Ranile de pe spatele Arganei au inceput in sfarsit sa se inchida dupa doua saptamani de agonie si chin. Era capabila sa se miste din nou fara sa fie acaparata de convulsii de durere. In primele zile se simtise mai aproape de moarte ca niciodata, corpul ii cedase si cadea in inconstienta ore in sir, incapabila sa isi revina oricat de mult ar fi luptat. Si motivul pentru care acum reusise sa izbuteasca nu era puterea ei, ci ajutorul barbatului de langa ea. Noah a ingrijit-o zile la rand, stand treaz noptile ca sa vegheze asupra ei desi avea antrenamente extenuante ziua. Se spala odata la cateva zile, apa o pastra pentru ea si ranile care se infectasera si musteau de coptura. O hranea cu forta, ca pe un copil ciung, in ciuda protestelor ei. Nu intelegea de ce se dedicase ingrijirii ei atat de mult, de ce ii pasa atat de tare. Atunci cand era luat la petreceri, fura cate o sticla de alcool pe care o folosea ca sa ii dezinfecteze ei ranile. Isi risca si viata lui ajutand-o, iar acum isi daduse seama ca nu ar mai fi supravietuit daca nu il avea pe el. De data asta puterea ei singura nu mai era de ajuns.

Stranse din dinti si se ridica in picioare, reusise in sfarsit sa isi imbrace bluza din nou, dar materialul parea mai strans ca niciodata pe ranile ei inca nevindecate complet, insa trebuia sa se obisnuiasca. Isi ridica mainile, fortandu-si pielea si prinzandu-si parul in crestetul capului, incercand sa il impleteasca cat mai repede. Cand ajunse la ceafa, il trase peste umar si ii fu mai usor. Il tinuse desfacut in permanenta in ultimele doua saptamani, acoperindu-si goliciunea in fata cu el, desi majoritatea timpului statea doar pe burta pe pat. Ajunsese sa i se aplatizeze sanii. Termina de impletit si il lega cu o fasie de piele, respirand extenuata. Isi aminti cum Noah il spalase acum cateva zile, impreuna cu restul corpului ei care mai avea putin si incepea sa putrezeasca din cauza transpiratiei. Nu fusese de acord la inceput, dar materialul ala umed plimbat pe pielea ei fusese atat de placut, incat nu putuse sa se mai opuna. Iar atingerile lui nu ii provocau greata la care se astepta, desi fusese jumatate inconstienta si prea murdara sa ii mai pese. Acum voia sa se spele din nou si asa cum trebuie, dar nu in seara asta. Acum ii datora lui Noah un lighean cu apa curata si calda doar pentru el.

Se misca prin celula, privind spre fereastra exterioara si incercand sa isi dea seama cat mai ramasese din antrenament. Era deja aproape de apus, aveau sa se intoarca in curand in temnita. Facu iar cativa pasi de colo colo, furioasa pe slabiciunea ce pusese stapanire pe trupul ei. Era vlaguit si lipsit de forta, zacuse atatea zile la pat si isi pierduse toata puterea. Avea nevoie de antrenament cat mai curand, nu putea sa isi permita sa isi iasa din forma intr-un asemenea hal, mai ales cand adversarii se miscau rapid pe langa ea. Aflase de la Noah de alianta ciudata dintre Dax si Furia. Murdock confirmase. Singurul recuratat pe care Dax il antrenase vreodata cu interes fusese fratele lui, dar acum avansase. Incepuse cu Furia si se intinsese la toti. Noah spunea ca devenise foarte concentrat la antrenamente si ii trata pe toti cu seriozitate, de data asta dandu-le lectii adevarate despre lupta. Nu ii luase mult sa isi dea seama ca facea asta ca sa patrunda pe sub pielea lui Erodot. Dax celebrase probabil intamplarea dintre ea si Delgor, asa ca acum cauta sa ii ia locul.

Argana se invarti furioasa, trebuia sa iasa cat mai repede de aici si sa se intoarca la indatoririle ei pana cand Erodot nu ii ceda oferta ei lui Dax.

Nu mai avea de gand sa astepte deloc, imediat ce se va intoarce ca mentor, isi va indrepta atentia pe Noah. Acum avea si alibiul perfect. El avusese grija de ea saptamanile astea, practic ii salvase viata, ea se revansa transformandu-l intr-un gladiator adevarat. Nimeni nu va mai banui nimic, nici macar el.

Isi ridica imediat capul dupa ce auzi zgomote venind din cealalta parte a temnitei. Astepta, oprindu-se in loc si dupa cateva minute, Noah aparu insotit de un gardian ce il baga inauntru. Nu il studiase prea mult zilele astea, dar acum fu capabila sa vada cat de schimbat era. Ea fusese bolnava, aproape de moarte, era normal sa isi piarda puterea si cateva kilograme, dar parea ca si el suferise la fel odata cu ea.

Cel mai tare ii atrasera atentia cearcanele din jurul ochilor, vinete si adanci. In loc sa devina mai puternic si masiv, era mai slab decat atunci cand venise aici. Ofta usor, erau normale schimbarile astea pentru recrutati, dar pentru cei care nu erau luati sub aripa unuia dintre mentori. Schimbarea brusca a mediului de viata ii afecta si pierdeau in greutate inainte sa devina mai puternici, ea sperase ca Noah sa avansese direct spre putere si sa nu cada in slabiciune.

O analiza si el uimit cand o gasi in picioare, imbracata, spalata si cu parul impletit. In afara de tenul inca palid, era aceeasi pe care o cunoscuse la inceput.

- Te simti mai bine? Intreba el, incercand sa zambeasca.

- Da! Raspunse ea repede. Noah deschise palma, oferindu-i medicamentul pe care Matias i-l tot strecurase in ultimul timp si care era alt motiv pentru care supravietuise.

- Nu cred ca mai am nevoie de ala. Refuza ea, medicamentul o ajuta, dar ii dadea si o stare de somnolenta si se saturase de somn pentru urmatorii 10 ani. Noah parea stors de putere, nu mai putea sa protesteze asa ca aproba pur si simplu din cap, asezand medicamentul pe pat.

Fortandu-se si cautandu-si latura blanda de care nu dispunea, Argana se indrepta spre el si il prinse de brat, tragandu-l si asezandu-l pe pat.

- Esti epuizat! Concluziona ea. El clatina din cap, dar inchisese ochii.

- Ar fi trebuit sa dormi. Il certa, dar cu un ton bland.

- Nu am putut! Tu erai in agonie, aveai nevoie de comprese reci. Nu puteam sa dorm cand tu te vaietai de durere langa mine.

Ea isi stranse buzele si privi in jos, negasindu-si cuvintele. Nu mai multumise de cand era copil si nu stia sa o mai faca.

- S-a terminat acum. Sunt in viata datorita tie, asa ca o sa te las sa dormi si o sa te las sa te speli primul si asa cum trebuie in seara asta.

El zambi, fortandu-se sa isi ridice capul spre ea.

- Asta e felul tau de a-mi multumi?!

Argana rasufla usor pe nas.

- Ia-o cum vrei. Bombani, tragand ligheanul de sub pat si ducandu-l la usa.

- Nu stiu daca sunt capabil sa ma mai spal. Spuse el obosit, incercand sa se tarasca pe patura lui jos. Argana il opri cand se ridica in picioare.

- Vei fi! Cum decurge antrenamentul? Intreba ea. El inchise ochii si isi freca fruntea cu varful degetelor.

- Nu m-am antrenat prea mult in ultimul timp. Am stat mereu langa Murdock iar el a fost mai bland. Argana respira furioasa, desi era sigura de asta, ii vazuse pe cei doi imprietenindu-se foarte mult in ultimul timp.

- Pana astazi. Leneveala s-a terminat, de maine te intorci la antrenamentele serioase.

Noah o privi surprins.

- Vrei sa te intorci asa repede ca mentor? Matias a spus ca o sa mai stai cel putin inca o saptamana. Ea clatina din cap, privind spre gardianul ce turna apa in ligheanul lor.

- Sunt bine si nu mai pot sta aici nicio zi in plus.

Ii facu semn sa isi ia ligheanul, iar el se supuse fara alte comentarii. Fusese cea mai lunga si pasnica discutie pe care o avusesera de cand se cunoscusera.

Reusi cu greu sa se spele, dar se simti mai bine dupa asta. Astepta mancarea si incerca sa se aseze la locul lui, dar Argana il opri.

- O sa dormi in pat in noaptea asta!

El nega imediat, dar la fel facu si ea.

- Am dormit non-stop in ultimele blestemate de zile, nu mai pot sta in patul ala, iar tu nu ai dormit deloc. Maine te intorci la antrenamentele dure asa ca lasa cavalerismul si recapata-ti fortele cat mai mult, o sa ai nevoie de ele.

Era ciudat felul ei in care parea sa iti vrea binele, dar te si ameninta in acelasi timp, insa Noah incepuse sa se obisnuiasca. Nemaiavand putere de proteste, se intinse pe pat si adormi imediat dupa ce manca. Era fericit ca Argana isi revenise, in ultimele zile scapase de temerea ca o va pierde, dar tot nu era linistit pana nu o vedea iar pe picioare. Acum era pe picioare, vorbea normal, era rautacioasa cu talentul ei natural si chiar incerca sa se revanseze pentru ajutorul pe care i-l daduse... in felul ei. Putea sa doarma in sfarsit linistit.

Argana stranse din dinti isi incovoie spatele. Nu o mai dureau ranile, dar incepea sa transpire din cauza soarelui si lichidul sarat ii provoca usturime, insa incerca sa se concentreze si sa nu le arate celorlalti slabiciunea ei. Toti fusesera socati sa o vada din nou in arena, mai ales Dax care isi facuse calcule pentru inca doua saptamani din lipsa ei, avand in vedere ranile pe care le avea. Majoritatea credeau ca nu isi va mai reveni deloc, dar le doborase teoriile, aparand din nou la postul ei, in echipamentul obisnuit si cu aproape toate fortele recapatate.

Dax mustea de furie privind-o, si o parte din furia lui se indrepta acum si spre Noah. Nu mai era un secret ca datorita lui ea mai era acum vie. Cei din jurul custii lor il vazusera ingrijind-o in permanenta si in scurt timp vestea umpluse toata temnita. Dax insa nu se asteptase ca o va ingriji atat de bine incat isi va reveni asa repede, altfel ar fi avut grija de el sa nu mai poata sta nici in picioare cand se intorcea in cusca. Acum nu avea decat sa suporte consecintele neglijentei lui, ce constau intr-o Argana refacuta si gata sa se intoarca pe piedestalul ei.

- Tu chiar esti nemuritoare, nu-i asa? Se intoarse spre Matias care se apropia de ea cu mainile la spate. Ii privise pe recrutati aliniandu-se in forma obisnuita, dar ochii ii erau doar pe Noah. Isi mai revenise, dormise si mancase bine, avea mai multa energie decat ieri, si azi-dimineata chiar paruse entuziasmat de antrenament.

- Iti datorez tie o parte din nemurirea mea! Ii raspunse lui Matias cand ajunse langa ea.

El zambi, privind spre recrutati.

- A fost tot ce am putut sa facem. Erodot a tot incercat sa il convinga pe Augustus sa ne lase sa te ingrijim, dar nu a vrut.

Argana isi stranse buzele.

- Cum e Delgor? Intreba ea.

- Inca cu o bucata lipsa de gat. Dar trauma consta acum in faptul ca pare sa i se subtieze vocea.

Argana izbucni in ras imediat.

- As suporta alta biciuire numai sa vad si sa aud asta. Continua ea amuzata, facandu-l si pe Matias sa rada.

- Nu cred ca se va mai apropia vreodata de tine, desi a jurat ca o sa gaseasca o modalitate sa te omoare. I-ai sterpelit printr-o muscatura toata mandria barbateasca la care lucreaza de cand a descoperit la ce mai e utilizata bucata de carne dintre picioare.

Argana continua sa rada pe infundate, neimpresionata de amenintarea lui Delgor.

- A fost o muscatura zdravana. Ranji ea, trecandu-si limba peste dintii. Matias o privi cu aceeasi expresie.

- As fi dat orice sa vad momentul ala.

Argana rase, dar apoi se stramba amintindu-si de senzatia gretoasa pe care i-o oferise corpul acelui nenorocit intre picioarele ei.

Isi intoarse atentia spre recrutati. Dax era la cativa pasi in dreapta ei, ascultand tacut discutia pe care o avea cu Matias. Il privi cu ochii mijiti, nu ii adresase inca niciun cuvant - ceva total necaracteristic lui. In ciuda faptului ca se pusese repede pe picioare, acea biciuire ar fi trebuit sa reprezinte pentru el un izvor de batjocora pentru cateva luni, dar poate inca mai simtea durerea din picior si nu voia sa riste sa primeasca una noua.

- Au trecut doua luni de cand sunteti aici! Vorbi ea, plimbandu-se usor prin fata recrutatilor. Matias se retrasese la umbra, lasand-o pe ea sa ia controlul si sa se coaca sub soarele arzator.

- Unii dintre voi au cazut, altii au ajuns aproape de cadere, dar cei care ati mai ramas acum, sunteti urmatoarea generatie de gladiatori din Capua. Ati trecut de initiere, corpul vostru e mai slab acum ca oricand, dar urmeaza sa treaca printr-o schimbare radicala in lunile ce vor urma. V-ati dezvoltat puterea, ati dobandit capacitatea de a face fata efortului, v-ati adaptat mediului si conditiilor de aici si sper ca ati reusit sa acceptati ca de acum in colo, sunteti ucigasi cu sange rece si asta e singurul lucru pe care il veti invata si practica. Peste 10 luni, veti intra in arena asta cu un singur scop: sa ucideti si sa supravietuiti, exact ca mine, Murdock si Dax. Vorbi ea, aratand spre cei doi gladiatori din spatele ei. Vom intra in arena asta sa luptam si sa-i impresionam pe cei care platesc sa ne vada. Si la sfarsit, numai trei dintre noi vor ramane in viata, restul vor fi scosi din arena, tarati pe nisipul asta cu o dara de sange in urma. Vorbi ea sumbru, facand majoritatea recrutatilor sa inghita in sec.

- Depinde de voi in care dintre cele doua categorii va veti integra. Prima are mult mai putine locuri decat a doua. De asta, joaca voastra cu sabiile de lemn s-a incheiat. De acum inainte, veti invata sa luptati cu arme adevarate, mortale, care vor decide soarta voastra si a adversarului vostru. Incheie Argana, scotandu-si sabia si dandu-le de inteles recrutatilor ca greul de-abia acum incepe.

Ochii ei se intoarsera direct spre Noah, care ii ascultase discursul atent si nu parea speriat de schimbarea armelor.

Sabii, sulite si scuturi au fost aduse in arena, iar fiecare recrutat a fost inarmat pe rand cu cea mai potrivita pentru statura si puterea lui. Matias isi facuse deja ideea despre fiecare si stia care va lupta cel mai bine si cu ce. Argana lipsise in ultimele doua saptamani si nu mai era familiarizata cu progresul fiecaruia, de asta fu surprinsa sa il vada pe Noah manuind sabia mai bine decat ultima data cand luptase cu ea.

- Murdock te-a antrenat sau ai mintit cand ai spus ca ai stat pe langa el? Intreba ea, aparand in spatele lui Noah care se lupta cu un alt baiat, pe care, daca ar fi fost o lupta adevarata, l-ar fi omorat de doua ori deja. Noah rase usor si bara atacul baiatul, intorcandu-l si lovindu-l cu lama sabiei peste fund. Acesta tresari speriat, nu era un adversar prea puternic, totusi, abia implinise 17 ani.

Argana il trimise sa se antreneze cu altcineva.

- Cred ca sabiile sunt de vina. Cele de lemn nu imi ofereau prea multa inspiratie in lupta. Asta e reala. Zambi el, plimbandu-si degetele pe taisul ce nu era deloc ascutit,tocmai pentru a preveni ranile grave, dar era otel si greutatea unei sabii adevarate, ce ii aducea aminte de fieraria tatalui sau.

- Hmm! Ingana Argana, invartindu-se in jurul lui.

- Majoritatea gandesc diferit. Sunt mult mai speriati de sabiile astea si nu indraznesc sa lupte cu ele.

- Pentru ca ei nu au crescut in jurul lor asa ca mine. Raspunse el repede, cu un grad de mandrie ce o facu Argana sa ridice din spranceana.

- Serios?! Il ataca imediat, lovind sabia lui cu a ei. Ai crescut printre ele, dar stii sa le folosesti? De data asta ataca spre gatul lui si Noah se feri la timp. Ridica sabia orizontal, barand-o pe a Arganei ce venea vertical si oprindu-le in forma de cruce intre capetele celor doi. Unirea celor doua metale scoase un sunet ascutit. Argana il impinse in spate.

- Ataca! Ii comanda ea, incepand sa se invarteasca in jurul lui in acel fel care ii speriase fiecare adversar. Cu acea privire care parca spunea ca o sa-l omoare cu usurinta si ii cunoaste fiecare punct slab.

Noah nu pierdu timpul si se repezi asupra ei, lovind practic direct in sabia Arganei. Ea il impinse in spate.

- Inca ataci pe orbeste. Gandeste, cauta-mi punctele slabe. Il certa ea. Noah incepu sa se invarteasca si el in jurul ei, creand amandoi un cerc neunit.

- Nu cred ca tu ai puncte slabe. Spuse el.

- Orice luptator are. Nu suntem zei. Iar in momentul asta eu am un punct foarte slab.

Ea ii dadu momeala, sperand ca el sa se prinda, si se prinsese.

- Chiar daca as vrea, mi-ar fi imposibil sa ajung in spatele tau.

- Daca ai vrea?! Marai ea.

- Nu vreau sa te ranesc atat de tare.

Argana marai furioasa si il ataca ea.

- Vrei sa fii un gladiator?! Atunci nu mai fi si un calugar in acelasi timp. Il certa, creand o adevarata lupta de data asta careia Noah ii facea cu greu fata, desi ea abia se putea misca din cauza ranilor de pe spate.

- Fii mai rapid si agil. Concentreaza-te!

Noah incerca sa atace mai jos, exploatandu-i punctul sensibil si sperand ca ea sa nu se poata apleca. O ataca la genunchi, dar Argana ii dadu direct cu piciorul in sabie, prinzand gatul lui Noah, ridicandu-l si infigandu-i varful sabiei in mijlocul lui.

- Acum esti mort! Spuse ea aroganta, iar Noah se enerva si lovi cu sabia peste a ei, eliminand-o de pe gatul lui. Se napusti asupra gladiatoarei cu toata forta, agilitatea si concentrarea pe care o avea, cautand o modalitate sa o atinga macar odata. Se ferea de fiecare atac, uneori fara macar sa fie atenta. Se uita la ceilalti in timp ce Noah isi dadea sufletul luptand cu ea. Dupa calculele lui, avusese vreo 10 ocazii sa il omoare pana acum.

Incerca sa o inconjoare si sa ajunga in spatele ei, fu mandra de incercarea lui, dar il prinse imediat inainte sa o atinga. Ii insfaca bratul si i-l suci la spate, dandu-i apoi peste fund cu sabia asa cum facuse el cu fostul lui adversar.

Noah tasni in fata si apoi mormai imbufnat. Argana rase usor.

- Nu e rau. Cel putin esti mai stabil pe picioare. Spuse ea, lovindu-i usor gamba piciorului cu sabia.

- Din nou!

Se napusti asupra lui inainte sa aiba timp sa isi traga sufletul complet.

Restul zilei, toata atentia ei s-a indreptat asupra lui Noah. Ii mai antrena si pe ceilalti cat timp el isi facea exercitiile pentru putere sau se odihnea. Inca nu incepuse sa il invete tehnicile de lupta, il ajuta sa isi gaseasca propriile lui tehnici si metoda de aparare. Odata obisnuit cu lupta, dadea semne de rapiditate si putere, ceea ce o incanta pe Argana. Era genul de luptator pe care si-l dorea, agil si putin siret. Odata ce incepea sa prinda incredere in el, aborda tot feluri de viclesuguri pentru a castiga, ceea ce dadea semne de un viitor luptator inteligent care isi foloseste creierul in egala masura cu forta fizica a trupului.

Amandoi erau epuizati la lasarea serii si intorsi inapoi in temnita. Luptasera cot la cot aproape toata ziua, Noah depusese mai mult efort, dar trupul inca slabit si ranile de pe spate o sleisera si pe Argana. S-au asezat pe pat in acelasi timp, unul langa altul. Se privira uimiti cateva secunde de actiunea brusca, dar erau prea obositi asa ca ramasera in tacere sa isi traga sufletul.

- Cum te simti? O intreba el, incercand sa priveasca spre spatele ei. Ii vazuse ranile sangerand de multe ori astazi, dar ea nu il lasase sa se apropie si sa o curete. Isi turna singura apa pe spate din cand in cand.

- O sa fiu bine dupa ce ma spal. Raspunse ea cast, tragand ligheanul cu piciorul de sub pat si aruncandu-l spre usa. Noah aproba pur si simplu din cap, desi stia ca ranile ii provocau dureri, insa era prea incapatanata si mandra sa recunoasca sau sa ceara ajutor. Nu voia sa o mai starneasca asa ca o va lasa sa se descurce singura daca asta vrea. Cand fusese incapabila, nu ii daduse de ales, dar acum nu l-ar mai lasa sa se apropie de ea si nu voia sa distruga apropierea ce se tesuse din nou intre ei. Azi il certase, il batuse si certase din nou, dar nu cu rautate. Voia sa il invete sa lupte, se axa pe el mai mult ca pe oricine asa ca nu avea de gand sa dea cu piciorul sansei asteia.

Argana se ridica in picioare atunci cand apa ajunse la cusca lor. Lua ligheanul si il aseza pe pat dupa ce se ridica si Noah.

Cu greu si multe scrasniri din dinti, reusi sa isi scoata corsetul care i se lipise de piele cu sangele inchegat ce iesise din rani. O dureau din nou ingrozitor, dar cel putin putea sa se miste de una singura. Dezbraca si restul hainelor in timp ce Noah merse sa isi faca nevoile. Isi daduse si el tunica si gizmele jos. Se invatasera deja cu trupul gol al fiecaruia.

Argana isi scoase gizmele, dar nu voia sa isi ude picioarele si sa le puna apoi pe nisip. De cand mai capatase o patura odata cu Noah, gasise o noua modalitate. Se aseza cu picioarele pe ea si putea sa se spele fara sa incalte si descalte pe rand fiecare gizma.

Se intoarse sa ia patura de jos, dar imediat se izbi de ceva si aproape ca isi pierdu echilibrul. Faptul ca se intorsese pe varfuri ar fi facut-o sa cada daca doua brate nu o prindeau imediat. Pieptul de care se lipise era acum presat peste al ei, o respiratie i se imprima pe fata si nu trebui decat sa ridice ochii putin ca sa dea peste ai lui Noah.

Nici daca ar fi vrut sa o faca intentionat, nu ar fi reusit sa se lipeasca unul de altul atat de bine. Aveau aproape aceeasi inaltime, asa ca fiecare parte masculina a trupului lui, se unea cu cea femeiasca de pe al ei. Piept presat de sani, abdomen presat de abdomen, pantece presat de pantece, barbatie langa feminitate, coapse presate de coapse, genunchi presati de genunchi. Catifelare de femeie peste duritate de barbat. Piele moale peste muschi si par. Femeie si barbat.

Amandoi isi pierdura respiratia, paralizand complet. Mainile lui Noah erau pe soldurile ei, ajunsesera acolo cand o prinsese. Ale ei urcasera pe bratele lui.

Se privira in ochi fara sa fie capabili sa schiteze vreo expresie. Corpul lui Noah fu primul care reactiona, in afara incordarii si a respiratiei ce se elibera brusc, Argana simti in jos pe corpul ei acel lucru pe care il simtise si cand Delgor se bagase fortat intre picioarele ei.

Se trase inapoi imediat.

Noah isi scutura capul, incercand sa isi revina pana cand nu se intampla ceva regretabil.

- Imi pare rau! Spuse el repede, sperand sa o calmeze. Astepta amenintari si chiar lovituri de la ea, mai ales ca dovada a ce isi dorea el chiar acum era inca pe corpul lui, nereusind sa o stapaneasca. Insa Argana ramase tacuta, pasii spre el si se apleca spre patura la care se intorsese prima data.

- Da-te la o parte! Spuse ea, miscandu-l de pe patura de parca nimic nu s-ar fi intamplat. El facu imediat un pas lateral.

Argana trase patura langa pat si incepu sa se spele.

Noah se sprijini de perete si respira o gura mare de aer cat putu de silentios. Era fericit ca nu se ajunsese la o noua confruntare, dar inca nu isi revenise dupa ce tocmai traise mai devreme. Fiecare centimetru de pe corpul ei ramasese viu lipit deal lui. Ii simtii sanii tari, dar catifelati, lipiti de pieptul lui. Absolut tot, dar mai ales cea mai abundenta parte a feminitatii ei care se atinsese de barbatia lui atunci cand simtise fiorul dorintei crescand in el. Mai simtise asta acum cateva zile cand fusese nevoit sa o spele pe corp. Durere si placere in acelasi timp. Dar acum fusese si mai rau, acum ii simtise tot trupul lipit de al lui, o mica miscare si ar fi putut sa o cuprinda cu totul in brate, o miscare si mai mica si si-ar fi lipit buzele de ale ei.

Argana aproape terminase si el inca nu isi revenise. Simtea cum trupul ii arde tot mai tare, privind-o. I se uscase gura si sub pantecul lui zacea dovada vie si dura a cat de mult o dorea.

Maraitul Arganei il aduse inapoi pe pamant. Ea scanci de durere si se apleca in fata. Noah isi trase tunica pe el, acoperindu-si slabiciunea. Daca inca il vedea asa, nu avea sa mai treaca cu vederea.

- Esti bine? Intreba el precaut, dregandu-si glasul ce devenise ragusit brusc.

Ea clatina din cap, tragand o gura mare de aer.

- Nu pot sa ma spal pe spate. Bufni furioasa. Presa prea tare pe rani si nu putea sa le lase nici asa, transpirase si era plina de sange inchegat.

Se intoarse spre Noah care ramasese tacut in spatele ei. Ii citi imediat retinerea, voia sa o ajute, dar ii era teama dupa ce se intamplase.

Ea intinse carpa umeda spre el.

- Spala-ma tu! Spuse ea, iar Noah nu avu nevoie sa fie rugat. Ii lua carpa, iar Argana se intoarse, tragandu-si in fata, peste umar, parul pe care il spalase.

Scanci imediat cand materialul umed se presa de spatele ei, chiar si cu delicatete.

- Ar fi mai bine sa nu curat zgaibele, o sa se vindece mai repede daca se prind de rani. Propuse Noah, iar ea ii dadu dreptate.

- Spala in jurul lor. Sangele care a curs si transpiratia.

- Bine! Se supuse Noah si isi continua treaba cat putu de gentil. Ii simtea mainile ca doi fulgi pe spatele ei, chiar daca in realitate erau mari, barbatesti si pline de bataturi. O intreba daca ar trebui sa foloseasca si sapun iar ea aproba, desi devenea mai dureros, dar avea sa fie mai dezinfectata.

Ii curatase spatele de multe ori, dar de data asta il simtea mai retinut ca oricand. Respiratia lui agitata se izbea de ceafa ei si stia exact de ce. Il simtise foarte bine mai devreme si inca nu isi revenise. Stia ce gandeste el acum, ce vrea, putea sa ii simta pilea arzand. Dar dintr-un motiv pe care nu il intelegea nici ea, nu se departa de el, il lasa sa isi faca treaba desi aproape ca ii putea auzi gandurile ce erau indreptate doar spre corpul ei gol.

Vazuse multi barbati ce o doreau asa, fusese scarbita de toti. Fusese atinsa de cativa si isi iesise din minti. Mai devreme ajunsese lipita de Noah mai mult decat a fost vreodata de un barbat, chiar daca nu erau intr-un pat, dar nu ii fusese greata de el asa cum se intamplase mereu. Nu simtise nici dorinta, dar nici repulsie. Si stia ca motivul era acela ca acest barbat nu o cumparase. Nu o atinsese dupa ce o achizitionase ca pe o vita din targ. Ii intelegea reactiile si dorinta ce s-a starnit dupa asta. Era femeie si cunostea bine mentalitatea barbatilor, chiar daca nu ii lasa sa o atinga, dar nu era salbatica asa cum o credeau toti si nu avea sa suceasca gatul unui barbat de care se ciocnise din greseala si ajunsese goala, lipita de trupul lui tot gol. Indiferent de cum reactionase el dupa asta. Nu fusese nimic intentionat asa ca avea sa lase sa treaca ca si cum nu s-a intamplat nimic, desi inca ii simtea mainile tremurand pe spatele ei.

Se simti contrariata cateva momente. Asta era adevaratul motiv pentru care se lasa acum atinsa de el? Indiferent cat de mare nevoie ar avea de el. Silindu-se sa recunoasca, isi dadu seama ca era mai mult decat atat. Ajunsese sa aiba incredere in Noah. Acum realiza ca o avusese inconstienta la mana lui. In intunericul noptii, in timp ce toata lumea dormea si ea zacea in agonie, i-ar fi fost foarte usor sa isi stranga mainile in jurul gatului ei si sa o omoare. Nu l-ar fi banuit nimeni, aproape toata lumea credea ca ea va muri oricum. Avea ocazia sa scape de cel mai puternic gladiator din arena ce l-ar putea omori la sfarsitul anului daca cad amandoi in lupta. Dar el nu alesese varianta asta, statuse la capataiul ei zile si nopti, sacrificandu-si odihna pentru a o ingriji pe ea.

Simti cand Noah terminase, dar mai ramase in aceeasi pozitie cateva momente. Ura sa fie datoare cuiva, iar lui Noah ii datora acum viata. Dar analizandu-si alegerea, avea sa ii plateasca datoria antrenandu-l. El reprezenta eliberarea ei, se folosea de el ca sa achite cerinta lui Erodot, dar in acelasi timp, ii salva si lui viata. Avea sa il antreneze astfel incat sa devina un gladiator, sa supravietuiasca, in loc sa moara intr-o lupta sangeroasa. Acum avea un motiv in plus sa se dedice antrenarii lui: trebuia sa ii plateasca datoria.

Se intoarse spre el si isi trecu parul umed peste sani.

Ii intinse din nou carpa si se trase inapoi, dandu-i voie sa se spele pe picioare. Ea simti brusc o senzatie ciudata, pe care nu o mai avusese demult. Murdarise deja ingrozitor apa din lighean datorita ranilor de pe spate, iar Noah nu se spalase nici pe fata.

- Spala-te tu. O sa ma spal pe picioare dupa! Spuse ea, luandu-si corsetul. Noah era ca o papusa de carpa, nu ar mai fi protestat acum in fata ei nici daca il punea sa stea in cap si sa dea din picioare. Inca nu isi revenise si avea neaparata nevoie sa isi arunce niste apa pe ochi. Isi baga tot capul in lighean, agitandu-l de parca incerca sa isi arunce gandurile din minte. Argana rase pe infundate pe la spatele lui. Isi pusese tunica inapoi si nu o mai dadu jos nici cand se spala, dar ce incerca el sa acopere, rasarea chiar si prin material.

Nu era scarbita de Noah ca de altii, nu il mai ura, nici nu o mai enerva prezenta lui, dar nu avea de gand sa mearga mai departe de atat. Oricat s-ar stradui cu antrenamentul lui, e inca o mare posibilitate ca el sa moara in arena. Si daca ajunge sa se ataseze de el asa cum facuse cu Lucias, va suferi din nou daca el moare, chiar daca nu se mai putea gandi la alt barbat cum se gandise la Lucias. El fusese prima si ultima ei iubire, neimpartasita vreodata, dar eliminata odata cu capacitatea ei de a iubi dupa moartea lui. Nu avea sa se mai indragosteasca din nou, acea parte din ea era moarta demult, dar era de ajuns doar sa se imprieteneasca cu Noah si moartea lui i-ar aduce alta suferinta pe care o poate evita. Mai ales ca odata cu uciderea lui, si-ar pierde sansa la libertate. Trebuie sa ramana de piatra langa el si sa se apropie doar atat cat e nevoie, sa se concentreze doar pe antrenamentul lui.

Noah era mai bine cand se intoarse spre ea, spalat si racorit. Abdomenul sclipea de apa, i se scurgea prin parul de pe piept si de pe suvitele din cap. Un gand brusc ii trecu prin minte, spunandu-si de una singura ca Noah era un barbat foarte frumos, cel mai frumos pe care il vazuse vreodata. Speriata chiar si ea de propriile ganduri, isi scutura capul si il impinse pe Noah ca sa se poata spala pe picioare. Simtea nevoia sa isi bage si ea capul in lighean ca sa limpezeasca gandurile astea puierile.

Dupa ce au fost curati si cu mintea putin mai limpede, asteptau tacuti si aproape adormiti sa vina mancarea, dar alta surpriza tipica imparatului le fu servita pe tava.

- Alta petrecere? Rabufni Noah furios, vazand recrutatii scosi din custi si legati in formula obisnuita de grup. Argana mormai si ea frustrata, avea sa ramana nemancata iar, pentru ca nu se mai servea cina in temnita cand recrutatii erau luati la petreceri.

- Vrei sa te duci? Il intreba ea pe Noah. El se intoarse curios.

- Am de ales?!

- O sa ii spun sa te lase aici daca nu vrei! Parea sigura pe ce spunea. Noah isi musca buza, ganditor.

- Nu vreau sa ma duc, mai ales sa fiu iar cumparat de vreo femeie bogata pe care nu stiu nici cum o cheama, dar mi-e foame si am nevoie sa imi recapat fortele pana maine. Ofta el resemnat, Argana era mandra de gandirea lui, dar aproba pur si simplu din cap.

Cand gardianul ajunse la cusca lor, isi indrepta imediat atentia spre Argana ce ramasese pe pat, asezata inca doar in sezut. Noah citi imediat retinerea pe chipul lui si stia ca nu e de bine.

- Argana, Matias a cerut ca si tu sa fii prezenta in seara asta. El e plecat si a lasat ordin ca tu sa te ocupi de vanzarea gladiatorilor in locul lui. Gardianul explica repede, sa nu riste furia ei in caz ca avea sa intelega ca e iar oferita altui barbat.

- Tu nu te vei oferi nimanui, doar asisti gladiatorii la vanzare. Adauga barbatul. Noah respira usurat ca nu era ce crezuse el si nu se ajungea iar la biciuirea Arganei, pentru ca oricat de aproape ar fi fost de moarte zilele trecute, era sigur ca ar proceda la fel daca ar fi pusa fortat in patul unui barbat.

Ea se ridica de pe pat si se apropie de gratii cu pasi marunti, ganditori.

- De ce m-a ales pe mine pentru asta? Isi ingusta ea ochii.

- A spus ca tu ii cunosti cel mai bine pe gladiatori, stii valoare fiecaruia. Sunt vanduti in functie de performantele lor in arena, nu doar dupa aspect. Explica gardianul. Argana isi plimba limba prin gura, analizand situatia.

- Daca asta e un truc ca sa ma duceti din nou in patul altuia... isi miji ea ochii iar.

Barbatul clatina din cap si ridica mainile.

- Nici nu o sa te leg. Erodot nu ar mai risca din nou, crede-ma. A fost ordinul lui Matias, el e responsabil de vanzarea gladiatorilor.

Ea il privi atent ca sa isi dea seama daca minte, parea sa vorbeasca serios. Li se spunea gladiatori doar cand erau vanduti pentru placere, in rest ii numeau numai recrutati. Existau doar trei gladiatori deocamdata.

Convinsa mai mult de gandul la un pahar de vin, Argana accepta si iesi afara din cusca.

Il opri pe gardian cand vru sa il lege pe Noah.

- El nu! Vine cu mine. Spuse si il trase pe Noah de brat, inainte ca gardianul sa aiba timp sa protesteze.

- Vandut in functie de performante din arena si aspect, huh? Se intoarse spre el in timp ce mergeau spre iesirea din temnita. Noah o privea nedumerit, nu isi daduse inca seama ce urmareste.

- Simte-te bine, tocmai ai devenit al dracului de scump! Zambi ea draceste in timp ce mergea si privea in fata. Privind in aceeasi directie ca sa nu atraga atentia, Noah zambi si el siret.

___________________________________________________

Multumesc pentru voturi si pentru ca ati adus povestea pe locul 1 la Aventura atat de repede. Sunteti geniali ^^

Sper sa va lasati si parerile in comentariu, sunt curioasa ce credeti despre idee si personaje. Vi se pare prea rece Argana? :D