Ochii Arganei se marira de turbare, iar respiratia incepu sa ii iasa furioasa pe nari.

- Nu! Reusi ea sa spuna intr-o maraila, strangand gratiile in pumni.

- Am incercat sa il conving, dar te vrea si eu nu pot face nimic.

- O sa il omor! Marai ea, privindu-l pe Erodot cu o furie ce putea sa il jupoaie de piele. El rase usor.

- Stiu! Tocmai de asta nu o sa te mai las libera acum. O sa fii legata de maini si de picioare in patul lui Delgor si va trebui sa il accepti. Nu poti sa faci nimic, Argana, Augustus o sa te omoare in chinuri daca ii faci ceva fiului sau si e pacat acum cand de-abia ai gasit sansa spre libertate. Sopti Erodot ultima parte, apropiindu-se de ea.

- Curata-te bine si nu fa nimic nesabuit. E un pret mic pe care il platesti pentru libertatea ta. Adauga Erodot, plecand apoi si nelasand loc pentru protestele Arganei.

Ea ramase nemiscata cateva secunde, apoi se dezlantui. Lovi gratiile cu picioarele, apoi se intoarse si lua ligheanul, aruncandu-l in perete si urland ca o fiara. Noah se daduse in spate ca sa se fereasca de furia ei, nu o mai vazuse niciodata asa.

- O sa il omor pe nenorocitul ala, m-ai auzit, Erodot?! Poti sa ma omori tu si imparatul tau spurcat, nu o sa il las sa se atinga de mine. Daca ma vrea, o sa primeasca ce isi doreste. Urla ea, strangand barele de fier. Daca Erodot era inca aici si o auzise, nu raspunse.

Argana refuza sa se mai spele si nici Noah nu mai putea din cauza ei. Cand gardianul venise cu apa, ea se repezise la el si era cat pe ce sa il sugrume printre gratii. Nu mai primisera apa calda, dar asta era ultima dintre probleme. Noah nu putea sa spuna nimic si nici sa reactioneze in vreun fel, dar era la fel de furios ca ea pe ce se intamplase. Pe langa faptul ca avea sa fie legata si violata, ceea ce era un lucru nedrept avand in vedere cat tinea ea la asta, el se simtea infuriat pe faptul ca alt barbat avea sa o atinga. Un gand prostesc fata de adevarata gravitate a situatiei, dar nu putea sa si-l abtina.

Dar dupa cateva minute isi dadu seama ca Argana nu avea de gand sa il lase pe fiul imparatului sa o atinga. Era o fiara dezlantuita, furia ei explodase si stia ca ar fi facut orice sa nu se lase atinsa, iar acum Noah se temea pentru viata ei si ce o sa ii faca imparatul daca il omoara pe Delgor.

Delgor o urmareste pe Argana inca de cand a fost adusa aici. I-o ceruse de multe ori lui Erodot, dar acesta reusise sa il convinga de fiecare data, mai mult de teama sa nu il omoare, ca Argana e o salbaticiune si nu o sa aiba nicio placere cu ea. Dar acum Delgor era hotarat sa guste din salbaticiunea asta, cu vointa ei sau nu. Nu se putea abtine la gandul ca una dintre cele mai frumoase femei pe care le vazuse vreodata era fecioara si la mana lui.

4 gardieni au venit sa o ia pe Argana din cusca. Au intrat cu lanturi si bice, dar nu aveau sa o imblanzeasca repede. S-a opus si i-a ranit pe doi dintre ei, dezlantuindu-se ca o adevarata fiara salbatica, ajutata si de Noah care nu putea sa stea sa uite, dar a fost repede prins si imobilizat de un gardian. Alti doi au venit sa ajute si au reusit in cele din urma sa ii lege mainile si picioarele, tarand-o practic afara din cusca in timp ce ea blestema cu talentul unei vrajitoare si jura ca o sa il omoare pe Delgor. Au fost nevoiti sa o loveasca ca sa o lase inconstienta si sa o poata stapani.

Argana tresari, deschise ochii si isi invarti capul in stanga si in dreapta, simtind o durere crunta in craniu, dar altceva o speria. Era intr-o incapere pe care nu o recunostea.

Isi ridica privirea spre baldachinul fastuos de deasupra ei si isi dadu imediat seama ca era legata de stalpii lui masivi de lemn, minutios sculptati. Respiratia ei accelera privindu-si trupul, era complet dezbracata, intinsa pe pat si legata de maini si picioare, expusa ca cea mai usoara prada din lume.

Teama ei brusca deveni furie, realizand ce i se intampla. Scrasni din dinti si incerca sa se elibereze, dar asta era doar un instinct natural de autoconservare, stia ca nu avea cum sa scape, franghiile erau stranse si groase in jurul incheieturilor si a gleznelor ei, aproape ranind-o. Se potoli si incerca sa auda ce se intampla afara, usa balconului era deschisa si de jos venea muzica si veselie. Delgor se distra afara deocamdata, se va bucura de cadoul lui mai tarziu. Urland de furie si neputinta, Argana isi izbi capul de perna pe care o simtea inconfortabil de moale sub capul ei dupa patul in care dormise in ultimii 6 ani. Camera era fastoasa, tipica unui fiu de imparat, dar nu avea timp sa analizeze bogatiile de aici, trebuia sa isi faca un plan, pentru ca nici de gand nu avea sa se lase atinsa de viermele ala. In cele din urma isi dadu seama ca singura ei sansa de scapare era sa abordeze la cea mai veche si salbatica metoda de supravietuire. Una tipica fiarelor.

Trupul ii amortise deja. O dureau bratele din cauza pozitiei in care fusese pusa, intinsa ca un porc la protap. Ii era sete, voia sa bea apa, dar mai mult voia sa bea sange. Ajunsese sa astepte ca Delgor sa intoarca in camera, sa ii ofere cadoul.

Dupa ce pareau mai multe ceasuri de agonie pentru ea, usa se deschise si Delgor impleticit si ametit bine intra inauntru. Ochii lui se salbaticira si pupilele se dilatara cand vazu ce il astepta pe patul lui. Un zambet dracesc i se intinse pe buze in timp ce inchidea usa in spatele lui.

- Te-ai plictisit, printesa? Ii ranji el, desfacandu-si cureaua si tragandu-si tunica peste cap din mers, spre ligheanul de portelan in care il astepta apa curata. Argana scrasni din dinti si scoase un marait care nu ascundea cat de furioasa e. Delgor zambi in timp ce isi arunca apa pe fata, racorindu-se putin. Asta si voia de la ea, sa fie furioasa. Se intoarse spre trupul ei gol si intins pe cearsafurile albe de matase, simtind cum ii vine apa in gura. Era de departe cea mai frumoasa femeie pe care o vazuse vreodata, si nu vazuse putine. Goala era mai ademenitoare.

Privind in jos pe trupul lui gol si vazand schimbarea provocata de dorinta de a o avea, Arganei ii urca greata in gat. Isi stranse pumnii si incerca sa isi apropie picioarele, dar nu putea din cauza legaturilor ce le tineau departate.

- Atinge-ma si o sa te omor! Il ameninta ea, scrasnind din dinti. Ochii lui erau prea atrasi de sanii ei ca sa o bage in seama. Aerul racoros venit de pe balcon ii facuse sfarcurile sa infloreasca. De-abia astepta sa le scufunde in gura lui.

Isi trecu mainile umede peste brate si cu un zambet siret, se apropie de pat. Era un barbat atragator, ii semana tatalui lui, dar tineretea ii reda mai multa frumusete.

Parul blond si ochii caprui ademenisera multe femei in patul lui, chiar si maritate, dar pentru Argana era acum cel mai hidos barbat pe care il vazuse vreodata.

Isi aseza genunchiul pe pat si ii prinse pe ai ei, fortandu-i sa se desparta. Argana scrasni din dinti si se opuse, dar el reusi sa ii departeze suficient si apoi ii bloca cand isi baga soldurile intre ei si se apleca deasupra ei. Ochii Arganei expuneau toata furia existenta in iad. Trase de legaturi cat putu de tare, maraind si urland ca o posedata, stiind ca daca ar fi reusit sa scape, i-ar fi jupuit lui Delgor carnea de pe oase. Toata furia ei nu facu decat sa il excite si mai tare, pentru ca stia ca nu are nicio sansa sa se elibereze. Nu putea sa mai scape de el, daca isi strangea picioarele acum nu facea decat sa ii ofere mai multa plecere, pentru ca mijlocul lui era intre ele. Argana turba de furie, unul singur mai ajusese atat de departe, ii rupsese gatul imediat dupa asta, dar acum era imobilizata.

Ranjind, Delgor nu se apleca inca in intregime deasupra ei, ramase ridicat si ii atinse sanul cu varful degetului. Ea se smuci cat ii permisera legaturile, rasufland pe nas spre el ca un taur turbat.

- Tu ai complicat toate astea, Argana! Daca ai fi fost mai maleabila, ai fi putut sa te bucuri si tu acum. Sa stii ca imi place sa si ofer placere unei femei, nu doar sa iau. Ii zambi el atragator, mangaindu-i sanul, ea inghiti un ghemotoc de saliva ce ii umpluse gura ca unui caine cu rabie.

Delgor isi umplu palma cu sanul ei, inchizandu-si ochii de euforie si gemand usor. Voia sa prelugeasca momentul, dar nu mai rezista. In toata impotrivirea ei, erau unele aspecte ale corpului sau pe care nu le putea controla. Nu il dorea, nu voia sa faca dragoste cu el, asta e clar, dar caldura trupului ei nu statea in decizia ei. Deliciul sanilor calzi si tari, dar atat de moi. Pielea ce o simtea mai catifelata ca petala unui trandafir, forma buzelor ce se strangeau de furie, dar erau atat de apetisante. Caldura de femeie pe care o simtea acolo unde barbatia lui nu patrunsese inca intre picioarele ei. Era innebunitor cum o femeie atat de rece si dura sa posede atata dulceata calda si feminina. Era perfecta. Delgor regreta ca nu era de vita nobila, ar fi luat-o de sotie fara sa stea pe ganduri. Cunoscuse fete si femei ce se imbaiau zilnic in lapte si isi masau trupul cu cele mai afrodisiace si fine uleiuri, dar pielea lor nu era nici pe aproape la fel de catifelata ca a Arganei. Palmele erau singurele unde se vedeau bataturi, de la atatia ani de strans sabia. Atingerea ei nu avea sa fie catifelata, dar oricum nu avea sa o simta pentru ca mainile ii erau legate.

Lingandu-si buzele, se apleca mai mult deasupra ei, ajungand sa ii respire pe sani. Argana isi stranse ochii, rugandu-se sa ajunga unde isi dorea ea inainte sa o patrunda.

- O sa se intample oricum, Argana! Nu imi mai scapi in noaptea asta, te-am lasat prea mult timp. Tanjesc dupa tine de 6 ani, asa ca accepta si iti promit ca o sa te fac sa plutesti. Contopirea asta dintre barbat si femeie e mai uimitoare decat crezi tu, lasa-ma sa iti arat.

Argana stranse din dinti, fortandu-se sa ramana nemiscata in timp ce buzele lui ii savurau sanii. Trebuia sa il aduca unde isi dorea. Nu era scarbita de contopirea dintre barbat si femeie asa cum credeau toti, era scarbita de faptul ca nu era un barbat si o femeie, ci un barbat si o sclava.

Incurajat de potolirea ei, Delgor avansa spre gatul ei, simtindu-se gata sa ia lucrul dupa care tanjeste de atata timp, dar in planul lui de a o lega, omisese un punct. Ii legase mainile si picioarele, dar ii lasase la dispozitie arma cea mai letala a unei fiare: dintii.

Cand buzele lui au ajuns deasupra alor ei, Argana isi intoarse capul si intr-o secunda urletul de agonie a lui Delgor a umplut incaperea. Incerca sa se traga inapoi, dar Argana isi stranse picioarele in jurul lui, mentinandu-l imobilizat si dintii ei se stransera cu toata forta in jurul bucatii de carne pe care o muscase din gatul lui. Strangea atat de tare, incat o durea maxilarul si imediat simti lichidul scurgandu-se din beregata lui Delgor in gura ei, dar exact asta isi dorea.

Gardienii navalira imediat in camera, alarmati de urletul lui Delgor, iar acesta reusi sa ii smulga dintii Arganei de pe gatul lui, dar lasand o bucata din carnea lui in gura ei. Se trase pe pat si isi prinse gatul cu mana, urland de durere, sangele ii ajusese deja pe piept si se simtea ca si cum ii fusese gatul taiat, si asa fusese.

Privindu-l cu ochii unei fiare neimblanzite, Argana scuipa cantitatea de carne pe care o smulsese din gatul lui. Isi trecu limba peste dintii ce o dureau de la cat de tare muscase, avea gura plina de sange, ii ajunsese pana pe barbie, dar placerea de a-l vedea pe Delgor in agonie ii asternu un zambet diavolesc pe chip.

Acesta isi pierdu echilibrul si se prabusi pe podea, pierdea din ce in ce mai mult sange si incepea sa isi piarda si cunostinta. Gardienii il inconjurara imediat, altii fugind sa il cheme pe imparat si pe doctor. Argana privea scena cu satisfactia unei pisici ce reusise sa omoare cainele. Isi dorea ca Delgor sa moara, nu conta ca avea sa moara si ea dupa asta.

Erodot dadu si el buzna in incapere, facandu-i-se ameteala gand vazu gura Arganei plina de sange si gatul sangerand al lui Delgor. Urletele acestuia umpleau tot palatul.

- Luati-o! Urla Erodot spre doi dintre gardieni.

- O sa regreti asta! Marai amenintator spre Argana, iesind apoi din camera imediat ce Augustus intra, turband cand isi vazu fiul cu gatul devorat si urland in agonie.

O ora mai tarziu, Argana era legata in curtea cetatii, de data asta de doi stalpi de o parte si de alta a ei, cam la fel cum fusese in patul lui Delgor, dar in picioare. Nu era prima data cand ajunge aici, dar stia ca acum pedeapsa avea sa fie mult mai drastica. Nu mai era sigura daca era destul de pretioasa ca sa nu fie ucisa dupa ce facuse, dar nu ii pasa, murea cu onoarea intacta.

Toti s-au strans in jurul ei, o priveau ca pe un condamnat atarnat in streang. Asteptau sa vina calaul, care era Erodot si dupa cum credea ea, acum incerca sa il convinga pe Augustus sa nu o omoare. Cativa recrutati erau liberi, cei ce fusesera cumparati. O priveau cu ochii cascati.

Ea isi stranse buzele si sufla o suvita de par ce ii scapase din impletitura si ii venea pe fata. Fusta fusese pusa inapoi pe ea, dar pieptul era descoperit, la fel si spatele, pregatit pentru biciuire. Auzi un tunet deasupra ei si isi ridica capul, simtind semnele furtunii ce se apropia.

Toti oamenii din jurul ei era speriati, susoteau privind-o ca pe o bestie diavoleasca si probabil asa arata, inca simtea sangele lui Deglor in gura ei, murdarindu-i buzele si barbia. Incerca sa se stearga, intorcandu-si capul si frecandu-l de brat, apoi zari o singura pereche de ochi care o privea cu alt gen de teama. Nici cu uimire sau mila, ci mai degraba cu furie. O furie provocata de situatia ei.

Noah era printre cei din fata, strancandu-si pumnii si aratand ca si cum si-ar fi dorit sa vina la ea sa o dezlege.

Fara sa ii adreseze vreo expresie, Argana isi intoarse capul si privi spre multimea din fata ei, fara sa observe vreun chip. Stia ca si Dax o priveste de undeva, bucurandu-se de situatia ei ca un diavol razbunat.

Se facu si mai liniste cand Erodot, Ilius, Matias si Augustus isi facura aparitia.

Imparatul era negru de furie, Erodot incerca sa il calmeze si din cate intelese Argana, Delgor nu avea sa moara, doar sa sufere cateva saptamani si sa ramana cu o cicatrice pe gat.

Matias se apropie de ea. Avea biciul in mana. Argana intelese gravitatea situatiei, de obicei, gardienii ii biciuiau, nu organizatorii.

- Proasto! Ii marai acesta cand ajunse langa ea. Nu isi intoarse privirea spre el, privi indiferenta in fata.

- Incapatanarea ta o sa iti aduca moartea, Argana! Spuse acesta, trecand in spatele ei. Ii tras coada peste umar si i-o dadu in fata. Stia ca pe Matias il enerva situatia asta, nu doar pentru ca o placea pe Argana ca gladiatoare si nu il incanta sa o schilodeasca acum, dar il si ura pe viermele de Delgor.

- Ar trebui sa imi multumesti, te-am razbunat! Spuse ea, fara sa isi intoarca capul. Matias se opri putin inainte sa se distanteze, stia la ce se refera. Acum un an, Delgor ii sedusese sotia si se culcase cu ea. De multe ori vrusese sa il decapiteze pe nenorocitul ala.

- Tocmai de asta am ales eu sa te biciuiesc. Augustus a decis sa iti dam 20 de bice. Venite din mana altuia o sa te omoare. Si dupa asta vrea sa te lase aici legata mai multe zile. Sopti Matias inainte sa se departeze in spatele ei. Argana inghiti usor auzind numarul, cel mai mult primise 15.

Simti imediat primul bici plesnindu-i pe pielea spatelui si isi stranse dinti, inchizand ochii, dar fara sa scoata un sunet. Altul urma la cateva secunde, despicandu-i pielea, jupuindu-i carnea de pe oase.

- Mai tare! Urla Augustus, observand ca Matias era mai bland decat ar fi trebuit. Neavand de ales, acesta isi stranse buzele si al treilea bici se izbi cu mai multa forta de spatele Arganei, dar totusi incerca sa nu isi foloseasca toata puterea.

Chiar si asa, puterea loviturii bucatii subtire de piele ii umplu Arganei spatele de sange. Dungile diforme se inmulteau, dar nu scoteau niciun sunet de la ea. Privi in fata ei, strangandu-si dintii, baricandandu-si gandurile si facand orice ca sa nu ii ofere blestematului de imparat placerea de a o vedea suferind. Loviturile de bici pareau sa o loveasca pana in interior, biciul parca trecea prin burtea si pieptul ei si iesea in fata. Era tot mai dureros, mai ales cand lovea in acelasi loc de mai multe ori. Corpul ii se umplea de transpiratie, respiratia i se accelera si simtea cum i se face rau. I se inmuiau picioarele din cauza durerii, dar nu ceda, accepta fiecare lovitura fara sa arate cat o dureau, ajungand sa scrasneasca din dinti de furie ca sa se abtina.

Nereusind sa mai reziste, Noah vru sa intervina, pasi in fata, dar fu imediat prins de Murdock ce era langa el.

- Nu fi prost, nu o sa poti sa faci nimic, o sa ajungi si tu biciuit! Ii susoti acesta, strangandu-i bratul si tinandu-l in loc. Noah isi stranse dintii, turbat de neputinta, o privea pe Argana biciuita si nu putea sa faca nimic. Trupul ei scancea dupa fiecare bici, spatele i se umpluse de sange, iar pieptul de transpiratie. Isi strangea ochii, dar nu scotea un sunet. Sunetul ascutit al bicelor izbite de pielea ei parca il dureau si pe el, dar nu putea sa faca nimic. Isi stranse pumnii si se ruga sa se termine mai repede inainte ca ea sa cedeze. Spatele ii era spintecat deja. Trupul ei frumos era indoit de durere, dar isi revenea dupa fiecare lovitura cu o ambitie pe care nu o mai vazuse niciodata la o fiinta umana.

- Mai tare! Fa-o sa urle de durere! Spuse Augustus, furios pe rezistenta gladiatoarei care nici nu scancea. Matias marai tacut si lovi mai tare, mai avea doar 4 bice, dar inca unul mai tare ar fi distrus-o pe Argana. Deja ii deformase spatele. Lovi din nou, sperand ca Argana sa renunte la ambitia ei si sa tipe, dar nu o facu, iar Augustus pasi spre el si ii smulse biciul din mana.

Urmatoarea lovitura pe care o simti Argana ii despica trupul in doua. Simti biciul trecand prin mijlocul ei, despicand-o pe jumatate. Isi dadu capul pe spate si scrasni din dinti, strangandu-si pumnii din cauza agoniei, dar imediat ce realiza ca nu mai era Matias cel care lovea, infranarea ei deveni si mai puternica. Nu avea sa ii ofere nenorocitului satisfactia de a se hrani din durerea ei. Strangandu-si dintii, isi incorda trupul si primi asaltul fiecarui bici ce era inzecit mai puternic izbit de spatele ei decat inainte. Trecuse deja de 20, dar Augustus nu avea sa se opreasca pana cand ea nu ceda.

Simtindu-si afacerea in pericol, Erodot interveni si il opri pe Augustus.

- De ajuns, imparate, sa nu o omoram! Se ruga acesta de el. Rasufland furios pe nari, Augustus privi spatele plin de sange al Arganei si arunca biciul spre Matias. Nenorocita nu avea sa cedeze, murea acolo si nu ar fi scos un scancet. Vazuse bestii salbatice mai usor de imblanzit decat femeia asta parca nascuta din samanta Diavolului.

- Ramane legata aici pentru urmatorele 2 zile. Fara mancare, apa, sau ingrijire. Un animal salbatic trebuie tratat ca atare. Scuipa acesta, curatand randurile de oameni si trimitandu-i la casele lor. Petrecerea era stricata acum ca sarbatoritul se alesese cu o gaura in gat.

Erodot nu mai putea sa faca nimic, abia reusise sa il convinga sa nu o omoare. Tot ce putea sa faca era sa se roage sa nu moara in urmatoarele zile, avea nevoie de nenorocita asta razvratita, iar ea ii dadea planurile peste cap. Cel mai mult fusese tinuta afara o zi si o noapte dupa biciuire, si nu dupa atat de multe lovituri. Majoritatea se asteptau sa nu o mai gaseasca vie maine dimineata.

Noah privi spre ea cu ochii in lacrimi, stiind ca exista sansa sa nu o mai vada niciodata. Fu tras de gardieni spre temnita alaturi de ceilalti recrutati, lasand-o pe Argana in urma, inca in picioare si constienta, dar cu spatele scaldat de sange pana la calcaie si cu cu trupul disecat de durere.

Doi gardieni ramasesera sa o pazeasca, de parca putea sa plece undeva, dar asa credeau ca nu ii poate face nimic lui Delgor cand o legasera si ea aproape ca ii smulsese beregata. Dupa ce lumea se rasfirase, in curte ramasese liniste, iar ea se intreba pentru cat timp avea sa mai ramana vie.

Aproape ca nu mai simtea durerea din cauza a cat de crunta era. Simtea ca nu mai are partea din spate a corpului. De parca o lama o retezase pe orizontala de sus in jos si ii despicase trupul. Isi simtea splina smulsa. Picioarele nu o mai sustineau, dar ramanea ridicata pentru ca legaturile o tineau atarnata, parca smulgandu-i usor bratele din umeri. Tot corpul ii ardea, simtea cum ii parleste pielea ce ii mai ramasese si ii topeste oasele, respira cu dificultate si privirea i se incetosa deseori, dar se forta sa reziste, daca inchidea ochii, nu ii mai deschidea. Nu avea sa moara asa.

Simti ca un ajutor divin atunci cand o picatura rece cazu pe umarul ei. Un fulger lumina cerul, apoi asaltul stropilor cazu asupra ei, sfaraind pe corpul incins si sfartecat de durere.

Sangele era spalat de pe spatele ei, chiar daca continua sa curga abundent din rani. Sudoarea provocata de agonie era curatata si se simti alinata de racoarea rece a apei, dar durerea era estompata doar cu cateva grade. Imediat ce picaturile se intetira si furtuna tabari asupra ei, gasi si mai greu sa ramana pe picioare, apa o tragea in jos, iar stropii grei de apa erau ca mici ace infipte in transeele create in carnea de pe spatele ei.

Isi ridica capul si isi deschise gura, umpland-o cu apa si clatind sangele ce ii ramasese din gatul lui Delgor. O scuipa, apoi isi dadu capul pe spate sa bea.

Caldura disparuse, iar acum trupul ii era acaparat de spasme de frig, dar aducandu-si aminte de juramantul pe care si-l facuse ca va rezista pana la ultima suflare si nu va muri pentru placerea altora, isi forta ultimul gram de putere din corp sa o mentina in viata.

Furtuna nu se oprise toata noaptea, corpul ii era curatat, dar stors de viata. Capul ii atarna in fata, ochii inchisi, dar era inca vie. Gardienii o atingeau de multe ori sa o verifice, le demonstra ca nu e moarta mormaind usor. Ii auzea mirandu-se cum de supravietuise atat.

Atata timp cat inima nu ii era smulsa din piept, strapunsa de taisul unei sabii sau gatul nu ii era taiat, avea sa traiasca, pentru ca dorinta razbunarii era mai puternica decat orice tortura si durere.

Noah se invartea prin cusca ca un animal salbatic.

- Noah, nu o sa moara! Erodot nu o s-o lase sa moara, o tine acum ca sa il mai calmeze pe Augustus, dar nu o va lasa sa moara. Crede-ma! Si Argana e puternica, va rezista. Incerca Murdock sa il calmeze, Noah insa nu il asculta si intr-un acces de furie, lovi cu pumnul in perete, maraind de furie. Il auzea si de aici pe Dax sarbatorind caderea Arganei, prefacandu-se suparat ca nu mai avea ocazia sa oomoare chiar el. Din cauza furtunii puternice, antrenamentele le erau anulate astazi si erau lasati in custi. Noah facuse un traseu in a lui exact ca Argana in noaptea cand Dax o omorase pe acea tanara. Nu fusese furios atunci cand fusese luat ca recrutat, vandut ca jucarie pentru femei bogate, dar era acum. Isi iesea din minti gandindu-se ca Argana era pe moarte in momentul asta. Privea furtuna ce se dezlantuia afara si se ruga sa se opreasca, se ruga ca ea sa reziste. Nu stia de ce, dar ii pasa de ea mai mult decat putea sa inteleaga, se simtea in stare sa ii ia locul numai ca ea sa scape. Ar fi facut-o noaptea trecuta daca ea scapa astfel de biciuire, dar doar urmau sa fie biciuiti impreuna. Isi aminti de urmele de bici de pe spatele ei si se ruga sa le reziste si acestora.

- Te rog, imparate Augustus, a fost pedepsita suficient. Am nevoie de ea in viata, nu doar pentru Campionat, dar si pentru antrenamentele recrutatilor. Se milogi Erodot, sperand sa il convinga pe Augustus sa o elibereze pe Argana. Supravietuise noptii, dar nu avea sa mai reziste mult, mai ales din cauza furtunii.

- Nenorocita aia mi-a spintecat gatul, ar trebui sa fie decapitata. Se infurie Delgor, dar glasul lui de-abia se auzea. Se ambitionase sa se ridice din pat, dar nu era intr-o conditie prea grozava. Un bandaj ii inconjura tot gatul si inca mai simtea dintii Arganei in carnea lui. Nu avea sa uite noaptea asta toata viata lui.

Matias se abtinu sa faca o remarca sarcastica despre ce patesti cand te atingi de ceva interzis. Se bucura in tacere privindu-l pe splendidul fiu al imparatului iesit cu sechele din patul unei femei. De cand murise mama lui, scapase complet de sub control si facea ravagii prin tot imperiul, patand onoarea a zeci de fete si numele tatalui sau, care insa il iubea prea mult si ii permitea orice.

- Nu iti forta mana cu mine, Erodot, ai noroc ca nu am omorat-o pe nenorocita aia. Merita sa fie spanzurata pentru ce a indraznit sa faca. Marai Augustus, invartindu-se prin incapere cu mainile la spate. Ilius si Matias isi aruncau priviri pe furis, comunicand tacut, in timp ce priveau pe fereastra spre curte, acolo unde trupul Arganei era rastignit in ploaie. Lui Erodot mai avea putin si ii plesnea un vas de sange in cap.

- S-au strans deja atatea pariuri. Oamenii o vor. Nu o putem scoate asa. O sa ne batem joc de Campionatul asta si stii cat de important e. Atacat la punctul sensibil, Augustus se opri pe loc si se intoarse spre Erodot.

- Daca nu o avem pe ea, putem foarte bine sa renuntam la Campionat de acum. Sustinu si Matias spre convingerea imparatului.

Delgor bufni si se ridica in picioare, scancind apoi in situatia lui delicata cu jugulara muscata.

- E doar o afurisita de femeie! Scuipa el, revoltat.

- E cel mai bun gladiator pe care l-am avut vreodata. Afurisita asta de femeie a fost in stare sa iti reteze beregata cu dintii, legata de maini si de picioare. Cu siguranta nu o sa uiti usor noaptea asta de dragoste, nu doar ca te-a respins, dar te-a mai si lasat cu sechele pe viata. Il ataca Matias ranjind, nerezistand tentatiei. Delgor ii arunca o privire manioasa, dorind sa tipe la el, dar nu il ajutau corzile vocale asa ca prefera sa fumege si sa taca.

- Ajunge! Ii opri Augustus, ajungand langa fereastra si privind spre Argana. Se lasa tacerea intre cei 5 barbati.

- O vei pedepsi mai tarziu, dar nu e acum timpul. Inca avem mare nevoie de ea. Vorbi si Ilius, sperand sa il convinga pe imparat. Delgor bolborosi ceva despre nevoia sa arunce niste apa sfintita pe diavolul ala de femeie.

Oftand manios, Augustus aproba din cap.

- Bine, eliberati-o, dar nu ii oferiti niciun fel de ingrijire! Si inca un incident ca asta si o s-o omor fara discutii. Mi-a cauzat destule probleme nenorocita asta.

Erodot rasufla usurat si incuviinta.

- Ca sa nu se mai ajunga din nou aici, propun sa o tinem departe de asemenea situatii cat inca mai avem nevoie de ea.

- Eu zic sa ii punem un calus la gura. Interveni Delgor, frustrat ca nenorocita scapase.

Matias pufni amuzat inainte sa iasa din incapere.

- O asemenea femeie, Delgor, are dinti in gura, dar colti intre picioare. Fii fericit ca te-a oprit pana sa ajungi acolo, puteai sa sfarsesti si mai rau. Glumi acesta pe seama lui, plecand sa o elibereze pe Argana si lasandu-l pe Delgor blestemandu-l mai tare decat ar fi trebuit, ceea ce ii facu gatul sa usture.

Aproape inconstienta, Argana fu impinsa in cusca. Noah sari imediat in picioare si o prinse inainte sa cada. Gardienii care o tarasera pana aici inchisera usa in spatele ei si plecara fara sa spuna vreun cuvant.

Argana era rece si uda, atarnand fara vlaga in bratele lui Noah, dar era inca vie.

- Argana! Sopti el, tragand-o spre pat si asezand-o in sezut. Corpul ei era amortit, albastrit de frig, atat de rece ca il ingheta si pe el, dar i se facu rau observandu-i spatele. Era spintecat, pielea era distrusa, de parca o pereche de gheare scormonisera in spatele ei. Nu mai sangera, dar ranile erau atat de adanci, incat ii creasera trasee pe spate. Ea scanci de durere, inca nereusind sa isi recapete cunostinta complet.

Noah nu stia ce sa ii faca, asa ca deocamdata incerca sa o intinda pe burta pe pat. Ea gemu de durere, el isi ceru iertare si incerca sa o miste cat mai delicat. O privi neputincios, nestiind ce sa ii faca, inca exista o mare posibilitate sa moara.

- De ce nu i-au dat ceva? O sa moara asa! Urla el nervos, Argana elibera o respiratie adanca, plina de agonie.

- Noah, ia asta! Il striga Murdock, aruncand spre cusca lor o sticluta. Cazu langa gratii si Noah se apleca sa o ridice.

- Ce e asta?

- E un medicament pe care mi-l dau pentru rana. Mie oricum nu imi face nimic decat sa mai aline din durere si sa opreasca infectia, dar pe Argana o sa o ajute.

Neasteptand mai multe, Noah desfacu flaconul ce elimina un puternic miros de plante si cauta un fel pentru a-l aplica pe spatele Arganei. Scoase resturile ce mai ramasesera din camasa lui si rupse o fasie. Avusese noroc cu ploaia pana la urma, curatase ranile, ar fi fost mult mai rau daca sangele s-ar fi inchegat. Noah imbiba bucata de panza cu substanta, temandu-se ca nu va avea suficient pentru tot spatele ei, si tampona prima rana, care i se paru cea mai adanca. Un suspin de agonie iesi din gatul Arganei.

- Nu! Se opuse ea, miscandu-se chiar si in epuizarea ei si incercand sa il indeparteze pe Noah, dar ramase langa ea, continuand sa ii tamponeze spatele. Pielea distrusa incepea sa sfaraie, creand o spuma albicioasa din cauza medicamentului si facand-o pe Argana sa maraie de durere. Prinse marginile patului si le stranse atat de tare incat mai avea putin si rupea lemnul.

Cu fierea in gat, Noah termina sa ii tamponeze spatele, abia ii ajunsese tot flaconul si spera sa fie suficient ca sa o vindece pe Argana. Folosindu-se de restul camasii, o aseza usor pe spatele ei, pansand ranile. Ea mormai in agonie, reusind cu greu sa isi tina ochii deschisi. Noah lua plosca de apa si se apleca pe vine in fata ei, ducandu-i-o la buze. Ii ridica putin capul, dar ea refuza, bause destula apa afara in furtuna, insa Noah tot reusi sa ii strecoare cateva picaturi printre buze.

Era rece si tremura de frig, insa nu putea sa o inveleasca acum din cauza spatelui ei. Lua patura lui de jos, o scutura de nisip si i-o aseza pe picioare, incercand sa i-o puna si pe spate, dar ea gemu de durere asa ca o indeparta repede.

Peste cateva momente, Argana ramase inconstienta, iar Noah ii verifica speriat respiratia ca sa se convinga ca doar adormise si nu murise.

Restul zilei si al noptii ea ramase adormita, scancind si suspinand deseori de durere, incercand sa se miste, dar fiind oprita de Noah inainte sa se intoarca pe spate. Cel putin se incalzise, dar pe la miezul noptii, deveni alarmat de temperatura ei ce crestea tot mai mult, ajungand sa ii arda pielea. Folosi apa pe care o avea in plosca ca sa faca comprese pe care sa ii le puna pe frunte si pe spate.

O veghase toata noaptea, stresat de intuneric si norii ce acopereau luna, nu putea sa o vada absolut deloc, dar o auzea scancind de durere.

Furtuna se oprise spre dimineata, iar primele raze ale soarelui patrunsera in temnita intunecata, dar situatia Arganei nu era mai buna. Inca ardea si Noah ramasese fara apa. Avu noroc cu mancarea adusa de dimineata si noua rezerva de apa, care se duse imediat jumatate pe compresele Arganei si pe gatul ei uscat. Noah incerca sa ii strecoare si niste mancare printre buze, nu mai mancase de doua zile, dar nu reusi sa o trezeasca suficient ca sa mestece mancarea ce ii dadea pana si lui dureri in maxilar.

Antrenamentele aveau sa se tina astazi, iar lui Noah ii era teama sa plece de langa Argana, dar nu avea de ales, o lasa cu plosca de apa langa ea, rugand-o sa bea cand ii e sete si sa nu se miste.

Abia luase cateva inghitituri de mancare, nu dormise toata noaptea si inca il dureau bataturile din palme, dar gandul lui Noah fu toata ziua indreptat spre femeia pe care o lasase in agonie in temnita. Acum ca nu o mai avea pe Argana, nu mai era atat de solicitat la antrenamente, se retrasese langa Murdock care il lasa sa loveasca manechinul fara sa acorde prea multa atentie.

- Ce crezi ca e cu astia doi? Il intreba Murdock, Noah isi indrepta capul spre el, nu fusese atent la ce vorbea, se gandea la cum sa faca rost de niste alcool pentru ranile Arganei. Murdock arata din cap spre Dax si femeia pe care o antrena. Noah o recunoscu imediat pe Furia.

- Erodot a mutat-o in cusca lui, credeam ca o s-o omoare, dar se pare ca a prins drag de asta. Concluziona Murdock. Noah privi surprins informatia asta.

- De ce a mutat-o in cusca lui?

- Colegul Furiei era cel care a murit de insolatie, avea nevoie sa elibereze o cusca si din cate se pare, ea e cea mai puternica dintre recrutate. Probabil Dax a fost amenintat cu acelasi tratament aplicat Arganei noaptea trecuta daca incearca sa o omoare si pe asta. Acum face pe antrenorul bun ca sa se dea pe langa Erodot dupa ce a facut Argana. Se stramba Murdock, scancind usor din cauza durerii din sold, acum il durea si mai rau din cauza ca ii daduse Arganei medicamentul lui. Afurisita aia de rana nu voia deloc sa se inchida.

Noah o analiza pe Furia, nu parea sa ii fie frica de barbatul ce ucise acum cateva saptamani intr-un mod barbar fosta femeie ce ocupase cusca cu el. Era atenta la indicatiile pe care i le dadea el. Pana acum fusese ochi si urechi numai pe Argana, ii gasise repede un inlocuitor din cate se pare. Renuntand la antrenament si asezandu-se cu Murdock la umbra, profitand ca Matias nu era prin preajma, Noah incerca sa isi aminteasca ce stia de fata asta. Ea si mama ei locuiau la cateva mile de sat, in padure. Nimeni nu isi amintea ce se intamplase cu tatal ei, iar mama ii era bolnava, mai tot timpul zacea in pat. Fata era cea care o ingrijea, colinda padurile ca un animal de noapte, adunand ierburi si vanand. Noah o vazuse de cateva ori cand mergea si el la vanatoare, nu vorbise niciodata cu el, se ferea sa fie vazuta, pe atunci o trata ca pe o salbaticiune ce nu stie sa vorbeasca, dar se pare ca e mai mult decat atat, daca a reusit sa se infiltreze pe sub pielea lui Dax atat de repede. E intr-adevar atragatoare, corpul ei e frumos in costumatia asta, parul ii e saten si tuns scurt pana la umar, dar in frumusetea chipului nu excel. Nu avea nimic deosebit, avea tenul palid, ochii prea mari si buzele subtiri, insa avea alte calitati care sa atraga atentia unui barbat.

La terminarea antrenamentelor, Noah era epuizat chiar daca nu depusese atat de mult efort ca de obicei. Ii era somn si foame, era transpirat si il durea capul din cauza soarelui ce arsese cu putere toata ziua dupa furtuna de ieri.

Intrand in grupul pentru intoarcerea inapoi in temnita, acesta fu surprins cand Matias trecu pe langa el si ii strecura un flacon in mana.

- Da-i-l Arganei! Ii sopti acesta, trecand mai departe. Noah il urmari surprins, privind apoi in mana lui, era o sticluta mai mica decat cea cu medicamentul lui Murdock asa ca o putea acoperi strangand-o in pumn, dar nu stia daca trebuie sa i-l dea sa-l bea sau sa ii curete spatele. Era clar ca Augustus refuzase ingrijirea ei si organizatorii o faceau pe la spatele lui.

Intrand in temnita, ii urmari cu privirea pe Dax si Furia, care intrara in cusca unul dupa altul si imediat incepura sa isi desfaca hainele. Se gandea ca o fac ca sa se spele, dar auzise astazi niste barfe in legatura cu ei ca fac mai mult decat atat cand sunt goi.

Se astepta sa o gaseasca pe Argana zacand pe pat in aceeasi pozitie, rugandu-se sa fie inca vie, dar ramase surprins gasind-o treaza si ridicata in sezut. Isi desfacuse parul si il trecuse in fata, acoperindu-si sanii si tot abdomenul.

Noah astepta ca gardienii sa plece inainte sa se apropie de ea.

- Cum te simti? O intreba el, aplecandu-se pe vine in fata ei. Argana il privi defensiva, nu ii placea situatia in care fusese expusa, atat de slaba in fata lui, dar Noah citi agonia inca pe chipul ei, avea fata palida si obrajii trasi, buzele fara culoare. Isi ridica mana sa ii testeze temperatura, dar ea il respinse inainte sa o atinga.

- Nu am nevoie de ajutorul tau! Reusi sa rosteasca intr-o maraiala. Noah ofta, si el care se asteptase la multumiri ca statuse toata noaptea la capul ei. Ii intinse flaconul.

- Matias ti-a trimis asta! Spuse el, Argana i-l lua imediat, desfacand dopul si mirosind continutul, apoi il dadu pe gat dintr-o inghititura. Scancea de durere chiar si atunci cand isi misca bratele.

- Lasa-ma sa ma uit la spatele tau! Noah se ridica in picioare, incercand sa o intinda pe spate, dar ea se feri din nou.

- Ti-am zis sa ma lasi in pace, am reusit sa supravietuiesc inainte si fara ajutorul tau.

Noah se infurie brusc, dar inainte sa rabufneasca, gardianul aparu cu apa langa cusca lui, asa ca tacu din gura si trase ligheanul de sub pat.

Imediat se intoarse spre Argana, nelasand-o sa mai protesteze si ii prinse umerii, invartind-o si intinzand-o pe burta. Era intr-o conditie in care nu putea sa protesteze prea mult, doar marai de durere din cauza actiunii lui.

- Nu ma intereseaza cum ai supravietuit inainte. Acum sunt eu aici si nu o sa te las sa zaci in agonie cand te pot ajuta. Spuse el, tragandu-i bucata de material ce i se lipise de spate si de rani. Ea nu putu sa raspunda, doar suspina de durere.

Noah studie ranile si zambi vazand ca dadeau semne de vindecare, medicamentul de la Murdock ajutase mult. Lua materialul pe care il folosise noaptea trecuta si il inmuie in apa, dar era fierbinte si Argana marai de durere.

- Ma arde, dobitocule! Injura ea, intorcandu-si capul spre el.

- Imi pare rau! Spuse Noah, fluturand materialul de cateva ori ca sa il raceasca.

Dupa ce termina sa ii curete spatele si acumula multe blesteme din partea ei, spala bucata mare de material si o intinse pe spatele ei din nou, dupa ce avusese grija sa o raceasca bine.

Privi ligheanul, dar decise sa nu se spele, desi era transpirat. Duse farfuriile la usa si trase ligheanul langa patul Arganei.

- De ce nu te speli? Intreba ea, observandu-l asezandu-se la locul sau pe nisip, patura o intinsese iar pe picioarele ei.

- O sa am nevoie de apa mai tarziu sa iti curat spatele, unele rani incep sa coaca. Spuse el, trecandu-si mana prin parul transpirat. Argana marai, ura sa fie atat de neputincioasa, dar mai ales la mana altcuiva.

- Ti-am spus ca nu am nevoie de mila ta.

- Si eu ti-am spus ca nu o fac din mila. Contracara el, stresat de incapatanarea ei. Isi lua farfuria cu mancare si i-o intinse pe a ei. O respinse dandu-i peste mana. Noah se ridica in picioare exasperat.

- Uite, stiu ca urasti pe toata lumea si ai destule motive, poti sa ma urasti si pe mine pentru ca incerc sa te ajut, dar asta nu o sa ma opreasca sa o fac. Poti sa ma pedepsesti si sa te razbuni pe mine pentru asta cand te faci bine, pana atunci, insa, o sa iti ingrijesc ranile alea. Acum manaca ca sa te vindeci mai repede si sa nu mai ai nevoie de mila mea. O apostrofa Noah bataios. Argana privi in sus spre el, negasindu-si replica si fiind prea slabita pentru o confruntare acum, asa ca ii lua farfuria din mana si se ridica pe coate sa manance fara sa mai comenteze.