, ucigasi, asta daca va doriti sa supravietuiti. Multi dintre voi vor muri, majoritatea, mai exact. Ranji barbatul, bucurandu-se de teama lor. Maine va vor fi explicate regulile mai pe indelete, veti vedea cu ce aveti de-a face, pentru cei care inca nu stiu cu ce se mananca aceste lupte. Va vom testa, vom vedea ce tip de luptator e fiecare dintre voi, ce tip de arma si armura vi se potriveste. Va asteapta un an greu si vreau ca fiecare dintre voi sa ii supravietuiasca, pentru ca adevaratul obstacol va asteapta in arena. Veti supravietui acolo pe baza antrenamentului pe care il veti primi in urmatoarele luni. Si nu uitati, nu sunteti singuri aici, cu voi in arena vor intra si gladiatorii care au castigat deja multe campionate si nu mai au nimic de invatat din arta ucisului. Ranji Erodot, observand teama implantata pe chipurile recrutatilor. Noah analiza incaperea enorma, cautandu-i pe ceilalti, dar daca erau aici, erau inchisi in custile din fund.

- Anul asta ne-am largit putin orizontul, dar din pacate nu am avut timp sa ne largim si temnita. Spuse Erodot ofticat, facandu-i doar pe gardieni sa rada. Oamenilor rapiti ce stiau ca ii asteapta moartea, nu li se parea nimic amuzant.

- Asa ca veti sta cate doi in cusca anul asta. Continua Erodot, creand si mai multa panica. M-am tot gandit, si cel mai bine e sa va pun barbat cu femeie. Barbat cu barbat nu ar duce nicaieri bine, de-abia va stapanim sa nu va omorati in timpul antrenamentelor, dar barbat cu femeie va aduce amandurora niste beneficii de care ati fi prosti sa nu profitati. Ranji Erodot, sperand sa auda macar o aclamare de fericire. Nimic, doar un ras gros, barbatesc, de undeva din spate, in fundul temnitei. Deci ceilalti 3 sunt si ei aici, constientiza Noah. Nu sunt tratati cu nimic mai special.

- Si nu trebuie sa mentionez ca daca dimineata, colegul sau colega voastra nu mai respira, voi o sa primiti pedepse la care nici nu va ganditi. Puteti studia spatele gladiatorilor din custi daca vreti sa intelegeti mai bine. Spuse Erodot, aratand cu capul spre spate. Noah intelese: biciuire.

- Bun! Batranul batu din palme, apropiindu-se de ei. Sunteti obositi si infometati asa ca o sa va trimit in custi si restul discursului il veti auzi maine. Grupeaza-i dupa marime. Vorbi el cu un un alt organizator roman, ce ii analiza pe toti din cap pana in picioare.

- Cu ei nu va fi problema, dar pe cine bagam in custile celorlalti? Intreba barbatul, facand semn in spate. Noah se cutremura cateva secunde, gandindu-se ca trei dintre ei vor imparti cusca cu gladiatorii care nu fusesera putin laudati cu privire la setea de sange. Daca erau barbat si femeie in cusca, asta inseamna ca doar femeile erau in pericol, dar chiar inainte sa ii treaca prin cap ca nu erau doar gladiatori barbati, il auzi pe roman soptindu-i amuzat lui Erodot:

- Pe cine bagam in cusca Arganei? O sa il omoare pana dimineata.

Frecandu-si barbia, Erodot se plimba prin fata fiecarui barbat, unii mai tineri, de 15-16 ani, pana la barbati de 40-45.

- Marimea nu conteaza, o sa il omoare oricum. Eu zic sa o lasam singura pe ea. Propuse celalalt barbat, pe care il chema Ilius, dupa cum ii susotise Erodot sa taca.

Noah deveni inspaimantator de constient de prezenta femeii ce se afla in una din custile in fundul temnitei.

- Nu o sa pun trei intr-o cusca pentru ea. Daca ii face ceva, o tin legata afara o saptamana, si in plus, nu il bag ca sa o violeze, asa ca nu o sa aiba nicio problema cu el. Spuse Erodot, inca frecandu-si barbia, bagandu-i in sperieti pe toti barbatii legati din incapere. Ilius rase pe infundate la ideea unui barbat care sa o violeze pe Argana.

- Hai sa ii dam unul frumusel, ca sa aiba ce admira, poate o sa profite ea de el pana la urma. Ranji Erodot, oprindu-se in mijlocul lor. Noah era pe randul din spate si multumea zeilor pentru asta.

- Tu! Se auzi vocea tunatoare a lui Erodot! Noah era inspaimantat sa ridice capul ca sa vada care e cel ales, dar inainte de asta, fu prins de un gardian si impins in fata. Lanturile din jurul mainilor au fost fortate la maximum, ar fi scrasnit de durere, daca nu realiza pentru ce fusese ales.

Erodot il analiza atent. Ii privi parul negru si usor carliontat, crescut pana la baza gatului. Ochii verzi si fata curata si perfect proportionata, alaturi de trupul inalt si musculos conturat. Nu doar ca era cel mai chipes dintre toti, dar putea sa concureze si cu fiul imparatului la frumusete. Erodot zambi.

- Da, tu esti bun! Il batu pe umar. Nu iti face griji, baiete, te bag in cusca cu cea mai frumoasa femeie pe care ai vazut-o in viata ta, doar sa nu inchizi ochii in preajma ei si sa nu o atingi vreodata. Rase Erodot, facandu-i si pe gardieni sa rada, alaturi de ceilalti recrutati din sexul barbatesc ce respirara usurati. Noah isi acceptase deja moartea si nu stia daca e bine sau rau ca urmeaza sa fie omorat in somn.

I-au fost desfacute mainile si a respirat usurat cateva secunde. Inchieturile ii erau acoperite de vanatai ce netratate il vor chinui cateva zile, poate chiar saptamani, dar acum avea alta problema si aceea nu era nevoia ingrozitoare de hrana si apa.

Un gardian il trase in fata, conducandu-l spre noua lui casa. Ca sa isi ocupe mintea, Noah numara pasii pana in fundul temnitei. Se opri la 72 si facu o mica rugaciune mintala cand usa custii a fost deschisa si el a fost impins inauntru.

- Bafta! Ii ura gardianul intr-un amuzament macabru inainte sa inchida usa in spatele lui.

Noah respira usor si isi infrunta soarta, trebuia sa o faca mai devreme sau mai tarziu. Cusca era construita din pereti de piatra pe laterale, astfel incat prizonierii nu se puteau vedea intre ei. La fel si cel din spate, doar partea din fata era din gratii de fier. Spatiul dintre cele doua randuri de custi era de cel putin 10 pasi, dar cel din celula nu era de mai mult de 3. Era ingrozitor de mica, probabil de asta se numeau custi si nu celule, iar ce trebuia sa reprezinte patul, era doar o banca de lemn lipita de peretele drept, nu mai lata de 7 palme sau mai lunga de trei brate. Noah analiza toate aceste lucruri, in timp ce privea atent spre cealalta persoana din cusca. Ii erau aprobate calculele, observand cum ea abia incapea pe patul mic, ce nu avea decat o bucata amarata de material drept patura. Avea genunchii ridicati, unul dintre brate il tinea sub cap, iar pe celalalt peste ochi.

Probabil dormea, asa ca Noah respira usurat, dar si speriat ca poate nu cunoaste schimbarile facute si o sa il omoare imediat ce se trezeste cu el in cusca.

Nu se misca niciun centimetru, nu il privi, asa ca nu avea decat sa se miste din locul in care ramasese intepenit si se indrepta spre celalat perete. Pe jos, spre surprinderea lui, era nisip. Nu era cald sau comod ca fostul lui pat, dar mai bine decat o podea de piatra, si nici cu mult mai rau decat asa zisul pat pe care statea gladiatoarea ce abia avea loc.

In timp ce recrutatii erau impartiti in celule, Noah se aseza in fund si se sprijini de perete, respirand usurat ca cel putin drumul ingrozitor se incheiase si avea sa primeasca mancare in curand. Voia sa inchida ochii si sa se odihneasca putin, dar nu putea, pentru ca femeia din fata lui ii atragea toata atentia. Nu ii vedea chipul prea bine, era acoperit de bratul ce il tinea peste ochi. Ii vedea doar buzele, lipite si fara sa lase vreo expresie la iveala. Carnoase si pale. Nasul avea o forma perfecta, nici prea ascutit, nici prea borcanat. Tinuta ei il facu sa inghita in sec, numai asta ii demonstra cat pericol inspira femeia cu care ajunsese in cusca. In picioare nu avea celebrele incaltari de roman, din curele impletite. Purta o pereche de cizme din piele neagra, ce ii treceau peste genunchi, unde devenea mai largi, numai bune sa strecori un cutit, se gandi Noah. Coapsele ii erau acoperite de o fusta din acelasi material, din fasii de piele, nu mai lunga de o palma de barbat. Era legata cu o curea din multe catarame metalice. In pozitia ei culcata, aproape toata copasa dreapta ii fusese descoperita. Abdomenul ii era gol, scotand la iveala o musculatura impresionanta. Nu avea trupul tipic al unui barbat in care muschii ies in relief, insa ea era modelul unei femei perfect conturate. Pieptul ii era acoperit de un fel de corset stramt, din acelasi material de piele, cu aceleasi adaosuri metalice jos si in jurul decolteului. Ochii lui Noah se marira realizand cat de sumar era imbracata femeia asta, mai ales decolteul il putea studia fara sa mai aiba nevoie sa isi imagineze vreun amanunt. Nu erau cei mai mari sani, dar corsetul ala metalic ii strangea si le dadea o forma cum nu mai vazuse pana acum. De fapt, nu mai vazuse niciodata o femeie sa arate astfel, nici nu credea ca vreun fel de femeie se imbraca asa - aproape dezbracata. Rochiile largi, lungi si colorate pe care le purtau fetele din satul lui erau opusul total al vestimentatiei acestei femei. Si-o imagina pe Irena imbracata asa si se cutremura, ar fi aratat ingrozitor, ea era facuta sa poarte rochii colorate, care ii acopereau trupul aproape in totalitate, pe cand femeia din fata lui, care era probabil reincarnarea Satanei pe pamant, arata foarte bine in hainele ce o reprezentau.

Se sili sa isi mute privirea vulgara de pe acel decolteu ciudat si se concentra din nou pe capul ei, mai dorindu-si sa afle doar ce culoare au ochii, apoi putea sa doarma linistit, stiind cum avea sa arate moartea lui. Dar ochii refuza sa ii arate, nu doar culoarea, ci si forma. Antebratul ii era peste ei si peste frunte, iar privirea lui Noah urca pe capul ei, dand peste un par negru ca si carbunele, impletit intr-o coada ce ii pleca din crestet si era atat de lunga incat atarna pe langa pat, ajungand pana pe nisip.

Deci asa arata moartea mea, se gandi Noah, straduindu-se sa isi aduca aminte numele ei. Il auzise pe Ilius soptindu-i-l lui Erodot. Isi incrunta sprancenele, incercand sa isi aminteasca. Erodot facea glume, amuzandu-se si spunandu-le ca trebuie sa faca cu randul la imparteala paturilor, apoi informa ca vor primi mancare imediat.

Noah nu era atent, in temnita se facuse zarva instantaneu dupa plecarea organizatorilor. Toti se cunosteau intre ei, jeleau sau se certau pentru pat. Doar el si colega lui erau tacuti ca doua cadavre.

Inainte sa inchida ochii si sa se lase furat cateva secunde de somn, Noah observa gura femeii strangandu-se. Scrasni din dinti, semn ca nu dormea, sau fusese trezita de harmalaie.

Astepta cateva secunde, apoi luandu-si bratul de pe fata, urla:

- Daca vreunul dintre voi mai scoate un sunet, maine la antrenament o sa aiba de-a face cu mine.

Glasul ei a rasunat in sala enorma ca un tunet, reducand pe toata lumea la tacere. Daca ar fi vorbit altcineva, vreunul dintre recrutati, probabil ar fi fost luat in ras si ignorat, dar acum nimeni nu indraznea sa mai deschida gura dupa ce auzise amenintarea femeii al carei nume Noah si-l aminti brusc: Argana.

Inghiti usor, simtindu-se in mai mare pericol decat daca ar fi inchis in cusca cu un leu. Daca ea ar fi fost barbat, poate nu s-ar fi simtit atat de amenintat, chiar daca era de doua ori mai mare decat el. Femeia asta nu era, dar stia de ce e in stare si acum, vazand-o, intalnind varianta unui tip total diferit de femeie de cel pe care il stia el - intra in sperieti. Vazuse barbati puternici, duri, ucigasi. Nu si femei.

Linistea s-a lasat imediat in temnita, cei care mai avea ceva de impartit, au facut-o susotind.

Devenind constienta de cealalta persoana care ii invadase spatiul, Argana isi intoarse capul ca sa il vada pe Noah. Il analiza fugitiv, mult mai sumar decat facuse el cu ea, si el avu timp sa vada ca ochii ei nu aveau nicio culoare. Erau mai negri ca materialul de piele ce ii impraca un sfert de corp.

Fara vreo expresie anume, ii vorbi:

- Bun venit in Iad! Apoi isi intoarse capul si isi aseza din nou bratul peste ochi.

Deci, asta e o noua idee de carte, dar pe care nu o s-o continui deocamdata, cel putin nu pe Wattpad. Vreau sa incerc si alt stil, iar chestiile astea m-au atras intotdeauna, dar vreau si parerea voastra. Va incanta o asemenea tema?

O am de mult inceputa, la fel ca multe ale carti care nu ajung pe Wattpad, pentru ca scriu foarte rar la ele asa ca nu vreau sa va fac sa asteptati luni de zile dupa next. Acum doar DL e in lucru permanent. Dar chiar vreau parerea voastra referitoare la ideea asta, deci, va rog, exprimati-o. :)