Furia fu prima care atacă, aşa cum se aştepta toată lumea. Sabia ei se avântă spre beregata lui Noah, nepărând că avea intenţia să o oprească dacă Noah nu se putea apăra şi l-ar fi decapitat imediat, dar nu era cazul să îşi facă iluzii pentru că Noah îi bară atacul fără prea mare efort şi se trase imediat înapoi. Argana scrâşni din dinţi, ajunsese să îi cunoască foarte bine tactica, ştia că ar fi putut-o ataca imediat şi ar fi pus-o la pământ. Noah îşi folosea foarte mult picioarele. Pe cât era de mare, în timpul atacului reuşea să le strecoare pe sub ale adversarului şi să îl împiedice. Îl trântea imediat la pământ sau îi rupea glezna. Era o tactică pe care nu mulţi o dobândeau, nici măcar ea, iar el acum ar fi putut să o termine pe Furia imediat în felul ăsta. E slabă pe lângă el, ar cădea imediat. Dar Noah se ferise de sabia ei agitată, şi înainte să îi atace picioarele, ar fi trebuit să o lovească.

Respirând furioasă că fusese îndepărtată atât de uşor, Furia se năpusti din nou asupra lui, de data asta Noah se aplecă pe sub sabia ei, îi prinse mijlocul şi o împinse la pământ. Dar Furia reuşi să se ancoreze de el şi îl lovi cu genunchiul în stomac, apoi cu cotul în spate. Dacă o mai lăsa puţin, avea şansa să îi înfigă şi sabia în spate, aşa că Noah îşi reveni în simţiri şi uitând de cavalerism, o lovi cu pumnul în coaste şi o azvârli de pe el. El voia să facă asta mai uşor, dar ea se pare că era pornită pe luptă.

- Nu te mai prosti, Noah! Termin-o! Mârâi Argana spre el. Dax îi oferi o privire nervoasă.

Tuşind după ce căderea îi scosese aerul din plămâni şi pumnul lui Noah îi strivise coastele, Furia reuşi să se ridice de la pământ.

- Fă ce ţi-am spus. Nu te mai apropia de el. Vorbi Dax serios spre ea, dându-i un ordin pe care nu îl înţelese nimeni. Argana nu avu timp nici să îl privească că Furia se năpusti din nou asupra lui Noah, dar nu ca prima dată, de data asta trecu pe lângă el şi sabia ei îi tăie braţul. Noah gemu de durere, trecuse pe lângă el ca un fulger şi se depărtă imediat, nu rămase o secundă lângă el şi nu putuse să ţină pasul cu ea nici privind-o.

Observând braţul deja plin de sânge al lui Noah, Argana răgni de furie şi începu să se învârtească în jurul lor.

- Fără răni adânci! Mârâi ea spre recrutată. Observă şi rânjetul lui Dax. De data asta Noah nu mai aşteptă şi o atacă pe Furia, voia să termine cât mai repede cu asta, dar contrar aşteptărilor lui, ea fugi de el. Nu îi bară atacul, ci îl ocoli imediat.

- Frumoasă tehnică! Comentă Argana sarcastică spre Dax. Genul ăsta de luptă, în care adversarii fug unii de alţii, nu e deloc agreată de public. Noah încercă din nou, dar dacă nu avea de gând să o ia la fugă după ea, nu putea să o mai atingă.

- Luptă! Ordonă Matias furios spre ea. Furia rânji, Argana îşi îngustă ochii spre recrutată, dându-şi seama că punea ceva la cale. Nu fugea pentru că îi era frică. Îşi dădu seama prea târziu de asta, îl făcuse pe Noah să creadă că se teme de el, aşa că acum, când încercă să o atace din nou, nu se concentră aproape deloc, fiind sigur că ea o să fugă din nou, dar nici nu îşi dădu seama când se năpusti asupra lui şi sabia ei îi spintecă pieptul. Fugi imediat, iar Noah se prăbuşi în genunchi, cu o baltă de sânge ce îi scălda deja abdomenul. Doar îl tăiase, nu era o rană mortală, dar suficient de adâncă să îi provoace dureri agonizante zile la rând de acum încolo.

Planurile lui Dax şi ale Furiei erau deja clare pentru Argana.

- Ajunge! Urlă ea când Furia voia să se năpustească iar asupra lui Noah şi să îi tăie spatele. Înainte ca el să se ridice şi să se apere, Argana paşi între ei, dar asta nu o opri pe Furia, care simţise gust de sânge şi voia mai mult.

- Am spus, ajunge! Mârâi Argana, pierzându-şi calmul şi bară atacul recrutatei cu apărătoarea de pe încheietură, lovind-o apoi cu cotul în gură şi trântind-o la pământ. Se aplecă imediat asupra ei şi, prinzându-i părul în pumn, îi ridică capul. Bărbia Furiei era deja plină de sânge. Scânci de durere.

- Ţie şi antrenorului tău va place să jucaţi murdar, huh?! Mârâi ea, privind şi spre Dax. Dar nu sunteţi singurii. Continuă şi imediat smulse sabia din mâna Furiei, iar înainte să îşi dea seama, tăişul acesteia trecu peste coapsele recrutatei. Furia urlă de durere, iar Argana îi azvârli capul, ridicându-se de lângă ea şi privindu-l pe Dax, stârnindu-l să o atace. Gladiatorul doar mârâi de frustrare, dar rămase la locul lui. Furia era în agonie la pământ, partea din faţă a coapselor ei fusese spintecată la fel ca pieptul lui Noah.

Argana se întoarse spre Noah, care reuşise să se ridice în picioare, dar abdomenul îi era plin de sânge şi pe chipul lui se citea durerea pe care o avea.

- Ce dracu' se întâmplă aici? Tună Matias, care fusese luat prin surprindere de tot ce se întâmplase.

- Întreabă-l pe Erodot! Mârâi Argana, prinzându-l pe Noah şi susţinându-l ca să nu se prăbuşească. Se mustră singură că nu îşi dăduse seama dinainte de ceva ce era atât de evident.

Fără să ceară permisiunea, îl luă pe Noah şi se îndreptă cu el spre ieşirea din arenă, înapoi în temniţă. Văzu că Dax se aplecase să o ridice pe Furia, care nu mai era în stare să se stea în picioare. O smucise de la pământ ca pe o cârpă şi mustea de nervi de parcă fusese el rănit. Îi urmă pe Argana şi Noah, în timp ce trei gardieni veniră cu ei, asigurându-se că Argana şi Dax nu se atacă unul pe altul, aşa cum părea că vor să facă. 

După ce îl aşeză pe Noah pe pat şi se asigură că rana nu era atât de rea încât să îi provoace moartea, îl astupă cu pătura şi îi spuse să nu se mişte şi să o aştepte. Noah ascultă conştiincios, străpuns de valuri de durere ce îi treceau pe piept în tăietura ce pleca de la clavicula stânga până deasupra coastelor de pe partea dreaptă.

- Vreau să îl văd pe Erodot! Îl opri Argana pe unul dintre gardieni în timp ce trecea pe lângă cuşca ei.

- De ce?! Se întoarse acesta nedumerit.

- Vreau să îl văd pe Erodot! Scoate-mă de aici! Mârâi ea, punând atâta furie în privirea pe care i-o adresă, încât gardianul nu mai puse alte întrebări şi descuie uşa. Îl privi din nou pe Noah peste umăr, închisese ochii şi îi strângea de durere, apoi ieşi din cuşcă şi porni prin temniţă cu doi gardieni în urma ei şi cu o poftă de a face un scandal monstruos.

Când fu lăsată să intre, Erodot o aştepta deja, privind de la fereastră cum decurg celelalte lupte. Era mereu aici, într-un compartiment al arenei, de unde putea privi cum decurg antrenamentele fără să îşi facă apariţia în arenă. Era furios pe ce văzuse mai devreme, dar se strădui să îşi recapete calmul când gardianul îi spusese că Argana voia să vorbească cu el. Ştia deja foarte bine de ce venise.

- Mincinos nenorocit! Îl abordă ea imediat, dând buzna în cameră şi aproape dărâmându-i pe gardieni. Erodot le făcu calm semn că pot să iasă. Argana nu avea nicio armă, însă asta nu o făcea mai puţin periculoasă, însă ascultară ordinul organizatorului şi părăsiră încăperea.

Erodot se întoarse spre ea cu mâinile în sân.

- Ce te frământă, Argana?! Ea spumega de furie din cauza calmului lui.

- Ştii foarte bine, nenorocitule. M-ai minţit că îmi redai libertatea dacă îţi creez alt gladiator. Acelaşi lucru i l-ai propus şi lui Dax, nu?!

Contrar aşteptărilor ei, Erodot râse, neîncercând nici o secundă să nege.

-        Credeam că eşti suficient de deşteaptă să îţi fi dat seama de asta cu mult timp în urmă. Nu era evident? Ar fi luat Dax o recrutată sub aripa lui în altă circumstanţă?

Argana mârâi furioasă, dar şi mânioasă pe sine. Da, era evident.

- Ne minţi pe amândoi. Ne ispiteşti cu promisiunea libertăţii ca să îţi creăm încă două bestii şi să ai parte de mai mult spectacol sângeros.

Erodot zâmbi, de data asta clătinând din cap.

- Nu am minţit cu nimic când ţi-am promis eliberarea dacă îmi creezi alt gladiator câştigător. Aveam de gând să îţi ofer asta şi să te fac mentor, dar apoi aproape că i-ai smuls beregata lui Delgor şi ai fost biciuită de nu credeam că o să mai te pui pe picioare câteva luni. Ţi-ai revenit mai repede decât m-aş fi aşteptat, dar atunci nu am pierdut timpul nicio secundă. I-am făcut propunerea ta şi lui Dax, fiind sigur că tu nu îţi mai poţi antrena gladiatorul. M-am înşelat, Noah e o comoară de aur, dar ar trebui să mai lucrezi la agresivitatea lui. Pare foarte moale cu femeile. Oricum, nu ar trebui să te stresezi, erai în competiţie cu Dax pentru libertate chiar şi înainte.

Argana clipi buimăcită de valul de informaţii. Nu se aşteptase să scoată adevărul atât de repede de la Erodot, el parcă se aşteptase ca ea să ştie asta demult.

- Deci, lasă-mă să înţeleg. Dacă eu şi Noah suntem printre câştigători, eu sunt liberă. Dacă Dax şi Furia sunt printre câştigători, Dax e liber.

Erodot încuviinţă cu un zâmbet onest. Argana izbucni în râs.

- Eşti bun, bătrâne! Te pricepi al dracu' să joci oamenii pe degete. Dar ţi-am căzut odată în plasă, nu se mai întâmplă iar. Argana făcu o pauză şi se apropie de biroul lui Erodot, proptindu-şi mâinile pe el şi aplecându-se cu ochii îngustaţi.

- Nu o să mă eliberezi nici pe mine, nici pe Dax. O să faci în aşa fel încât să profiţi cât poţi de Noah şi Furia în timpul Campionatului, o să faci spectacol cu ei, apoi o să îi omorî pe amândoi la sfârşit, poate îi pui să lupte chiar cu noi. Confruntări adevarate între gladiatori buni. Ei mor, eu şi Dax rămânem aici, iar la anul primim aceeaşi ofertă, îţi creăm alţi gladiatori şi tu câştigi luptători buni şi noi în fiecare Campionat. Ştiu că îţi plac schimbările şi diversitatea. Asta e planul, nu?

Erodot nu mai zâmbi, dar nici nu părea afectat că îi fuseseră ghicite planurile. Cel puţin aşa credea Argana. Îi dădu totuşi creditul că e destul de inteligentă, îi luase cam mult să îşi dea seama ce era cu Dax şi Furia, acum începuse să îi funcţioneze creierul la nivel maxim. Se apropie de ea şi îşi propti mâinile pe masă în acelaşi fel, ajungând faţă în faţă cu ea.

- Ai spus-o singură: îmi plac schimbările. Tu şi Dax sunteţi gladiatori buni, sunteţi adoraţi de public, dar deja s-au obişnuit cu voi câştigând mereu şi nu mai au niciun suspans pentru că toţi ştiu deja că voi veţi învinge. Vreau să vă scot. La început am vrut să te scot pe tine, pentru că în afară de asta, ţi-am spus deja că eşti valoroasă şi la antrenamente. Ţi-ai jucat rolul în luptele astea, Argana, oricât de bună ai fi, vreau să văd din nou suspansul pe chipurile spectatorilor. Deja toţi pariază pe tine, tu câştigi şi ei primesc dublu, iar eu sunt secat de bani. Vreau gladiatori noi, pe care oamenii să nu îi cunoască, să nu le cunoască aptitudinile şi să  parieze pe orbeşte şi să piardă. Ăsta e planul.

Încheie Erodot serios, Argana îşi îngustă ochii, căutând minciuna într-ai lui.

- De ce l-ai pus pe Dax să o antreneze pe Furia?

Erodot surâse.

- De unde ştii că eu am ales asta?

- Nu ar fi ales el o femeie nici în ruptul capului. Erodot continua să râdă.

- Îmi place diversitatea, ştii asta. După ce era să îl omori pe Delgor, îmi era teamă că nu o să mai poţi intra vreodată în arenă.

- Aşa că ai ales-o pe Furia să îmi ia locul. Continuă Argana, mijindu-şi ochii furioasă că fusese înlocuită cu spurcăciunea aia de femeie.

Erodot râse.

- Să rămână o gladiatoare bună în arenă, nu neapărat să îţi ia locul. Am văzut amândoi cât de repede i-ai spart dinţii cu mâinile goale şi i-ai spintecat picioarele ca să ştim că mai are de învăţat ca să îţi ia locul. Argana se strâmbă scârbită. O ura pe femeia aia şi înainte, numai pentru că era o târâtură şi se oferea bărbaţilor de bună-voie, acum că încercase să îl rănească pe Noah şi ameninţa în şansa ei spre libertate, voia să îi scoată maţele şi să o spânzure cu ele.

- Şi că veni vorba de asta, nu apreciez deloc ce i-ai făcut. E printre cei mai buni recrutaţi şi ar trebui să te biciuiesc pentru că ai lăsat-o schioapă pentru câteva săptămâni. Continuă Erodot supărat, Argana îl confruntă neimpresionată de ameninţare.

- Atunci, Dax o să fie legat lângă mine. Presupun că şi tu eşti destul de deştept să îţi dai seama că a pus-o pe Furia să îl rănească pe Noah intenţionat. Să îi provoace răni care să îi afecteze antrenamentele. Protejatul meu s-a ales cu pieptul spintecat, nu puteam să nu îi întorc favoarea lui Dax şi să jupoi puţină carne de pe frumoasele picioare ale protejatei lui. Atacă ea, ştiind că Erodot nu avea ce să facă în legătură cu asta. Deja îi fuseseră afectaţi doi dintre cei mai buni recrutaţi, să le mai schilodească şi mentorii nu îl ajuta cu nimic. Îşi strânse buzele şi nu zise nimic. Argana ridică din sprânceană, mândră că îi închisese gura.

- De ce i-ai pus pe Noah şi Furia să se lupte? Continuă Argana. Erodot oftă frustrat, acum că începuse să ghicească planurile, nu se mai oprea.

- Sunt protejaţii gladiatorilor cei mai buni. Voiam să văd cum au evoluat. Dax a propus asta, vrea ca Furia să ajungă în fruntea recrutaţilor şi era sigur că îl poate învinge pe Noah.

- Iar tu ai pus botul. Nu ţi-a trecut prin cap că Dax vrea să se folosească de slăbiciunea pe care o are Noah în preajma femeilor? A văzut asta la el aşa cum ai văzut şi tu. Joacă murdar, Erodot, iar dacă el face asta, eu nu o să mă dau înapoi cu nimic. Ameninţă Argana, apropiindu-se mai mult. Erodot îşi întoarse capul şi îşi strânse buzele, acum căzuse el de prost cu ceva ce trebuia să fi fost evident. Se întoarse spre Argana cu o privire serioasă.

- Niciunul dintre voi nu va mai juca murdar, dacă vreţi să mai ieşiţi vreodată din arena asta. O să îi transmit şi lui asta. Antrenaţi-vă recrutatul vostru şi lăsaţi-l pe al celuilalt în pace, pentru că dacă Furia moare din mâna ta înainte de Campionat, sau Noah din mâna lui Dax, niciunul nu o să mai vedeţi vreodată lumina zilei. Mă spăl pe mâini de amândoi, pentru că m-am săturat de nesupunerea voastră.

Argana se îndreptă, privind direct în ochii bătrâni de şarpe ai lui Erodot, deloc speriată de ameninţarea lui.

- Ba nu, nu o s-o faci, pentru că rămâi fără niciun gladiator. Cât despre lumina zilei, Erodot, o văd în fiecare zi, dar am murit din ziua în care m-ai luat de lângă familia mea şi m-ai adus în iadul ăsta. Uneori mă gândesc că iadul de pe lumea cealaltă nu are cum să fie mai rău decât ăsta. Spală-te pe mâini de mine, să vedem cine are mai mult de suferit. Îi înfruntă ea privirea, apoi se întoarse şi ieşi din cameră înainte de a-i oferi şansa să răspundă. Erodot izbi cu pumnul în masă şi scrâşni din dinţi. Dacă nu ar avea atâta nevoie de blestemata asta, ar omorî-o cu mâinile lui.

Îl găsi pe Noah exact aşa cum îl lăsase, întins pe spate şi scâncind de durere. Ceilalţi erau încă în arenă, Dax plecase din nou şi o lăsase pe Furia singură să îşi bandajeze rănile. Recrutata se văieta de durere şi nu părea că o să mai poată merge zile bune. Când trecuse pe lângă ea, Argana îi oferise un zâmbet diavolesc, dându-i de înţeles că nu şi-a ales adversarul potrivit în jocul ăsta. Oricât de dură şi sigură pe ea devenise Furia în ultimul timp, împietrise de frică când ochii reci şi plini de ferocitate ai gladiatoarei se înfipseseră într-ai ei. Era încă suficient de deşteaptă să îi fie teamă de Argana. La început o admirase, o venera pentru puterea ei şi voia să îi calce pe urme, apoi, datorită lui Dax, îi ajunsese duşman. La început se bucurase de şansa asta, acum nu mai era atât de sigură. Îi era frică şi de Dax, dar de Argana îi era mult mai frică, pentru că Dax avea nevoie de ea, pe când Argana o voia moartă. Şi-a dorit ca Argana să fie mentorul ei, acum o ura pentru că îi spintecase picioarele şi îşi jură că o să facă tot ce îi stă în puteri ca Argana să nu îşi câştige libertatea.

Se aplecă deasupra lui şi îşi aşeză mâna pe fruntea lui. Înjură în barbă când o simţi fierbinte. Contrar ei, culoarea de pe chipul lui devenise mult mai pală şi era plin de transpiraţie. Noah îşi deschise ochii imediat, tresărind scurt când se trezi cu faţa ei atât de aproape de a lui şi se întrebă dacă murise cumva şi ajunsese în rai.

- Trebuie să mă uit la rana ta! Vorbi îngerul, îndepărtându-i pătura de pe pieptul ce băltea în sânge. Scânci de durere şi îşi strânse ochii când materialul se smulse cu crusta de sânge ce se formase pe pielea lui. Dacă era în rai, de ce avea aşa dureri?

- Rana nu e adâncă, dar o să te chinuie câteva zile până începe să se închidă. Spuse Argana, analizându-i pieptul, iar Noah se întoarse cu picioarele pe pământ, dându-şi seama că nu era deloc pe un tărâm sfânt.

- Data viitoare când pun mâna pe nemernica aia, o să îi jumol părul. Scânci el de durere, atunci când Argana începu să îi cureţe pieptul cu o cârpă umedă. Era totuşi mirat că face asta. Îl salvase noaptea trecută, acum tot sfârşise rănit, dar ea era aici să aibă grijă de el.

- Ar fi trebuit să nu mai faci pe cavalerul şi să o fi înfrânt când ai avut ocazia, înainte să se năpustească asupra ta şi să îţi spintece pieptul. Îl certă ea, încruntându-se la el. Noah scrâşni de durere, îşi dădu imediat seama că Argana nu era un medic prea blând.

- E pentru ultima dată! Îşi jură Noah mai mult sieşi. Din cauza unor principii care clar nu se mai aplicau aici, riscase să fie omorât şi să piardă tot ce muncise până acum. Nu pălmuise el noaptea trecută o femeie pentru că o jignise pe cea pe care o iubea? Acum o lăsase pe alta aproape să îi sufle de sub nas şansa de a avea pe Argana. Se mustră pe sine pentru asta şi îşi jură că mâine o să fie în picioare la antrenamente chiar dacă trebuie să îşi înghită sângele pentru asta.

Dar erau alte lucruri care îl nedumereau. Îşi cunoştea motivele lui, dar care erau ale ei? Îşi ridică privirea spre Argana, care se străduia să îi cureţe pieptul cu minimul de apă pe care îl avea, şi provoca mai multă durere din cauza părului pe care îl smulgea de acolo ca să destupe rana.

- De ce ai făcut-o, Argana? Întrebă el, înainte să îşi dea seama. Ea îşi ridică privirea, ştiind instinctiv la ce se referă.

- Mi-am dat seama că Dax mă urăşte şi mă vrea scos din competiţie, probabil el a pus-o pe Furia să îmi facă rănile astea. Dar tu de ce ai rănit-o pe Furia? Argana îl privi surprinsă, îşi dăduse şi el seama de planul lui Dax. Probabil dacă ar fi ştiut de propunerea lui Erodot, el ar fi realizat cu mult timp în urmă ce îi e Furia lui Dax. Argana se mustră mintal pentru prostia ei.

- Îl urăsc pe Dax şi m-a înfuriat să văd că se foloseşte astfel de Furia. Iar proasta aia îl ascultă. Poate aşa i-am băgat minţile în cap. Găsi ea repede o explicaţie, apoi îşi întoarse atenţia spre rana lui. Noah se întristă în urma răspunsului, spera că o făcuse ca să se răzbune pentru că îl rănise pe el astfel. Începi deja să visezi prea frumos, îşi spuse lui însuşi.

- Puteai să fii din nou biciuită! Spuse el, dar imediat Argana făcu ceva la rana lui care îi aduse un val de durere atât de puternic încât i se înceţoşă privirea. Îşi încleştă dinţii ca să nu urle de durere şi îşi îndoi gâtul sub el, simţind cum îi iese transpiraţia prin piele. Argana nu spuse nimic, nu răspunse nici la întrebarea lui, nu se scuză nici pentru durerea bruscă pe care i-o provocase atunci când turnase pe rană medicamentul care îi mai rămăsese încă de când fusese ea biciuită, şi îşi continuă treaba. Îl ridică apoi şi îi înfăşură în jurul mijlocului cămaşa care era veşnicul lor bandaj, cea cu care Noah venise aici. Trebui să rupă mai multe fâşii ca să o lungească suficient să îl cuprindă pe tot şi să i-o poată lega la spate. Acum o enerva masivitatea pieptului lui. După ce termină, îl culcă iar pe spate şi se ocupă şi de rana de pe braţ, care era mult mai mică şi Noah nici nu o mai simţea din cauza agoniei pe care i-o provocase cea de pe piept. Nu îşi găsi puterea să mai reînceapă discuţia, deşi voia să o certe pentru că riscase şi putea să ajungă din nou biciuită din cauza impulsurilor ei de a le băga oamenilor minţile în cap. După ce Argana termină şi cu braţul, îi dădu să bea câteva guri de apă, iar el se simţi atât de epuizat încât adormi imediat.

Îl înveli cu pătura până sub buric şi rămase să îl privească o perioadă lungă fără să îşi dea seama. Era clar deja că Furia ştie de planul lui Dax de a o antrena pentru a-şi recupera libertatea. Ar trebui să îi spună şi ea lui Noah. De unde crezuse în ultimul timp ca el o urăşte şi vrea să o omoare, acum nu mai era atât de sigură de asta. Pălmuise o femeie care vorbise rău de ea, dar se lăsase rănit de una care îi afecta propria şansă la supravieţuire. Ce e în mintea bărbatului ăsta? Se gândi complet pierdută, privindu-i chipul transpirat, dar încă frumos. O şuviţă îi căzuse pe frunte şi îi acoperea un ochi, iar ea o îndepărtă fără să îşi dea seama, trecându-şi mâinile prin părul lui pe care nu îl lăsase să crească şi avea aceeaşi lungime ca atunci când a venit aici. Începu să îi placă să îşi plimbe degetele prin părul lui, îi oferea un sentiment de căldură, şi îşi aminti brusc de noaptea aia când mai făcuse asta. Noaptea aia pe care nu putea să o uite oricât s-ar chinui. Dându-şi seama ce face şi ce gândeşte, îşi retrase mâna imediat şi se ridică de lângă el, până nu ajungea să se apropie de el şi să îşi lipească buzele de ale lui ca să vadă dacă au acelaşi gust bun şi sunt la fel de paradisiace ca în noaptea aia, sau alcoolul fusese de vină.

Merse până lângă gratii, apoi o idee nebunească îi trecu prin minte. Poate că asta era ocazia să afle. Să îşi dea seama dacă visase că sărutul lui îi plăcuse atât de mult sau că buzele lui erau atât de uimitoare contopite cu ale ei, beţia fusese de vină, sau era adevărat. Nu era nimeni în temniţă să vadă, o singură recrutată zace cu picioarele tăiate în celălalt capăt. El şi-a pierdut cunoştinţa de durere şi nu o să ştie nimic.

Era din nou lângă el înainte să îşi dea seama că se mişcase. La dracu'! Dacă era un lucru pe care îl ştia sigur la ea, acela era că nu este o laşă. Trebuia să afle. Trebuia să ştie dacă bărbatul ăsta era la fel ca toţi ceilalţi sau şi-l imaginase ea diferit. Desigur, nu putea să aibă acelaşi sărut ca atunci, pentru că Noah nu o să mai contribuie acum, dar îşi dă ea seama.

Se aplecă din nou în genunchi lângă pat, privindu-l atent ca să fie sigură că e adormit bine şi nu o să se trezească. Îl împunse cu degetul în umăr de câteva ori ca să vadă cât de puternică e inconştientă, dar el nu scânci nimic. E dus.

Nu se gândi deloc când se aplecă deasupra lui şi îşi lipi buzele de ale lui. Le pusese acolo de parcă pupa un perete. La dracu', aşa nu avea să îşi dea seama de nimic, trebuia să le mişte peste ale lui. Nu mai sărutase în viaţa ei un bărbat şi nici nu ştia că poate face asta, deşi noaptea aia îi dovedise contrariul, aşa că începu să maseze buzele lui Noah uşor cu ale ei, aşteptând mai repede să simtă acel "nimic" şi să se ridice. E la fel ca ceilalţi. Asta până când buzele lui reacţionară sub ale ei. Se trase imediat înapoi înspăimântă că îl trezise. Ce dracu' avea să mai spună dacă o prindea sărutându-l după ce ea făcuse tot scandalul ăla acum trei luni? Dar Noah rămase cu ochii închişi şi scânci uşor, parcă cerând buzele ei înapoi, deşi nu se trezise. Buzele lui se depărtară uşor şi toate măruntaiele din Argana începuseră să se înnoade între ele. La dracu', ce avea în stomac de o durea aşa rău şi de ce voia să se aplece din nou pe buzele lui? Voia pentru că încă nu îşi dăduse seama de ceea ce voia să afle. Îşi răspunse ea mândră şi îşi trecu limba peste buze, tremurând pentru că voia să îl sărute din nou, dar putea să îl trezească de-a binelea acum. Fir-ar al dracului să fie, nu se simţise în viaţa ei mai netoată ca acum. Stătuse în faţa unor adversari de două ori mai mari ca ea şi nu îi fusese frică cu îi era acum să sărute un bărbat inconştient.

Mai mult furioasă pe propria-i prostie, se aplecă din nou şi să îl sărută pe Noah, cu mai multă îndârjire de data asta. Nu avea decât să se trezească, ea avea lucruri importante de aflat. Şi dacă se trezea, îl lovea în cap să îl adoarmă din nou şi când se trezeşte o să îi zică că a visat. Da, aşa o să facă.

Cu planul făcut, îşi mişcă buzele pe ale lui Noah, fără să pună prea multă atenţie, era încă pierdută în planurile ei de scăpare şi nici nu realiza că pupă un  bărbat, până când Noah îi atrase atenţia din nou, de data asta captându-i sărutul cu buzele lui. Argana se opri din nou speriată, dar nu se mai îndepărtă. El avea încă ochii închişi şi părea că doarme, dar îşi mişcă şi buzele uşor cu ale ei. Oare visa? Cum dracu' putea să o sărute şi să doarmă în acelaşi timp? Se preface că doarme? El o smulse iar din gândurile ei, gemând uşor şi mişcându-şi buzele peste ale ei, parcă cerşind să îl sărute mai apăsat. Acum ori niciodată! Îşi spuse Argana şi se lipi cu mai multă pasiune de el, concentrându-se doar pe gura lui de data asta. Nici nu îşi dădu seama când mâna ei urcă în părul lui şi îl strânse în pumn, când se aplecă şi mai mult deasupra lui şi ajunse să îşi dorească să îl trezească ca să îl poată săruta ca atunci. Nu îşi mai dădu seama de nimic, uitase tot, toată atenţia ei era îndreptată spre gura acestui bărbat.

Reuşi să se retragă la timp, până nu devenea mai brutală în sărut şi el s-ar fi trezit sigur. Îl lăsă mormăind supărat că îşi luase buzele de pe ale lui, parcă încercă să se trezească câteva clipe, dar căzu în inconştienţă înainte să reuşească. Argana respira uşurată.

Abia acum observă masivitatea ce se ridicase pe sub pătură între picioarele lui. Simţind cum o iau căldurile instantaneu, lua câteva guri de apă şi se ridică în picioare, mergând spre gratii şi întorcând spatele la el.

Bărbatul ăsta e diferit. Cum şi de ce, nu îndrăzni să se mai gândească, pentru că Dumnezeu ştie ce îşi putea da seama.

Noah se trezi seara târziu, după ce mâncarea şi apa fuseseră deja împărţite, dar Argana îl lăsase să doarmă. Era întuneric afară, dar torţele fuseseră lăsate aprinse şi vor arde toată noaptea de acum înainte, doar vara sunt stinse. Atmosfera tot mai rece de afară se simţea deja între pereţii reci ai temniţei. O altă furtună începuse din nou în timpul serii şi se auzea urlând afară cu puterea unui uragan. Tunete puternice zguduiau gratiile cuştilor.

- Vreau să îţi văd rana! I se adresă Argana, cu un calm fals. El se simţi capabil să se ridice în şezut şi fu fericit să îşi dea seama că mare parte din durere dispăruse.

- Cred că mai rezistă până mâine dimineaţă! Spuse el defensiv, nedorindu-şi ca descoperirea rănii să aducă durerea înapoi.

- E important să o curăţ cât e încă deschisă şi nu formează vreo infecţie. Îl certă ea autoritară, iar el nu se mai opuse. Se simţea puternic şi foarte bine, având în vedere starea lui. Dar avusese un vis foarte frumos, care păruse real câteva clipe, dar ştia că doar imaginaţia lui o poate posta pe Argana aplecându-se deasupra lui şi sărutându-l. Parcă îi simţea şi acum gustul pe buze si mâna ei strângându-se in părul lui. O visase de multe ori sărutând-o, chiar mai pasional decât acum, dar visul ăsta îl simţise mai bine ca pe oricare. Fusese mai frumos ca toate. Se trezi zâmbind în ciuda durerii pe care i-o provoca materialul desprins de pe rana lui. O privi pe ea concentrată pe pieptul lui şi îşi strânse degetele ca să nu le afunde în părul ei. Doamne, are părul desfăcut. Şi ud, îl spălase de curând. Chiar şi corpul ei mai păstra o peliculă de umezeală şi el simţi că i se întunecă mintea iar. Scrâşni din dinţi şi gemu, făcând-o pe Argana să creadă că geme de durere, era durere, dar din alt motiv. Cel puţin acum avea o scuză să îşi exprime dorinţa. Ea îşi ridică privirea spre el şi contactul cu ochii ei întunecaţi îi înfipseră parcă un cuţit în partea de jos a abdomenului. Era iar ca în noaptea aia, avea să moară dacă nu o sărută acum. Dar de data asta reuşi să se stăpânească, pentru că ştia că avea să distrugă totul din nou dacă o făcea. Nu venise timpul să îi spună ce simte pentru ea, mai ales în stadiul în care e acum. Dar atunci când o şuviţă umedă îi căzu pe obraz, ajungând până pe pieptul lui, nu îşi putu abţine instinctul de a o prinde între degetele lui. O mângâie uşor şi o dădu după ureche alături de celelalte, apoi dându-şi seama ce făcuse, îşi retrase mâna încet, rugându-se că ea să nu izbucnească. Dar nu o făcu, îşi aplecă iar capul spre rana lui şi lui Noah i se păru că îi simte şi ei respiraţia crescând izbită pe pieptul lui.

Ameţită de tot ce se întâmplase astăzi şi iar de privirea lui acum, Argana uită că curăţă o rană sensibilă şi trase cârpa peste pieptul lui de parcă ascuţea o sabie. El scânci imediat de durere, iar ea luă mâna, speriată.

-        La dracu'! Înjură enervată de propria prostie şi se aplecă fără să îşi dea seama şi începu să sufle peste rana pe care o deschisese iar.

Izbucnirea de durere din pieptul lui Noah se opri brusc, sau el nu mai fu conştient de ea. Se opri şi privi cu ochii mari la ce face Argana. Visa iar sau ea chiar se aplecase şi îi sufla pe piept?  Părul ei scăpase din nou şi acum cădea pe pieptul lui, în jurul capului ei, atingându-l umed şi catifelat.

Pentru câteva secunde, îi mulţumi Furiei că îi făcuse rana asta, dar apoi focul continuă să crească şi el nu mai putea să reziste. Argana încerca să îi calmeze durerea, să potolească focul, dar mai rău îl întărâta.

       - Nu mai face asta! Scânci el, ştiind că încă o suflare de-a ei peste el şi şi-ar înfipt mâinile în părul ei, trăgându-i capul spre el şi strivindu-şi buzele de ale ei. Şi nu s-ar mai fi oprit până când nu era în ea sau îl omora. La dracu', oare nu ajunsese cu Irene în aceeaşi ipostază când venise cu el la tăiate de lemne şi îi sărise o aşchie în piept. Îi desfăcuse cămaşa şi începuse să sufle repede peste înţepătura, atunci el începuse să râdă, o sărutase drăgăstos şi o asigurase că nu a păţit nimic, amuzat de sperietura ei. Nu începuse să îi ardă nimic în pantaloni şi nu simţise nevoia să o prindă pe Irene şi să se ridice peste ea, aşa cum voia să facă acum cu Argana. Fusese o întâmplare amuzantă. Acum nu e nimic amuzant. Răsuflă epuizat.

Argana îşi ridică capul imediat, văzându-i chipul distorsionat de durere. Oare era durerea din piept, sau altceva? Era destul de deşteaptă să îşi dea seama.

Furioasă că iar ajunsese atât de aproape de el fără să realizeze, se ridică şi luă bandajul, prinzându-i-l iar în jurul pieptului. Apoi se întoarse şi îi lua farfuria de mâncare, întinzându-i-o.

Noah o luă şi mânca fără să simtă vreun gust, sau vreo altă durere în afară aceleia din sexul lui care pulsa de dorinţă şi parcă îi crăpa pe sub pătură. Avea să înnebunească în curând. Şi ce era stresant, era faptul că Argana se întinsese pe pătură şi închisese ochii, îşi pusese braţul peste ochi aşa cum doarme mereu, al naibii de relaxată şi nepăsătoare, în timp ce el stătea aici pierzându-şi minţile, cu bărbăţia în flăcări şi inima bătând să îi spargă pieptul.

_______________

Multumesc mult pentru voturi si pentru ca ati adus povestea pe locul 1 la Aventura inca din primul capitol, si acum isi pastreaza locul, dar mi-ar placea sa stiu mai multe pareri de-ale voastre. :)

Ce credeti despre Noah si Argana? El e foarte clar ca e indragostit de ea, dar cand credeti ca isi va face curaj sa ii spuna si cum va reactiona ea? Cel mai interesant comentariu va primi dedicatie la next, cum a fost si pana acum. :)